Reteta baltica versus reteta romaneasca

"Ce uita fratii nostri romani in Basarabia si Bucovina de Nord sau reteta baltica versus reteta romaneascade Vlad CUBREACOV Am citit pe un articol al mai vechiului meu prieten Dan Dungaciu intitulat „Ce uita prietenii nostri baltici in Basarabia” http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=8815. Ideea de baza cuprinsa in acest material este ca Republica Moldova, asistata in traseul ei european de prietenii baltici, nu revine la situatia dinaintea ocupatiei sovietice si ca balticii ar aplica un dublu standard: revenirea la modelul interbelic este buna pentru baltici si proasta pentru Chisinau.Trebuie sa-i dau perfecta dreptate domnului Dan Dungaciu atunci cand scrie ca „unul dintre factorii care au asigurat succesul tranzitiei statelor baltice acesta a fost: o angajare extraordinara in proiect si a carei combustie a fost intoarcerea fecunda spre trecutul anterior ocupatiei, perceputa ca deviatie, ca deraiere istorica. De aici tentatia de a te intoarce acolo de unde ai deraiat, tocmai pentru a putea relua drumul cel bun. Iar punctul acela la care trebuia sa te intorci a fost, pentru baltici, intervalul interbelic.” Intrebarea mea legitima este daca si Bucurestiul oficial a fost si este la fel de extraordinar de angajat in proiectul sau national, angajare a carei combustie sa fie intoarcerea fecunda spre trecutul anterior ocupatiei sovietice a Basarabiei si Bucovinei de Nord, daca si Bucurestiul s-a intors, odata cu balticii, la drumul cel bun, la intervalul interbelic? Raspunsul sta la suprafata: din pacate, nu. Singura institutie nationala care s-a intros fecund spre trecutul anterior ocupatiei sovietice si a reluat, cu intelegere si realism, drumul cel bun ramane a fi Biserica Ortodoxa Romana, care a luat act cu binecuvantare de reactivarea Mitropoliei Basarabiei si a episcopiilor ei istorice sufragane. In rest, asistam nedumeriti la o inexplicabila lipsa de principialitate si consecventa, ca si la lipsa unei strategii coerente privind chestiunea cetateniei interbelice, dupa retetele puse in aplicare de prietenii baltici.Primele decizii adoptate de Parlamentele celor trei state baltice au fost cele de repunere in functiune a Constitutiilor interbelice si de restabilire de drept, intr-o singura zi, a cetateniei lituaniene, letone si estoniene, pentru detinatorii acestora de pana la ocupatia sovietica si pentru urmasii lor. Ce a facut insa Romania in acest sens? S-a reintors la interbelic? I-a repus cumva de drept in cetatenie pe romanii abandonati sub ocupatia sovietelor, stiindu-se ca nu au existat nici macar cazuri izolate in care romanii sa fi renuntat vreodata la cetatenia interbelica? De ce nu a facut-o in 1990 sau 1991? De ce nu a facut-o in 1992, in 2000, in 2005 sau in 2008? Si o va face vreodata? Si-i asuma Romania de drept si suveran pe romanii din Basarabia si Bucovina de Nord sau nu? Le raspunde el dupa reteta baltica atunci cand acestia cer sa fie restabiliti in cetatenia interbelica? Toata lumea observa cu tristete ca nu, iar procedurile individuale de restabilire in drepturile cetatenesti sunt rusinos de indelungate si dureros de umilitoare. Si atunci de ce si la ce bun aceste reprosuri adresate Chisinaului?Pentru orice roman abandonat in 1940, formule de tipul „Reteta baltica versus reteta moldoveneasca” suna cinic si ofensator, chiar daca nu aceasta a fost intentia autorului. Formula corecta, daca tot discutam intre frati, trebuie sa fie „Reteta baltica versus reteta romaneasca”. Daca Bucurestiul ar face pentru cetatenii sai interbelici ceea ce au facut in mod suveran Vilniusul, Riga si Tallinnul pentru cetatenii lor interbelici, am avea alt temei si alt punct de pornire pentru o discutie serioasa si nespeculativa asupra retetelor de urmat.Este un adevar elementar si axiomatic ca Statul roman exista pentru romani, nu romanii pentru Statul roman. Am spus-o si cu alte ocazii ca Romaniei, ca patrie etnica si tara de rudenie, ii revin, potrivit exigentelor si standardelor Consiliului Europei, obligatii concrete fata de conationalii sai de peste hotare, inclusiv pentru fostii ei cetateni interbelici si urmasii acestora, indiferent de etnia lor. Prima dintre obligatii este recunoasterea oficiala a romanilor