Consumatorul revoltat, consumatorul idiot
Blog Costin Ilie.Sambata la pranz, in fata unui bancomat de la Sincai. Ajung cam in acelasi timp cu o domnisoara si, politicos dupa cum imi place sa ma laud ca mi-e felul, ii dau intaietate, desi ma grabeam sa spulber cei 60 de km care ma desparteau de supa cu galuste pregatita de mama . Domnisoara incepe sa butoneze fabrica de cash, eu ma uit la ceas: 12.36, deja simt in nari aburii supei. Repet gestul, e 12. 43. Pun stop reveriei gastronomice si arunc un ochi indiscret catre domnisoara cea molcoma.Apasa usor nedumerita butoanele, cauta prin geanta, scoate hartia cu codul PIN (da, cea pe care banca ne recomanda sa o distrugem), o analizeaza cu o rabdare de arheolog, apasa din nou butoanele, de data aceasta le ia la rand, ofteaza, schimba strategia-acum butoneaza cu ambele maini, pare ca interpreteaza o sonata pentru violoncel si ATM, se scarpina in cap, reia recitalul mut. Are succes, in spatele ei stam acum vreo cinci oameni, ba nu, sase, privind-o inca ingaduitori. As pleca, dar imi pare prea tare rau pentru timpul oricum pierdut. Fara nici un avertisment, cand ma pregateam sa aduc bataitul de pe un picior pe altul pe culmile perfectiunii, se intoarce si spune candid: “S-a stricat. Nu mai vrea sa-mi dea cardul”. Publicul primste vestea cu o exaltare stranie, epxrimata printr-un murmur care numai la bis nu indeamna. Eu, desi rezonez cu restul, raman politicos. „Probabil ati bagat PIN-ul gresit. Ar trebui sa sunati la numarul lor de urgente”. Stupoare. „Lasati, mai incerc putin”.Spectatorii se imprastie, raman singur, mai mult din curiozitate decat din consecventa, deja timpul pierdut nu mai conteaza. E 12.49 cand, cu speranta, ma redescopera. „Nu mi-l da inapoi. Ce fac acum?”. Ii ma spun o data cum devine treaba cu numarul pentru urgente, iar ea gaseste in amabilitatea mea o invitatie la familiaritate. „Stii, mi-am uitat telefonul acasa. Mi-l poti da pe al tau?” Da, arata ca un om care si-ar putea uita telefonul acasa, de fapt, ochii ei imi spun ca s-ar putea uita si pe sine undeva, asa ca i-l intind.Crestini suntem, dar de la o rautate mica si amuzanta nu m-am putut abtine: nu i-am dat si instructiunile de folosire. S-a fastacit, a butonat, deh, avea experienta de la bancomat, apoi mi-l inapoiaza zambind ca o tuta draguta ce era. Ii deblochez tastatura, formez numarul (luat de pe cardul meu, ar fi fost distractiv sa o las sa sa-l caute pe bancomat, dar nu imi place sa servesc supa la cina). E 12.51. Urmeaza o conversatie halucinanta, din care redau doar cele spuse de domnisoara (ideile principale), ca doar pe ea o auzeam:-Buna ziua. Mi s-a blocat cardul.-…-Andreea ****, Bucuresti, str.****** Seria ***** Numarul****-…-Pai, un domn de langa mine (eu eram ala, desi blugii rupti in genunchi nu ma recomandau a fi chiar un domn) spune ca am bagat codul PIN gresit, dar nu stiu daca e asa. Va spun si pinurile? (Pinuri? Plural? Devine si mai interesant, imi zic)-…-De vreo cinci-sase ori.-…Cum nu puteam sa-l bag gresit de atatea ori? Pai, daca au fost trei carduri??? (sunt gata sa plesnesc de ras, acum inteleg de unde pluralul)-…Bine, bine, si acum ce fac?-…Nu e nici o sucursala aici, e doar un bancomat. (asta desi bancomatul era plasat exact langa usa bancii, pe care statea scris mare cum se cheama sucursala, fix deasupra orarului. Sar sa o ajut: e sucursala Sincai) Auziti, e sucursala Sincai.-…-Bun, dar nu poate sa vina cineva sa-mi dea cardurile inpoi?-…-Eu nu cred ca e un efort atat de mare sa trimiteti pe cineva sa le scoata.-…-Dar eu nu pot sa astept pana luni. Va rog sa trimiteti pe cineva acum!-…-Mi se pare culmea! O sa ma mut la alta banca.-…-Dar nu vreau sa scot bani direct de la ghiseu, imi vreau cardurile inpoi.-…-Ok, dar de ce sunt eu vinovata ca faceti coduri PIN atat de complicate?Nu mai conteaza continuarea discutiei –care, apropo, a durat fix 13 minute si 42 de secunde- replica asta mi s-a parut geniala, m-a facut sa ma gandesc ca ori consumatorul roman incepe sa se americanizeze, ori eu am intalnt tuta absoluta.http://ilie.blog.cotidianul.ro/2009/01/25/consumatorul-revoltat-consumatorul-idiot/