Grigore Vieru in Literatura si Arta: "Deschideti ochii gandului"

Motto: „Intre franturile unui neam, cultura poate statornici acele legaturi ce nu se vad si nu se pot impiedica.”Nicolae Iorga'Sunt intrebat cu ce sentimente ma despart de anul care a t recut. Cred ca 2007 a fost un an blestemat pentru spatiul dintre Nistru si Prut. Blestemat prin seceta care se abatuse asupra noastra, dar si prin parjolul oficialelor atacuri moldovenesti, fara precedent prin amploarea lor, indreptate impotriva Romaniei, concretizate prin niste furibunde si nefondate afirmatii, dar si prin expulzarea, la fel de nemotivata, din Republica Moldova a doi diplomati romani si, ulterior, a cinci preoti romani ale caror parohii tin de Mitropolia Basarabiei. Presa chisinauiana, afiliata puterii, a scuipat in obrazul Romaniei si al conducatorilor ei cuvinte care nu s-au mai auzit in perioada postbelica. Ca niciodata, darjaua politica a lovit in crestetul LIMBII ROMANE, al istoriei romanilor si al Mitropoliei Basarabiei. Ca niste rani, urmele anului care a trecut vor ramane pe inima tragicului pamant dintre Nistru si Prut. Bineinteles ca pozitia oficiala in problema denumirii limbii noastre, a istroriei stramosilor nostri, la fel intentia de a schimba insemnele nationale nu sunt sustinute de majoritatea savantilor si intelectualilor nostri. Cele cateva persoane care bat in struna oficiala, mai exact care bat apa in piua, par cu totul caraghioase. Iar actiunile lor publicistice nu au alt efect decat unul opus. A intra in razboi cu intelectualii este o nebunie. Macar si pentru faptul ca pace nu poate fi pe-aceasta palma de pamant atata vreme cat cele trei supreme valori ale neamului – Biserica, Limba Romana si Istoria Nationala – vor fi prigonite si sugrumate, sfidandu-se astfel ordinea firii pe care a statornicit-o Dumnezeu.Sa intram in subiect. Considerandu-se cu de la sine putere un iluminist in mijlocul intelectualilor basarabeni, nefiind in realitate altceva decat un scai pe haina acestora, un oarecare Mihai Contiu, suflat de vanturile primenirii Romaniei prin partile cu totul confuze ale Republicii Moldova, vagabondul politic care este Mihai Contiu isi permite sa intre cu coasa in floarea intelectualitatii noastre, tinta principala fiind Nicolae Dabija – una dintre cele mai de seama personalitati de cultura aflate pe locul intai pe lista neagra a cotidianului Moldova suverana. Frica de Nicolae Dabija, de Literatura si arta, de Forul Democrat al Romanilor din R. Moldova?! De unde vine aceasta patologica ura pentru Nicolae Dabija?! Oaspetele nepoftit Contiu se vrea luat in seama. De aceea, se gudura ba pe langa Mihai Cimpoi, ba pe langa Andrei Strambeanu, ba pe langa Constantin Tanase, ba pe langa regretatul Gheorghe Cincilei – fost director al Muzeului nostru de Literatura, martir pe care nici macar nu l-a cunoscut, victima a totalitarismului, izgonit din fruntea Muzeului si bagat, in cele din urma, in mormant din simplul motiv ca indraznise sa completeze fondurile bibliotecii Muzeului cu carti romanesti. Bagat in mormant tot de aparatorii fantomei limbii moldovenesti si ai moldovenismului primitiv. Romanii insa pe langa care se gudura demagogul Contiu, inclusiv cei din mormant, nu-i acorda nici o atentie. Cat de bine i se potrivesc vagabondului slovele lui Nicolae Iorga: „Vai de capul dusmanului pe care nu-l primesti ca prieten si nu il recunosti ca dusman.” La fel de bine il prinde o alta cugetare apartinand aceluiasi genial carturar: „Cainele rau latra tot asa de tare si atunci cand are de p azit o ruina.” Nascut cu nebunia in sange, morisca politica M.Contiu stie sa treaca rapid de la familiarismul balos la injuratura de golan liber de orice responsabilitate. La inceput, cand relatiile diplomatice dintre presedintele Vladimir Voronin si presedintele Romaniei, Traian Basescu, erau normale, M. Contiu nu-l mai scotea pe domnul Basescu din lingusitoarea sintagma „presedintele meu”, crezand ca seful statului roman moare de bucurie citindu-l. (Asa cred