Fanny Chartres si bucurestenii...

de Oana BotezatuFanny Chartres lucreaza la Institutul Francez, iar in timpul liber preda limba lui Moliere.Numele ei e francez, dar, daca ar fi sa te iei numai dupa pronuntie si l-ai traduce - din engleza -, inseamna „nostim“. Fanny Chartres e o mana de om. Ai zice mai degraba ca-i un copil, nu o femeie in toata firea, frantuzoaica stabilita in „Micul Paris“ de dragul profesiei. A studiat „litere“ de cand se stie si a lucrat, dintotdeauna, printre carti: in librarii, biblioteci, edituri. De sapte luni se afla la Bucuresti, ca asistent cultural la Institutul Francez. „Poate parea nebunesc“, dar si-a dorit sa ajunga si sa ramana in Romania - chiar daca a avut oferte de lucru in Franta. Ii place Capitala si-i sunt dragi bucurestenii.„Oamenii de aici sunt directi“ Zilele si le incepe, de fiecare data, cu o plimbare: pe jos, de acasa la Institut. Locuieste intr-un apartament mic si cochet din zona Dacia. Ii place Bucurestiul, de care stie mult mai multe decat in urma cu jumatate de an, cand, despre Romania, avea doar cateva „idei caricaturale - Ceausescu, Nadia, copii fara parinti, clisee negative“. Nu suporta aglomeratia de masini, dar nici nu sufera prea tare din pricina ei. Din spatele ferestrelor inalte ale cla- dirii Institutului Francez, intre pereti incarcati de carti, abia de se aud claxoanele de pe Bulevardul Dacia. „La- sand la o parte minusurile astea, care deranjeaza pe toata lumea, am descoperit aici o Romanie cu totul altfel decat se cunoaste la mine acasa. Prima impresie a fost destul de amestecata. Acum pot spune, cu siguranta, ca mai mult si mai mult imi plac oamenii, nu locurile de aici“, spune Fanny, femeia cu ochii albastri. Venea din provincie, nu din Paris. E motivul pentru care capitala noastra i se parea la inceput uriasa. „Dar m-am simtit repede ca acasa. Oamenii de aici sunt mai directi si cumva mai sinceri decat in Franta. Ce se vede aia e, daca au o problema, romanii iti zic in fata“, zambeste frantuzoaica, combinand in graba romanisme cu accente grave si ascutite laolalta. A invatat repede limba: autodidact. Cel mai mult a ajutat-o insa vacanta de vara petrecuta in mijlocul romanilor prieteni. Sarmale, dar nu toata ziua Daca-i ceri o lista scurta cu locuri frumoase din Bucuresti, enumera rapid Parcul Ioanid, unde se plimba foarte des, „minunata“ Librarie Carturesti, Piata Gemeni si cartierul Dacia, care i se pare a fi un loc mult mai vesel decat la Universitate, unde a locuit prima data. Ii place si mancarea cu specific mioritic, dar, ca orice francez care se respecta, alege - de cele mai multe ori - o portie de peste in locul uneia de sarmale. „Sa nu va suparati, dar mancarea romaneasca pica prea greu la stomac. Nu pot sa mananc in fiecare zi sarmale cu ma- maliga sau papanasi. Si daca ar fi sa aleg intre un restaurant italian si unul romanesc, as opta pentru prima varianta“, se scuza Fanny. Cand nu-i la biroul de la Institut - punand la cale evenimente literare sau teatrale pentru publicul francez al Capitalei -, merge la teatru. Odeonul, Centrul National al Dansului, Teatrul Mic si Green Hours sunt printre preferatele ei. „Ma simt foarte bine aici in fiecare zi. Deocamdata cred ca vreau sa raman“, spune Fanny cu acelasi zambet pe buze