In tarile post-sovietice alegerile isi pierd sensul si importanta deoarece elitele conducatoare au ajuns sa-si faca o regula din obisnuinta de a manipula. Se stie ca alegerile constituie un element de baza pentru promovarea democratiei in lume. Occidentul concepe alegerile drept un test pentru aprecierea gradului de dezvoltare democratica intr-o tara sau alta. Aceasta pozitie nu a suportat modificari nici in pofida faptului ca pentru democratizarea fostelor republici sovietice au fost investite resurse importante, care insa nu si-au gasit o justificare pe masura. Or, astazi toate fostele republici ex-sovietice, minus tarile baltice, sunt bantuite de coruptie si apucaturi autoritare.Urmatorul test al eficientei unui asemenea mod de abordare al fenomenului alegerilor in tarile estice din partea Occidentului va fi sustinut intr-o perioada nu prea indepartata, dat fiind faptul ca in primavara urmeaza sa aiba loc alegeri parlamentare in R. Moldova si Ucraina.Impasul democratieiProbabil aceasta atitudine a Occidentului fata de campania electorala din tarile spatiului ex-sovietic era benefica imediat dupa prabusirea URSS-ului, cand era foarte importanta stoparea revenirii comunistilor la putere si sustinerea pluralismului de opinie. La inceput de cale se spera ca acest mod de abordare a concurentei electorale va incuraja adevarata concurenta politica intr-un mediu in care era inadmisibil ca o singura putere politica sa detina monopolul asupra puterii in stat. In pofida acestui adevar, deja la sfarsitul anilor nouazeci ai secolului trecut Farid Zaharia, politolog cu studii la Harvard, si care apoi a devenit redactor la Newsweek International, a atras atentia asupra unor dovezi de incalcare a principiilor drepturilor si libertatii omului si, totodata, asupra restrictiilor propriilor libertati de catre guvernele democrat alese in perioada de tranzitie a tarilor aparute in spatiul postsovietic.. Desi se credea ca in anumite foste republici sovietice aceasta tendinta nelinistitoare fusese stopata. Valul „revolutiilor florale" care a pornit in Georgia (2003) a cuprins Ucraina (2004) si Kirgistanul (2005) dadea o unda de speranta. In aceste tari protestele stradale de masa, dublate de presiunea occidentului, in urma unor alegeri dubioase au reusit sa incheie dominatia unor puteri autoritare. Insa euforia acestor realizari democratice nu a tinut mult. Regimurile instaurate dupa aceasta perioada istorica, treptat au inceput sa nu se deosebeasca prea mult de cele anterioare. Sau n-au fost in stare sa schimbe situatia in mai bine.Asa ceva nu trebuie sa uimeasca pe nimeni. Rezultatul era deja prevazut, deoarece, se stie, orice guvernare instalata in acest context este predispusa spre hegemonie. In lipsa de contrapuneri si temperari institutionale, a prioritatii legii, a presei libere si a unei societati civile active, nu au de unde sa apara alte mecanisme care sa-i faca pe noii lideri sa nu abuzeze. Or, tocmai cele descrise mai sus constituie principiile de baza ale procesului democratic, pe cand alegerile constituie doar modul lor superior de afirmare.Jucand dupa reguli flexibileIar atunci cand aceasta baza este nesigura si indoielnica, e clar ca si procesul electoral care se bazeaza pe ea devine la fel de nesigur si vulnerabil. Apreciind nivelul de democratie in spatiul ex-sovietic doar din prisma alegerilor, Occidentul s-ar pomeni intr-o situatie dificila. Si aceasta in primul rand pentru ca organizatiile care monitorizeaza alegerile inca nu au reusit sa puna la punct o metodologie eficienta, care ar putea sa depisteze acele smecherii sofisticate la care recurg guvernantii pentru a influenta asupra rezultatelor alegerilor.Daca e sa facem o comparatie cu primii ani de dupa prabusirea URSS, guvernele statelor post-sovietice au insusit metode mult mai fine de manipulare a procesului electoral. In acest scop sunt utilizate mai multe modalitati, inclusiv principiul suveranitatii, a concurentei intre Occident si tarile din est, precum si bresele care exista in formularile metotologiilor internationale referitoare la monitorizarea alegerilor.Biciusca suveranitatii a fost manuita cu succes impotriva Biroului pentru institutiile democratice si drepturile omului (BIDDO) din cadrul OSCE, care este considerat drept o organizatie cu cea mai mare autoritate si autorizata sa urmareasca procesul electoral in regiune. Dupa „revolutia portocalie" din Ucraina, Moscova a inaintat pretentii ce tin de suveranitatea sa pentru a impune diminuarea rolului si initiattivelor BIDDO. Rusia a argumentat precum ca subdiviziunile acestei organizatii, ale carei principii de lucru se sprijina pe consens politic, nu pot detine un rol de control asupra