M. Contiu si redactorul-sef al cotidianului Moldova suverana, Ion Berlinski: ca ziarul lor este citit de intreaga Romanie, inclusiv de Traian Basescu.) Atunci insa cand directia vantului politic s-a schimbat, brusc s-a schimbat si M. Contiu: au inceput atacurile incalificabile la adresa presedintelui statului roman, Traian Basescu, si impotriva Romaniei in general. Iata, de zoile „implacabilului” Contiu nu a scapat nici ex-presedintele Romaniei, Ion Iliescu – o istorica personalitate politica, ce a condus Tara in cea mai complicata perioada. Intrec orice masura a obrazniciei injuriile josnice adresate unui sir intreg de savanti, scriitori, oameni politici, intelectuali moldoveni in general. Iata numele a numai cativa dintre ei: Anatol Petrencu, Anton Moraru, Alexandru Mosanu, Ion Buga, Demir Dragnev, Nicolae Dabija, Anatol Codru, Dumitru Matcovschi, Valeriu Matei, Ana si Alexandru Bantos, Nicolae Rusu, Mihai Moraras, Constantin Cheianu, Andrei Vartic, Vlad Zbarciog, Gheorghe Doni, Boris Druta, Veronica Boldisor, Mircea Druc, Serafim Urecheanu, Vitalia Pavlicenco, Oleg Serebrian, Dumitru Braghis... Atacati mai ales tanarul primar al muncipiului Chisinau, Dorin Chirtoaca, si - se putea altfel?! - presedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, al carui vicepresedinte este chiar actualul primar. Mira-m-as sa nu fi sarit dulaul si la beregata lui Ion Ungureanu, eminent regizor si inegalabil ex-ministru al Culturii si Cultelor. Nu sunt uitati, bineinteles, nici ex-presedintii Republicii, Mircea Snegur si Petru Lucinschi. Nu-i scutim de greseli pe fostii presedinti ai Republicii. Dincolo de ele insa, in perioada deloc usoara a trudei lor pezidentiale Limba romana, Istoria romanilor, Mitropolia Basarabiei, Tricolorul, Stema, moneda nationala au fost lasate in pace. Nu a cunoscut restrictii sau ingradiri politice nici amplasarea pe Aleea Clasicilor a busturilor marilor scriitori romani din partea dreapta a Prutului. Devenind procuror moral al intregii Romanii, vagabondul nu putea sa nu ajunga si la Adrian Paunescu. Oaspetele Basarabiei, Contiu, are tupeul sa-l judece pe cel atins de geniu poetic, publicistic si politic. Am citit chiar zilele astea o carte recent aparuta, intitulata „Cu si despre Adrian Paunescu”, de Violina Cracana, in care peste o suta de academicieni, savanti, scriitori, oameni politici, compozitori, cantareti, preoti, medici, regizori, actori, sportivi, inclusiv un cioban, Ion Bratu, care a fugit din tara cu oile si cu magarul in septembrie 1988, au gasit cele mai elogioase cuvinte pentru harul si truda titanica ale clasicului in viata care este Adrian Paunescu. Numai cainele de pripas Contiu – nu. Nu si gata... Si daca zice Contiu nu, a murit Romania... Dar sa vedem ce spune ciobanul fugar: „Pentru cultura romaneasca Adrian Paunescu a muncit cel mai mult. Si pentru societatea romaneasca a muncit mult. Ne-a iubit. Il iubim.” De ce a fugit pastorul Ion Bratu cu oitele si asinul sau, se stie. De ce a fugit M Contiu, in timpul democratiei, din Tara in Republica Moldova, nu se stie. Se va afla. Tot zilele astea, am descoperit un zguduitor poem semnat de Evgheni Evtusenko, tradus in romaneste de Stefan Dimitriu, in care marele poet rus blestema invazia armatei sovietice in Cehoslovacia lui 1968. Imediat mi-am amintit poemul lui Adrian Paunescu, scris si publicat in chiar zilele invaziei rosii. Aceeasi revolta, acelasi curaj si aceeasi demnitate umana. Si la poetul rus, si la cel roman. Nu intamplator, cei doi mari lirici si tribuni ai erei cosmice s-au imprietenit. Propunem spre publicare cele doua poeme pentru a reaminti cititorilor urgia totalitara prin care au trecut fostele republici sovietice, dar si cele socialiste. La fel, pentru a rusina obrazul vajnicilor „eroi” de azi care blameaza, lustruindu-se pe ei, adevaratele valori ce au slujit si slujesc cinstit Patria. Toti acesti oameni si inca atatia altii, unii dintre ei varfuri ale stiintei, culturii si politicii moldovenesti, apar in ochii