ca romani si restabilirea de drept a acestora in cetatenia interbelica, sub singura rezerva ca acestia sa nu fi renuntat la ea in mod expres si individual. Altminteri, orice repros aruncat in obrazul romanilor basarabeni si nord-bucovineni este susceptibil fie de cinism, fie de lasitate, fie de flecareala in vant. Are Romania curajul sa revina la modelul interbelic, asa cum au facut-o prietenii nostri baltici? Adesea preopinentii mei in acest subiect invoca pretextul unor imaginare limitari sau interdictii impuse de Uniunea Europeana la restabilirea romanilor abandonati in 1940 in drepturile lor cetatenesti. M-am convins in discutiile cu multipli oficiali europeni ca acest pretext este inventat doar ca scuza pentru lipsa de corectitudine si curaj a administratiei de la Bucuresti si nu are nimic in comun cu mult invocata Conventie europeana cu privire la cetatenie, chestiune in care orice parte semnatara este pe deplin suverana. Ar mai fi poate de precizat ca mecanismul cetateniei romane interbelice poate fi o resursa esentiala pentru integrarea europeana a Republicii Moldova."Articolul publicat de Vlad Cubreacov in revista ACUMEste textul articolului la care se refera vit1976. L-am postat fiindca am considerat ca acest articol merita sa fie cunoscut in integralitatea lui... si mai mult... merita sa fie dezbatut... pe BPR...Si articolul lui Dan DUNGACIU, publicat in Timpul:"Ce uita prietenii nostri baltici in Republica Moldovade Dan DUNGACIU "Pentru Lituania, 9 mai nu indica doar victoria impotriva fascismului, dar si inceputul unei noi ocupatii" (Ministrul de Externe lituanian Valionis, explicand refuzul de a participa, la Moscova, la cea de-a 60-a aniversare a victoriei in cel de-al Doilea Razboi Mondial)Rasfoiam recent primele numere din ziarul Glasul, primite in dar, cu ceva vreme in urma, de la un prieten din Chisinau. Lectura lor retrospectiva este tulburatoare - gasesti acolo semnaturi notorii, de ieri si de azi, articole patimase despre limba, neam, alfabet si istorie, despre „cum sa transcriem numele” sau despre „Societatea etno-culturala Basarabia”. Totul este serios, tumultuos, nimic nu este frivol, chiar daca, retrospectiv, aerul patetic nu poate fi obnubilat. Dar un patetism revigorant, nu o data, fata de care nostalgia te incearca spontan. Dar nu despre asta vrem sa vorbim aici. Ci despre un amanunt, deloc nesemnificativ: editorul primului numar al Glasului era "Societatea de cultura Dacia din Letonia", iar a celui de-al doilea, "Societatea de cultura Dacia din Lituania".Si aici suntem deja in miezul subiectului nostru: balticii, proiectul lor istoric si - prin contrast? - implicarea acestora in R. Moldova zilelor noastre.O istorie deloc fastaIstoriceste vorbind, balticii nu au avut niciodata independenta inainte de secolul XX, cu exceptia Lituaniei, care a reusit, in 1252, sa isi creeze statalitate sub forma marelui Ducat al Lituaniei. In timpul „secolului nationalitatilor”, statele baltice erau parte a Imperiului Rus. In 1918, luptau impotriva germanilor si a rusilor, dar independenta recunoscuta in 1920 a fost de scurta durata. In 1940, au fost ocupate de Armata Rosie, consecinta a protocolului aditional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop. In 1942, statele baltice au trecut sub controlul Germaniei naziste, dar sovieticii au revenit in 1945, si nu au mai plecat pana dupa septembrie 1991.Reteta baltica: inapoi la interbelic!Desteptarea din visul urat sovietic s-a petrecut imediat. Cosmarul ocupatiei a fost extirpat, iar memoria lui aruncata la cosul de gunoi al istoriei. Atat de adanc, incat „episodul” a devenit un accident istoric care, se credea, trebuia depasit prin reinnodarea firului interbelic rupt de ocupatia sovietica. Si asa s-a si procedat! Independenta din 1991 a gasit pe teritoriile celor trei state baltice circa 130.000 de rusi - proportie masiva in Estonia (30,3%) si Letonia (34%), mai putin semnificativa in Lituania (9,4%). Dar asta nu a fost un obstacol. Eforturile pentru independenta si democratizare s-au facut cu ochii la trecut, iar cel mai bine redau aceasta viziune tocmai Constitutiile adoptate. Jur pe Constitutie!Preambulul Constitutiei estone vorbeste, senin, despre "dreptul imprescriptibil la autodeterminare