O idila care s-a sfarsit inainte de a incepe...

Cum as putea sa-l uit pe acel tanar roman, pe care l-am cunoscut intamplator intr-o excursie in Rusia? Cum pot sa uit acea familie care dorea sa faca cumparaturi, dar nu stia cum sa se exprime in rusa. De vina era numai matusa mea. Auzindu-i, s-a apropiat de ei, oferindu-se sa le traduca. Cum pot sa uit acele intrebari puse de feciorul lor?- Vorbesti si tu romaneste?- Da, suntem din Moldova, din Basarabia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial Romania a pierdut pentru a patra oara Basarabia. - Am studiat si eu istoria Basarabiei, am invatat si limba rusa, dar nu-s capabil s-o vorbesc.- Trebuie sa plecam!- ma striga matusa mea. Cunostintele noastre sunt cazate in hotelul unde stam si noi.„Lasa-i sa plece mai inainte”Cand soarele asfintea, iar deasupra orasului coborau umbrele serii, am iesit cu totii la o plimbare in Piata Rosie. Deodata Marcel, fiul noilor cunostinte, m-a luat de mana soptindu-mi: „Lasa-i sa plece mai inainte.” Cu o alta mana ma imbratisa, furandu-mi un sarut. Ca doi copii care au fugit de privirile maturilor, am stat pana noaptea tarziu, povestind fiecare de tara sa. A doua zi, dupa cina, am iesit numai noi doi sa ne plimbam pe strazile orasului. Cand m-am intors in camera mea, intelesesem ca somnul ma parasise total. Stateam cu ochii deschisi, gandindu-ma la el.In tren, in drum spre Chisinau, stateam langa gem, contempland campiile imense ale Rusiei. Cu cat incercam mai mult sa alung gandurile, cu atat mai mult imi aparea in imaginatie chipul lui. Ochii lui caprui, sprancenele negre, nasul evidentiat si buzele lui fierbinti care ma faceau sa le mai simt caldura. Au trecut patru ani de corespondenta: in fiecare saptamana eu ii scriam o scrisoare, el - alta. Nu erau simple scrisori, dar lungi epistole; eu ii povesteam de Chisinaul meu drag, el de Bucurestiul lui. La un moment dat, scrisorile noastre s-au transformat in adevarate declaratii de dragoste.O vizita la Bucuresti. „Sunt gravida...” In ultimul an de studii am primit din partea parintilor lui mult asteptata invitatie. Trenul Ungheni – Bucuresti ma astepta sa pornesc la drum. Plecam pentru prima data in Romania. Era inainte de Revolutia din decembrie. Aveam emotii nu pentru ca liniile de cale ferata in Uniunea Sovietica - erau mai late ca in toata Europa, ci pentru intalnirea ce trebuia sa fie realizarea unui vis.Totul a fost frumos si fantastic: plimbari pe strazile Bucurestiului, spectacole, cunostinte si intalniri noi. Toti eram fericiti, plini de viata si dragoste.Intalnirea aceea mi-a ramas doar in amintiri. Si mai am aceasta senzatie de voma. Am ramas insarcinata. Ma gandeam sa-i scriu, sa-i povestesc totul. Dar nu am avut curajul. Acum trebuie sa ma descurc de una singura. Mai intai sa-mi vad diploma. Dupa cinci ani de studii o sa ma aleg cu o diploma si cu un copil.Acasa, la mama, in loc sa fiu fericita si multumita, eram mereu ingandurata, nestiind cum sa incep discutia. Amanam din zi in zi, ramanand in camera ore in sir. Intr-o zi, intra ea la mine, zicandu-mi ca nu mai poate sa ma vada mereu trista.- Ce ai, fata mamei?- ma intreba ea.– Sunt gravida.M-a privit indelung, apoi, linistita, m-a intrebat: - El stie?- Nu. El are 20 de ani. Trebuie sa decid, ori cresc un copil de una singura, ori raman fata batrana.- Pleaca la el, povesteste-i totul.- Nu pot, sunt deja in luna a doua: cand voi primi din nou invitatia, burta mi se va evidentia. Nu uita ca intre noi este o granita, chiar daca vorbim aceeasi limba.