tarilor ce fac parte din organizatie. In anul 2005 Rusia a inghetat bugetul OSCE pentru cateva luni, inaindand drept conditie pentru deblocare impunerea unor restrictii in activitatea Biroului. In luna decembrie a aceluiasi an in cadrul Consiliului ministrilor OSCE de la Liubliana, ministrul afacerilor externe Serghei Lavrov a luat o atitudine dura impotriva activitatii Biroului. El a declarat ca „autonomia BIDDO a luat o amploare de necontrolat, iar guvernele normale nu pot accepta asa ceva". Una din cerintele-cheie ale Rusiei a constat in interzicerea misiunii de monitorizare a alegerilor de catre BIDDO si lansarea rapoartelor ei preliminare, larg oglindite in presa, despre corectitudinea alegerilor imediat dupa inchiderea sectiilor de votare.Dupa ce Rusia a invinuit in repetate randuri Biroul de tentativa de schimbare de regim in tarile post-sovietice, se pare ca BIDDO a decis „sa treaca in umbra" ferindu-se de complicatii. In rezultatul rapoartelor sale preliminare referitoare la alegerile din R. Moldova si Kazahstan desfasurate in anul 2007 si dupa alegerile din Armenia si Azerbaijean desfasurate anul trecut au fost elaborate citeva principii-sandvis. Raportul descria in primele pagini un tablou pozitiv al situatiei si a partii organizatorice a desfasurarii alegerilor utilizand expresii sablonarde sau sintagme pretentioase, gen „progres considerabil", „o buna organizare", „atmosfera pasnica" si „guvernul a depus eforturi importante". In continuare erau descrise incalcari serioase referitoare la esenta alegerilor, care insa erau formulate in termeni destul de blanzi, recurgandu-se la eufemisme precum „unele standarte nu au fost respectate" si „nu au fost exprimate in totalitate principiile alegerilor democrate". Si asta in pofida faptului ca un asemenea jargon diplomatic nu prea corespunde limbajului unor documente referitoare la o expertiza texnica cum ne obisnuisera ma inainte rapoartele BIDDO. Anume aceasta schimbare de limbaj constitue rezultatul eforturilor Rusiei de a modifica metodele de monitorizare a alegerilor de catre OSCE, impunand Biroul sa se auto-cenzureze. Tensionarea relatiilor dintre Occident si Rusia tot mai agresiva, face sa creasca posibilitatea tarilor din spatiul ex-sovietic de a miza pe cartea geopolitica. Recent Uniunea Europeana a fost de acord sa inceapa tratativele despre noul parteneriat cu R.Moldova, conditionand acest fapt prin asigurarea de catre conducerea de la Chisinau organizarea si asigurarea unor alegeri libere in primavara care vine. In pofida acestei decizii, se pare ca razboiul din Caucaz a impus UE sa-si tempereze politica fata de R.Moldova, tara marcata de conflictul transnistrean menajat de Rusia. Kalman Misjei, Reprezentantul special al UE pentru Molsova, facand referire la importanta geopolitica a Moldovei pentru Uniunea Europeana, a declarat ca tratativele in jurul noului acord pentru parteniriatul strategic cu Chisinaul ar putea sa inceapa pana la alegeri.Exista semnale foarte clare care dau de inteles ca acest pas este interpretat de catre Partidul Comunistilor din Moldova ca un fel de incuviintare a politicii pe care o promoveaza. Presedintele tari, Vladimir Voronin, care e si liderul comunistilor moldoveni, a mers si mai departe, marturisind intr-un interviu televizat ca deja a decis cine urmeaza sa-i fie succesorul. Siguranta presedintelui se bazeaza pe experienta Kazahstanului, Georgiei si Azerbaijanului, unde interesele geopolitice au determinat Occidentul, in pofida manipularilor din timpul alegerilor desfasurate in tarile respective, sa adopte o pozitie mult mai maleabila fata de ele.Metode invechiteSi chiar daca Uniunea Europeana s-ar hotrari sa fie mult mai riguroasa in privinta verificarii corectitudinii viitoarelor alegeri, mai exista o problema destul de dificila. Metodologia monitorizarii alegerilor elaborata acum zece ani si utilizata de catre BIDDO pentru aprecierea calitatii alegerilor urmareste, de fapt, sa afle in ce masura acestea coincid cu principiile Declaratiei de la Kopenhaga din anul 1990. In conformitate cu acest document, alegerile democratice trebuie sa fie universale, egale, adevarate, cu vot secret, libere, transparente si controlabile. Insa acest mod de abordare lasa deschise mai multe brese care sunt utilizate cu iscusinta de catre „tehnologiile stiintifice" elaborate in ultimii ani in tarile din spatiul ex-sovietic. Dupa cum sustine Andrei Wilson, cercetator superior pe langa Uniunea Europeana pentru politica externa, observatorii prezenti la alegeri urmaresc mai mult incalcarile de procedura si si insista mai putin asupra descoperirii abuzurilor ce tin de procesul politic. Insa anume manipularile din domeniul procesului