vagabondului Contiu ca fiind niste „nemernici”, „nomenclaturisti”, „fatarnici”, „marsavi”, „mucosi”, „indivizi” „profitori”, platiti de statul roman, lacomi de bani, mancai ai banilor publici romanesti, beneficiari peste care s-au varsat lazi intregi de distinctii cotrocene. Uitati-va la M. Contiu! Nu-i asa ca-i cel mai tanar, cel mai frumos, cel mai destept, cel mai moldovean si, mai ales, cel mai curat si moral?!... Brutele nu se mai opresc. Or, minciunile si clevetirile lor trebuie oprite odata. Mai exact, trebuie sa raspunda in modul cel mai serios pentru toate calomniile care aduc suferinte morale si fizice oamenilor, iar nu sanctionate formal cu o amenda care, intr-un fel, incurajeaza crimele celor ce castiga usor banul. Voltaire zicea: Nu e rau sa taeim un cap al hidrei calomniei atunci cand gasim unul care se misca. Zicem si noi: n-ar fi rau ca justitia sa cugete asupra acestor cuvinte, scuturandu-se de teama care o stapaneste. Ma intreb nedumerit: sa faca oare parte calomnia din niste nescrise legi oficiale?! Voi fi fiind poet, dar nu sunt atat de naiv sa cred ca M. Contiu si Ion Berlinski, care-l gazduieste infocat in paginile Moldovei suverane, isi fac de cap fara stirea, mai exact, fara porunca oficialitatilor. Nu demult, domnul presedinte al Republicii, Vladimir Voronin, a afirmat sfidator si iresponsabil intr-o conferinta de presa ca nu este presedintele romanilor din R. Moldova. Se intelege insa de minune cu cetateanul roman M. Contiu. Nenorocirile care se abat, in ultima vreme, asupra noastra, chinuindu-ne naruitor sanatatea, imi amintesc de o sugestiva parabola folclorica albaneza. Iata cum suna: Diavolul si fiul sau plecasera in drumetie si, cum mergeau ei asa, trecusera printr-un sat unde era mare petrecere. Satenii cantau, dantuiau si se tineau de sotii cu totii, ca rasuna vazduhul de rasetele lor. Diavolul batran ii spusese lui fiu-su:- Sa nu le tulburam petrecerea astora, ca-s de treaba si au dreptul sa se bucure. Iar fiul spuse: - Ma duc sa beau doar putina apa, ca mi s-a uscat gatlejul. Dar tocmai acolo unde se opri sa-si umezeasca gura, vazu pe gospodina casei framantand de zor paine. Langa ea, era legat de un tarus un berbec mare si frumos, pe care dracusorul il dezlega pe data. Berbecul, nazdravan de felul lui, se duse la femeie si-i manca aluatul pregatit pentru paine. Femeia prinse un lemn din batatura si-l lovi atat de tare pe berbec in cap, incat il intinse mort la pamant. Barbatul, care vazuse intamplarea, se napusti la nevasta si o ucise. Intr-o clipa, vecinii se pornira pe urlete si vaicareli, iar cei care petrecusera pana atunci cu atata zarva lasara cantecele si se pornira pe bocete. Cand auzi diavolul larma neasteptata, intreba pe tanar:- Ti-am spus sa te astamperi! Ce-ai facut, fiul meu?- Nimic rau, tata! Am dezlegat berbecul si l-am lasat in libertate...Care ar fi concluzia ce trebuie trasa?! Iat-o: relele, in fond, vin nu de la Michiduta, ci de la tatal sau care l-a scos la plimbare. Ati observat, bineinteles, ca vorbele Diavolului nu dojenesc atat faptele dracusorului, cat le incurajeaza cu blandete si luare-aminte. In cazul nostru, nu fiul Diavolului, numit Contiu, poarta vina cea mare, ci acei care l-au scos la plimbare. Adica Puterea.Cu toate ca si Contiu, si Berlinski sunt protejati oficial, dansii vor trebui sa raspunda in fata instantelor judiciare, asa cum va trebui sa raspunda un alt vagabond politic, Boris Asarov, care, turnand cu nemiluita minciuni, nu are curajul sa semneze blasfemiile cu numele sau adevarat. Numele sau real este Hristov. Dar mai cu seama va trebui sa raspunda in fata judecatii Flux-ul lui Iurie Rosca. Zic va trebui pentru ca deocamdata, desi Judecatoria sectorului Buiucani m-a gasit nevinovat, obligand Flux-ul si pe ziaristii B. Asarov si Petru Poiata - scule ale vicepresedintelui Parlamentului Iurie Rosca – sa-si ceara scuze in ziar si sa achite suma de bani pentru prejudiciile morale si fizice, decizia justitiei nu se executa. Ea mai este studiata la Curtea