al natiunii proclamat in... 24 februarie 1918"! Cat despre fundamentele legitimitatii noii Constitutii, ele sunt plasate tot acolo: "poporul estonian a adoptat, pe baza primului articol din Constitutia intrata in vigoare in 1938, si prin Referendumul din 29 iunie 1992, urmatoarea Constitutie".Letonia nici macar nu s-a sinchisit sa scrie un text nou. In mai 1990, Consiliul Suprem al tarii a trecut o rezolutie declarand ca independenta Letoniei, recunoscuta international in 1920, era de jure inca in vigoare si a proclamat suprematia legii letone asupra legii sovietice. Constitutia Republicii Letone a devenit, asadar, cea din 15 februarie 1922, la care au fost adaugate o serie de amendamente in 2002. Resorturile legitimitatii Lituaniei sunt aceleasi. Adoptata prin referendum, la 25 octombrie 1992 si amendata la 30 martie 2003, Constitutia pune in prim-plan "natiunea lituaniana" si invoca statul lituanian constituit "cu secole in urma", "lupta seculara pentru independenta si libertate", "apararea spiritului national, a limbii natale, a alfabetului si a traditiilor".La toate acestea se pot adauga episoadele deja notorii. Disputa in jurul "memorialului Parnu" (un soldat estonian imbracat in uniforma SS si cu arma indreptata spre Rusia), cazul "soldatului de bronz" (de pe care s-a curatat expresia "eliberatorii sovietici") sau legislatia privind naturalizarea. In Letonia, prin legea din 1994, cetatenia era conditionata de teste de limba si istorie. La fel au stat lucrurile si in Estonia. Lituania, care nu avea problema unei minoritati rusesti numeroase, a acordat automat cetatenia tuturor locuitorilor ei. Trecutul care legitimeaza si misca istoriaChiar daca nerostit, unul dintre factorii care au asigurat succesul tranzitiei statelor baltice acesta a fost: o angajare extraordinara in proiect si a carei combustie a fost intoarcerea fecunda spre trecutul anterior ocupatiei, perceputa ca deviatie, ca deraiere istorica. De aici tentatia de a te intoarce acolo de unde ai deraiat, tocmai pentru a putea relua drumul cel bun. Iar punctul acela la care trebuia sa te intorci a fost, pentru baltici, intervalul interbelic.Viziunea din spatele demersului politic este deci una esentialista (obiectivista) asupra natiunii, valoare sacrosanta, perena, primordiala si singura capabila sa confere legitimitate. De aici fundamentarea „noilor” Constitutii pe cele anterioare, elaborate in singurele momente in care natiunea s-a putut exprima liber.Daca ar putea fi redus la esente, aici ar trebui cautat secretul succesului celor trei state baltice. Restul este eveniment istoric.Reteta baltica versus reteta moldoveneascaDaca ar fi sa urmaresti in aceasta cheie declaratiile oficialilor baltici in R. Moldova, mai ales dupa 2001 incoace, ramai melancolic. Nu numai ca sfaturile acestora nu aduc, ca si viziune, cu cele din propriile tari, dar, deseori, sunt tocmai pe dos. Combustia istorica si esentialista care a generat succesul lor este, nu o data, pusa intre paranteze in mesajele transmise in stanga Prutului. Aici, pare-se, anii de ocupatia sovietica trebuie tolerati si contabilizati in proiectul politic. Aici polietnicismul este incurajat, in ciuda evidentelor de pe teren, covarsitoare in favoarea majoritatii autohtone. Aici ceea ce a fost inainte de ocupatia sovietica este aproape tabu, iar viziunea subiectivista asupra natiunii este instituita ca valoare suprema. Nimanui nu ii trece prin minte sa acuze cumva si vreodata reprezentantii baltici despre esecurile R. Moldova in tranzitia ei nesfarsita. Doar ca surprinde diferenta frapanta de abordare. Si nu poti sa te abtii si sa nu spui ca, indiferent ceea ce sugereaza, incurajeaza sau resping prietenii nostri baltici in R. Moldova, un lucru este incontestabil. Ei sunt cei care, la ei acasa, au procedat corect! Caci daca ar fi facut asa cum se face acum in R. Moldova, poate ca astazi, in Estonia, Letonia sau Lituania, cei mai „de incredere” politicieni ar fi fost Vladimir Putin si Dmitri Medvedev, populatia ar fi crezut ca Moscova a avut dreptate in criza georgiana, iar partenerul strategic al lor ar trebui sa fie... Rusia.Adica ceea ce cred astazi cetatenii R. Moldova multiculturale si care nu vorbeste - Fereasca Dumnezeu! - despre trecutul ei interbelic."