Victor Ciutac si-a trait ultimii 5 ani din viata la Iasi. In urma unei lungi suferinte, s-a stins din viata in aceeasi zi cu Grigore Vieru. Recent, vestitul actor de teatru si film a implinit 71 de ani, avand in biografia sa peste 20 de filme si zeci de roluri in cadrul Teatrului National «Mihai Eminescu». In cinema, a debutat sub indrumarea lui Emil Loteanu in pelicula «Poienele rosii». L-a jucat pe Toma Alistar in «Lautarii», pe Ion Neculce in pelicula «Dimitrie Cantemir» sau pe Marcu in «Calul, pusca si nevasta». In ultimii ani a scris mult si a reusit publicarea a doua carti. Prezentam mai jos un fragment din prezentarea cartii «Exilati in umilinta», aparuta la Chisinau in 2006. Aceasta recenzie a fost publicata in revista «O carte pe zi».«Exilati in umilinta» (Chisinau, 2006) este un roman despre Basarabia. Victor Ciutac propune o calatorie prin memoria acestor locuri, determinandu-si cititorul sa retraiasca aproape jumatate de veac de istorie, incepand cu acel iunie 1940, cand teritoriul, prin acordul dintre Hitler si Stalin, a fost din nou ocupat de rusi, si terminand cu vremuri mai apropiate de noi, cand rusificarea aproape ca s-a incheiat, iar romanii, cati au mai ramas dupa procesul intens de deportare / deznationalizare / discriminare, au devenit straini la ei acasa.Pobedonoset in SiberiaPus sub un motto sugestiv («Fara memorie nu e Ieri, / fara zbucium nu e Azi, / Fara credinta nu e Maine» ), romanul este scris alert, oralitatea fiind principala trasatura a scriiturii. «Am incercat si eu prin naivitatea si inertia unui traditionalist, dar dincolo de aceasta poezie uluitoare prin singuratatea si tristetea ei [este vorba despre «Casa mea» a lui Grigore Vieru, n..n.] nu sunt capabil sa patrund… Prin anii 1990-1993 credeam, poate ca eram chiar convins, ca aceasta poezie isi pierduse actualitatea, dar vremea si, mai ales, noi am facut tot posibilul si imposibilul ca ea, aceasta «Casa…», sa fie si mai vaduva, si mai trista» (p. 435).Locuitorii din Padurenii-Prutului nu au statut de personaje propriu-zise, ci de martori ai unei istorii care trece peste ei modificandu-i structural: din gospodari instariti devin colhoznici, isi uita treptat limba, traditiile si obiceiurile, acceptand in final, ca pe ceva normal, gardul de sarma ghimpata care-i separa de fratii de pe malul romanesc al Prutului. Gheorghita-mutul, cel traumatizat inca din copilarie, este emblematic pentru intreaga comunitate: suporta cu seninatate batjocura, deportarea, statutul de «Pobedonoset» in Siberia, la Piatihanka. Este un personaj care nu reuseste sa se maturizeze, care nu are constiinta libertatii si nu se revolta, ci se resemneaza, irosindu-se in maruntisuri. Locuitorii satului au aceeasi atitudine blajina in fata invadatorilor, venirea / plecarea / revenirea si apoi instalarea definitiva a comunistilor rusi in sat sunt acceptate cu seninatate inexplicabila, poate si cu putina curiozitate si cu un fel de convingere interioara ca nimic nu se poate schimba cu adevarat.O carte despre cei pierdutiPareau sa nu inteleaga nimic din legile istoriei, din faptul ca ea se scrie sub ochii lor, de catre niste «venetici» care le vor perverti, treptat, toate valorile. Cand se produce trezirea, deja este prea tarziu.Victor Ciutac este doar un narator, unul din cei care se straduiesc sa treaca neobservati la lectura, pentru ca faptele din lumea evocata sa apara asa cum s-au petrecut ele in realitate. Imaginatia si fictiunea au un rol minim in acest volum consistent (peste 400 de pagini) despre cei rupti, pierduti, instrainati si care numai rareori isi amintesc cine au fost: «Moldovenii cand se strang / Si-n petreceri se avanta / La un colt de masa plang, / La un colt de masa canta»…P.S. Condoleante familiei de la prieteni si admiratori.Revista "O carte pe zi"