Vizita de “recunoastere” a ministrului roman de externe, Cristian Diaconescu, la Kiev, nu a adus nimic nou in relatiile bilaterale. Asa cum procedeaza mafiotii prin filme, ucrainenii au vrut sa se impuna de la prima vedere, dar noi i-am tratat cu calm. “Ah, doar atat puteti? Nu ne impresionati” - ar fi trebuit sa sune o replica din partea noastra.Poate ca nu este corect pentru unii sa fac comentarii acide la adresa vecinilor ucraineni doar dupa o zi de stat la Kiev, dar consider ca si prima impresie conteaza, asa ca nu cred ca gresesc foarte mult cand spun ca ucraina este vecinul pe care nu si-l doreste nimeni. Chiar si ucrainenii se tem de tara lor, dar „haholii“ se sperie ca artificiala ucraina, blagoslovita de Stalin cu teritorii care nu i-au apartinut vreodata, se va desface ca un iceberg ce se topeste... O parte spre vestul polonez, o parte - Crimeea - spre Rusia, sudul Basarabiei, Bucovina de Nord si Tinutul Herta la Romania, iar ce ramane se imparte intre Iulia Timosenko, miliardarii Grigorii Surkis si Rinat Ahmetov, si poate o felie pentru Viktor Iuscenko. “Cand aud ca suntem romani se schimba la fata si devin foarte distanti, chiar nesimtiti. Si nu mai vorbesc deloc cu tine. Se simte ca suntem considerati altfel decat ceilalti. Chiar si copiii se comporta asa. Am cunoscut o fetita de sapte ani, care era draguta, ca orice copil de varsta ei, si vorbea cu mine. Cand a aflat ca sunt romanca, nu a mai vrut sa discute, a fugit pur si simplu”, spune o doamna din Ambasada Romaniei la Kiev. “E clar, sunt educati sa ne urasca”, ma gandesc eu. De ce nu ma mira antipatia ucrainenilor fata de noi? Am vazut ca suntem considerati “altfel” de cum am ajuns la Kiev. Lasand la o parte taxa inventata de 50 de dolari americani, pe care au impus-o ucrainenii romanilor, cu exceptia ministrului si a altor oficiali din Ministerul de Externe, impresia personala in cele 20 de ore petrecute la Kiev a fost ca suntem jefuiti doar pentru ca suntem romani.Chiar de la receptia hotelului – o relicva murdara de pe vremea lui Hrusciov, decorata cu 4 stele ca sa-i pacaleasca pe turisti – am fost izbiti de raceala ucraineana. Doua tovarase se uita chioras la noi si o pun pe o fata mai tanara sa se ocupe de formalitati. Pun cateva intrebari obisnuite, cum ar fi daca avem internet wireless, iar cele doua babuste o zoresc pe tanara sa nu stea la discutii. Inteleg din privirile ei cat de complexa e ucraina.Noaptea, la «Maidan», se lucreaza cu guraSpre deosebire de colegii mei din delegatia de ziaristi care l-au insotit pe ministrul Diaconescu la Kiev, am decis sa ies din hotel si sa cutreier centrul capitalei ucrainei. Spre disperarea purtatorului de cuvant al MAE. Ma inarmez cu o harta, o conving pe tanara de la receptie sa-mi arate drumul spre “Maidan” - celebra Piata a Independentei si plec. E ora 21.30 si orasul se pregatea de culcare. Trotuarele largi, curatate de zapada (ninsese recent) sunt aproape pustii. Mai trec cativa oameni grabiti, tineri, mai maturi, unii in uniforme. Pe masura ce ma apropii de centru, orasul se aglomereaza. Tinere blonde, cu breton a la Elena Udrea sau Elena Basescu, patruleaza cate doua-trei si prin fata unui restaurant de lux sau a unui club de fite, pare-se, sub privirile atente ale unor taximetristi. Nu trebuie sa fii expert in resurse umane ca sa-ti dai seama cu ce se ocupa. Ma gandesc sa nu le pozez, ca trebuie sa ma intorc tot pe acolo si nu se stie...In Piata Independentei, e veselie mare. Aproape de baza columnei din piata functioneaza un patinoar, iar 20-30 de tineri se invart pe gheata pe ritmurile muzicii. Un imens brad stufos si decorat cu globulete imi aminteste ca la ei abia s-au incheiat sarbatorile de iarna. Cateva cupluri de indragostiti trec