- Nu vreau sa ne rada satul. Trebuie sa pleci la fratele tau in Siberia. Socrul lui e ginecolog. Tu fa-ti valizele, ca vorbesc eu cu fratele tau. Sosita in Surgut, fratele meu m-a intampinat cu toata caldura fraterna. A doua zi dimineata m-a condus la socrul lui pentru o consultatie. Ramanand numai eu cu medicul, l-am intrebat daca pot sa avortez. Doctorul mi-a zambit, oferindu-mi un scaun, mi-a zis: „Fata mea, daca te decizi sa avortezi, nu se stie daca vei mai putea avea copii.” - Nu, nu! – am strigat involuntar. Eu imi doresc acest copil!Am hotarat sa traiesc o vreme la fratele meu. Ma gandeam sa-i scriu lui Marcel. Dar, in loc de cuvinte, pe hartia alba curgeau lacrimi.Dupa nastere am avut o infectie uterina. O luna intreaga am stat la spital. Eram epuizata, fara un minim curaj de a infrunta viata. Iesind din spital, i-am scris lui Marcel, povestindu-i adevarul. Dar raspunsul lui era incert.Dupa trei ani, parintii mei au venit la Surgut sa-si vada nepotul, implorandu-ma sa ma intorc acasa. Nu-i mai interesa ce va zice satul. M-am intors in Basarabia…Dor de MarcelTin minte Podul de Flori din 1990. Cohorte de oameni se indreptau in directia Costestiului, la podul care a despartit ani de zile Moldova in doua parti. Inimi dornice de a-si intalni fratii si rudele, de care au fost despartiti timp de 45 de ani. O sarbatoare de neuitat: flori, cantece si dansuri, imbratisari intre fratii care aveau acelasi obiceiuri, datini, aceeasi istorie si cultura.Baiatul meu s-a nascut in Rusia. El nu intelegea euforia mea. Eu, purtata de speranta unirii celor doua inimi tinere, indepartate de o granita si de imposibilitatea unei vizite fara vize si invitatii oficiale, am plecat la Podul de Flori. Dar nu l-am intalnit acolo pe Marcel. Totusi, impresionata de marea sarbatoare, am scris un reportaj si l-am trimis la ziarul raional. Mi l-au publicat!Intr-o zi, maica-mea imi zise ca ma cauta un barbat la telefon. Nu-mi ajungea aer sa iau receptorul, fiind sigura ca-i el – prima mea iubire.- Da, am raspuns, - dar era o voce necunoscuta. Au trebuit sa treaca cateva secunde pentru a ma dumeri cine ma cauta. Dumnealui imi propunea un post de redactor la ziarul raional. Viata mergea inainte, iar eu tot cautam un pretext sa plec in Romania. Nu aveam intentia sa-l oblig pe Marcel sa-si recunoasca fiul. Doream doar sa-i spun ca are un fecior si ca-i mare deja.In cele din urma am fost invitata la o intrunire a romanilor din diaspora. Am plecat cu doua zile inainte. Dar destinul a fost din nou crud cu mine. Dupa Revolutia din Romania, Marcel plecase in Italia.Desi fiul meu crestea fara tata, toate se asezasera la locul lor: aveam un serviciu si parea ca-s linistita. Insa ma obseda gandul ca trebuie sa-l intalnesc pe Marcel.Om al nimanui in Italia Dupa zeci de tentative, am obtinut o calatorie in Italia. Am ajuns foarte aproape de el, eram turista in orasul in care traia el, dar nu am indraznit sa-l deranjez. Aflasem ca de cativa ani traia cu o tanara. Stiam ca e inutil sa-i cer o intalnire, dar nu am avut puteri sa parasesc Italia. Cu cateva ore inainte de plecarea spre Chisinau, am anuntat-o pe o colega ca nu ma mai intorc in Moldova. A doua zi m-am intalnit cu aceasta colega in fata hotelului. Ea mi-a zis ca-s o nebuna, ca Italia nu-i ceea ce am vazut eu ca turista: „De ce ai ramas? Ce crezi ca vei putea face aici? Unde vei dormi cand va expira