politic sunt capabile sa schimbe radical rezultatele alegerilor.Si intr-adevar, actualmente expertii in domeniul alegerilor incep sa cada de acord ca exista probleme nesolutionate in procesul analizei cantitative a efectului care il au asupra rezultatului alegerilor asemenea incalcari precum presiunea asupra alegatorilor si a opozitiei, utilizarea resurselor administrative si controlul dominant al partidului de guvernamant asupra mijloacelor de informare in masa. Si pentru ca nu au posibilitatea de a transforma aceste manipulari in cifre demonstrabile, observatorii sunt in imposibilitatea de a declara ca incalcarile de acest gen au un grad determinant de influienta asupra rezultatelor alegerilor, sa zicem atunci cand resursele administrative sunt utilizate in scopul exploatarii culturii politice de masa din perioada sovietica, care inca mai exista in spatiul post-sovietic. In pofida acestei situatii, cercetatorii insista ca partidele de guvernamant au un avantaj intre 5 si 30 de procente de voturi inca inaintea inceperii procedurii de vot, obtinute doar prin utilizarea resursilor administrative, fapt confirmat in cadrul alegerilor in Ucraina inainte de perioada oranj, in Belorusia, Azerbaijian si Rusia.In timpul ultimelor alegeri prezidentiale din Rusia, de exemplu, au existat rapoarte ce confirmau faptul ca angajatori din sfera structurilor de stat ii impuneau pe angajatii sa filmeze la urna de vot cu ajutorul telefoanelor mobile buletinele lor de vot pentru a aduce dovada ca au votat „cum trebuie". Exista materiale doveditoare precum ca aceiasi metoda a fost impusa si in timpul votarii primarului Kievului in anul 2008. In timpul alegerilor locale din Moldova din anul 2007 si in timpul alegerilor parlamentare din Georgia din 2008, conform rapoartelor existente, alegatorii si opozitia au primit amenintari ca vor pierde locurile de munca sau ca vor fi agresati fizic in caz ca nu vor fi de acord sa voteze sau sa adere la partidul puterii.Totodata partidele de guvernamant din aceste tari nu inceteaza sa se laude in privinta organizarii impecabile a alegerilor, ceea ce sustrage atentia observatorilor de la incalcarile si manipulatiile din timpul alegerilor. In acelasi timp se face abuz de impunerea principiului suveranitatii pentru a mentine legislatia electorala la cheremul partidului de guvernamant si incalcand astfel angajamentele internationale ale statului. Atunci cand si cel mai mic procent poate deveni hotarator pentru rezultatul alegerilor, devine tot mai clar ca e necesara o noua metotologie pentru supravegerea alegerilor, care ar fi in stare sa dea aprecieri exacte si sa excluda posibilitatea noilor tendinte manipulatoare asupra rezultatului alegerilor.Roadele apatieiNu e deloc de mirare ca printre cetateni a crescut numarul pesimistilor, ceea ce denota si neincrederea lor in eficienta exprimarii dreptului lor de a vota. In timpul ultimelor alegeri din Azerbaijian partidele serioase de opozitie nici nu au dorit sa ia parte la campania electorala. In conditiile in care problema alegerilor anticipate in Ucraina inca n-a fost scoasa de pe ordinea de zi, dezbaterile pe foruri demonstreaza un inalt grad de pesimism in randul alegatorilor ucraineni. „Nu are nici o importanta pentru cine votezi, pentru ca oricum nu va urma nici o schimbare", era titrat pe prima pagina a portalului proUA.com.Recentele sondaje indicau ca mai mult de 52% din cetatenii R.Moldova considera ca ei nu au posibilitate de a influenta asupra luarii de decizii in problemele cele mai importante ale tarii. Se pare ca aceste dispozitii ale electoratului pot avea urmari grave, daca un numar mare al electoratului protestatar ar decide sa nu se prezinte la urnele de vot. Cu atat mai bine pentru acei texnologi politici care sunt naimiti sa conduca si sa manipuleze alegerile.Partidul de guvernamant din R. Moldova se lauda ca are sustinerea Occidentului si legitimitatea ce reiese din aceasta sustinere pentru a o folosi drept paravan in scopuri de manipulare. Nu putem nega ca aceasta legitimitate constituie un instrument foarte serios. Si atunci cand in tari precum R. Moldova, Ucraina si Georgia, unde majoritatea cetatenilor vad in structurile Occidentale o putere binefacatoare de o tinuta morala credibila, guvernarea nu mai are posibilitati sa utilizeze acest instrument ca pe un paravan, incalcarile din timpul votarii pot duce la proteste in masa. Totodata, atata timp cat Occidentul este preocupat mai mult de organizarea si nu de esenta alegerilor, elitele puterii din spatiul post sovietic vor continua sa joace spectacole electorale, in care observatorii internationali vor avea rolul unor spectatori de rutina.http://www.azi.md/ro/comment/1045