pe langa mine, fetele cu buchete de flori in maini. Mai trec si cateva cupluri de indragostiti de alcool, cu cate o bere in mana. O alegere indrazneata pentru cele zero grade, cate sunt afara. In pasajul pietonal din “Maidan” e o adevarata viata de noapte. Cum cobor treptele, nimeresc intr-un grup de cinci-sase femei care beau zdravan, trec de ele lejer, fara sa le bag in seama, dar un individ care pazea o florarie nu ma iarta si ma intreaba ceva. Ridic din umeri, el se prinde ca nu sunt de pe acolo si imi zice pe limba lui Borit: za girl, 20 dalarz, oral secs. Refuz zambind si imi continui plimbarea, cu pasi egali. Revin la hotel fara alte peripetii, doar ca sa vad ca viata de noapte se deruleaza din greu si acolo: blonde, mai tinere sau mai obosite, deflieaza prin hol, de la intrare spre lift, spre camerele clientilor... Un dialog deschis: Parle vous english?A doua zi aveam sa descopar si reactia presei ucrainene fata de romani. Ajungem la Ministerul ucrainenan de Externe, o cladire masiva, sovietica, strajuita de niste coloane faraonice si plasata strategic langa o biserica cu cupola aurita. Avea loc briefingul de presa al ministrului Cristian Diaconescu si al omologului sau ucrainean, Volodimir Ogrizko. Desi mai erau zece minute pana la ora programata pentru conferinta, briefingul incepuse, fara presa romana. Ogrizko isi repeta slagarul cu prietenia romano-ucraineana si spunea ca tara lui va respecta decizia ce se va da la Haga, pe 3 februarie. Dar apoi aminteste, cu subinteles, ca 80% din gazul rusesc, destinat Europei, trece prin ucraina si “acest lucru nu se va schimba foarte curand”. Dupa patru intrebari, conferinta se termina, Diaconescu pleaca, e condus de Ogrizko, iar cand ucraineanul se intoarce, il astept si il abordez in engleza. Ma apuca de cot si trece zambind pe langa mine, fara sa raspunda. OK, daca Ogrizko e asa de important, hai sa vad ce zic colegii ziaristi ucraineni despre Romania. Le intreb pe niste “fatuci” in engleza ce parere au despre relatiile ucrainei cu Romania. Ele se zburlesc, iar una indrazneste sa spuna ca vorbeste franceza, nu engleza. O intreb si in franceza. Tacere. O intreb si in rusa pe care o mai tin minte. Alea isi strang catrafusele si pleaca, refuzand orice discutie. Un oficial al Ambasadei romane de la Kiev ma consoleaza, stie el mai bine cum sta treaba...Vladimir Ilici Lenin si aderarea la UENu renunt asa usor si, la un moment dat, impreuna cu o colega, il iau la intrebari pe soferul microbuzului aflat la dispozitia noastra. Omul vorbea engleza, dar stia si germana, ceva mai bine. Ne spune ca e din “Transcarpatia” si ca a cunoscut romani – de parca s-ar fi intalnit cu ET. Nu spune prea multe, doar ca o pensie obisnuita este de 90 de dolari, ca valutele oscileaza rau de tot in comparatie nu grivna, de la 6 grivne pe dolar la 10 grivne, in aceeasi zi. Apoi ne intreaba el cand sarbatorim noi Craciunul. Ii explic ca pe 25 decembrie, dar ca si noi suntem ortodocsi, nu catolici. Iar soferul recunoaste ca ar vrea sa vada Bucurestiul: “am vazut pe internet, sunt cladiri frumoase in Bucuresti”. Trecem pe langa sediul KGB si, profitand de ocazie, soferul constata ca stim foarte putine unii de altii: “noi, in ucraina, stim ce e la Londra, la Paris, dar nimic despre Bucuresti”. Il consolez: “Si la noi e la fel – suntem la curent cu situatia de la Washington sau Roma, dar nu stim nimic despre Sofia sau Belgrad. Sau Kiev”. La plecare spre aeroport, trecem pe langa statuia lui Lenin. Bine ingrijita, cu coroane de flori la baza. Si ei, ucrainenii, zic ca vor in Uniunea Europeana... http://www.gardianul.ro/Kievul,-luminat-de-Lenin.-Romanii-sunt-priviti-ca-niste-suboameni-in-Ucraina,-in-pofida-asa-zisului-dezghet-diplomatic-s128347.html