viza? Tu stii unde locuiesc eu? Intr-o casa parasita, impreuna cu alti moldoveni. Este imposibil pentru un strain fara acte sa ia o casa in chirie”.Dupa ce am ascultat-o, i-am raspuns linistita si echilibrata: „Voi face asa cum ai facut tu. Ma voi sacrifica pentru fiul meu asa cum te sacrifici tu pentru ai tai.”Am locuit o luna de zile intr-o casa abandonata, in mizerie, imi era frica sa nu ma legitimeze politia. Dupa mai multe incercari, am fost angajata la negru intr-o familie. Faceam asistenta 24 din 24 de ore, cu o zi libera pe saptamana. Sambata ieseam in oras sa trimit pachete acasa, sa ma intalnesc cu vreo prietena sau, pur si simplu, sa hoinaresc pe strazile orasului. Sau intram in vreun bar, incalzindu-ma la mirosul placut al cafelei. Convorbiri pe subiecte daciceAsa faceam in fiecare sambata, ziua libertatii mele. Intr-o zi, de masa mea s-a apropiat un barbat. - E liber?- Da - am raspuns, continuand sa-mi savurez cafeaua. - Esti straina? M-au pus pe foc cuvintele necunoscutului. Privindu-l tinta-n ochi, i-am raspuns: „E asa de evident? Am sigiliu pe frunte? Nici eu nu stiu cine sunt.”- Atunci de unde vii?- Din Dacia.- De unde?- Nu stiti? Dacia a fost o provincie a Imperiului Roman. Am putea avea aceiasi stra-strabunei. Cine stie cati romani s-au oprit in 101 I.H, sau in 105 I.H pe teritoriul Daciei cotropite? - Acest raspuns il ai mereu gata pentru toti italienii?- Nu, pentru toti barbatii. - Esti intr-adevar simpatica, atragi atentia, dar mai esti si trista. Ti s-a intamplat ceva? - Nu. Nu am nimic, - am raspuns, cu toate ca doream mult sa ma destainui cuiva. Vroiam sa ma eliberez de acea greutate purtata de ani de zile.I-am povestit istoria mea, zicandu-i ca am un fiu mare si ca feciorul are o mama pe care nu a vazut-o de trei ani. I-am spus ca in curand il voi aduce pe fiu in Italia.Aproape un happy endBarbatul ma examina de parca dorea sa-mi picteze portretul, apoi mi-a zis: „M-am apropiat sa-ti fur din negura gandurilor si sa te fac sa zambesti.”Peste cativa ani ne-am casatorit. Fiul si sotul au deschis impreuna un studio de avocati, iar pentru a le fi mereu alaturi, eu eram secretara lor.Odata, fiul meu trebuia sa apere un caz particular: Un roman era invinuit de omor. Il chema Marcel, iar feciorul mea era avocatul sau. Fostul meu iubit nu avea de unde sti ca soarta i-o va decide chiar fiul sau… x x x- La ce te gandesti, ce ti se intampla? Raspunde! Pe tine te intreb. Trezeste-te, am castigat procesul. Esti nevinovat, - ii zicea lui Marcel prietenul sau, care l-a insotit la proces. - Cine a castigat?- repeta intrebarea Marcel, uluit.- Tu! Avocatul a demonstrat ca esti nevinovat! Trebuie sa iesim din sala. Te simti rau? Esti palid...Marcel nu zicea nimic, privea in jur ca un hipnotizat, vorbind mai mult de unul singur: „Eu am castigat? Nu. Eu am pierdut totul.”Impietrit, Marcel ma privea nauc. Eu eram secretara la acel proces halucinant, purtam o pereche de ochelari mari si intunecati ce-mi acopereau jumatate din fata. Dar in momentul cand mi i-am scos, l-am auzit pe Marcel: „Tu esti! Iar tanarul avocat e …” Tatal copilului meu n-a mai apucat sa-si termine fraza, a inceput sa tremure si a iesit fugind din sala de judecata.M-am ridicat sa-l privesc pe geam. Un pic adus de spate, mergea nesigur, de parca isi numara pasii, sau anii trecuti… Imi dorisem atat de mult sa-l revad, dar abia acum mi-am dat seama ca l-am pierdut fara sa-l am. Si totul s-a sfarsit fara sa inceapa…