de Apel... Imi vine sa cred ca sunt prizonierul negotului politic dintre presedintele Republicii si Iurie Rosca, pe de o parte, si, pe de alta, jertfa tovarasiei sezoniere dintre conducerea de sus si M. Contiu.Ma intreb nedumerit: care vor fi fiind crimele savarsite de mine, ca sunt atat de crud pedepsit?! Amintesc instantelor superioare de judecata ca in urma nedreptei pedepse m-am ales cu doua infarcte miocardice extinse. Am afirmat ca nu avem alta Limba decat cea Romana. Si nici alta Istorie. Si nici alta Biserica. Sa fie oare rasstiutele adevaruri istorice niste crime?! Dar atunci va fi fiind un... criminal si Eminescu. Criminali si Alecu Russo, si B.P Hasdeu, nascuti in Basarabia. Si Stamati, si lingvistul basarabean de talie mondiala Eugeniu Coseriu. Si marele romanist rus R. Piotrowski. Si Marx, si Engels. Ca noi de la ei am aflat ca vorbim romaneste si ca suntem romani. Sa nu mai creada oare Puterea de la Chisinau nici in idolii ei Marx si Engels?! Atunci in cine crede? In Contiu?! Luandu-se de mana cu M. Contiu, puterea va ajunge tot la M. Contiu. Nu mai departe. Si parca se pornise in galop spre Uniunea Europeana!Ar fi pacat sa afirm ca, in acelasi plan personal, asupra mea s-au abatut numai nenorociri. Am avut parte si de cateva mari bucurii in anul care s-a scurs. M-am invrednicit de Medalia de Aur acordata de Organizatia Mondiala pentru Proprietate Intelectuala. La Teatrul National din Bucuresti, in prezenta unui public spectator numeros, a fost lansat CD-ul indragitului interpret Fuego „Mi-e dor de tine, mama”, la baza caruia stau versurile mai vechi si mai noi ale subsemnatului. Am finisat lucrul la doua CD-uri cu piese muzicale pe care le interpreteaza Vadim Gheorghelas. Poetul, regizorul si prietenul Anatol Codru impreuna cu actorul Nicolae Darie au realizat la Teatrul Poetic „Al. Mateevici” un spectacol la baza caruia stau versurile mele. Lucrarea a luat nota maxima din partea spectatorilor si a criticii de specialitate. Spectacolul s-a discutat aprins sub semnul sintagmei „O intalnire a doua mari dureri”. Multumesc, draga Anatol. Tot in anul care s-a scurs a fost premiat, la Festivalul International al Teatrelor de Papusi gazduit de Galati, spectacolul Planeta de roua, realizat de Teatrul Republican Licurici si inspirat de versurile pentru copii ale subsemnatului. Multumesc celui care este inima acestui spectacol – lui Titus Jucov, conducatorul Teatrului. De la Iasi, actorul Victor Ciutac, care trece si el in prezent prin complicate suferinte fizice, mi-a adus o veste frumoasa: regizorul Ion Cibotaru va monta la Teatrul pentru Copii si Tineret din stravechea vatra a culturii romanesti un spectacol dupa abecedarul meu pentru prescolari, Albinuta. In chiar ziua premierei spectacolului de la Teatrul Al. Mateevici, una dintre cele mai dotate profesoare de romana din Republica Moldova, Veronica Postolache, mi-a inmanat un proaspat studiu asupra creatiei mele. M-a uluit competenta, harul ei de critic literar profesionist. In chiar ziua Bobotezei, am primit o alta imbucuratoare veste: sunt invitat in Italia de catre comunitatea romana bisericeasca. Au ajuns la Brasov, Sighisoara, America, Italia si au placut cele 4 colinde pe care le-am compus in preajma Sfintelor Sarbatori de iarna. Cred ca o fi aparut CD-ul in care eminentul actor si trubadur Tudor Gheorghe imi recita si imi canta versurile. Ca o cununa a respectivelor bucurii straluceste sus aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Aceasta ar fi razbunarea mea pe acei care mi-au pricinuit atata rau si m-au aruncat in pragul operatiei pe cord. Se spune ca pentru a-ti realiza visurile trebuie mai intai sa te trezesti. Iata, lumea noastra prinde sa se trezeasca. Prinde sa se adune in Biserica stramosilor, in Limba Romana, in Istoria Neamului asa cum s-au strans si se strang in Uniunea Europeana tarile civilizate. Semn ca vom izbandi. Omul nu stie clipa cand va muri, dar poate alege clipa cand refuza sa moara. Asa sa ne ajute Dumnezeu!"Grigore Vieru