Cand isi va asuma Rusia crimele savarsite?

Pentru un consumator de presa cat de cat avizat nu e secret ca mass-media din Federatia Rusa nu reflecta evenimentele obiectiv, ci mai degraba executa comenzi politice, ale Kremlinului. M-am convins inca o data de aceasta vizionand o emisiune de stiri la RTR, in care a fost reflectata situatia din Ucraina.Chiar de la inceputul emisiunii a fost clar ca Victor Iuscenko, presedintele Ucrainei, nu este un personaj simpatic pentru puterea politica de la Moscova, deci implicit si pentru ziaristii rusi care, la randul lor, trebuie sa transmita resentimentele lor tuturor rusilor si restului populatiei din statele CSI, invadate de mijloacele de informatie rusesti. Misiune care le reuseste de minune, de altfel. Mai mult ca sigur, daca am efectua un sondaj, am constata ca numerosi cetateni ai RM, daca nu chiar majoritatea, impartasesc opiniile Kremlinului cand vine vorba de unii presedinti ai fostelor republici sovietice, cum este Iuscenko ori Saakasvili. In reportaj, se facea tot timpul conexiuni intre presedintele Ucrainei si participantii la un miting al banderovistilor, precum si alte imagini in care antipatia ziaristilor fata de Iuscenko era evidenta.Dar cel mai mult m-a iritat, dar si m-a distrat in acelasi timp, felul in care inteleg rusii sa venereze sau sa demonizeze istoria. De mici copii, ni s-a bagat in cap ca Armata Sovietica a fost una eliberatoare, ca a salvat omenirea de fascism, ca soldatul sovietic nu e capabil sa savarseasca fapte rele etc. Despre crimele puterii sovietice nu s-a vorbit nimic, ba mai mult, cine indraznea sa o faca risca sa zaca toata viata in inchisori sau lagare. Si iata ca a venit timpul cand se vorbeste deschis si despre ororile sovieticilor, nu numai ale nazistilor. Doar ca rusii sunt foarte gelosi si nu accepta alta versiune a istoriei decat cea nascocita de ei. In reportaj, a fost redata scrisoarea unei mame revoltate din cauza traumelor pe care le sufera fetita sa in scoala ucraineana, unde i se vorbeste zilnic de Holodomor, de foametea organizata. „Cat se poate sa vorbim atata de Holodomor, de sange, cadavre si asasinate? Fetita mea refuza sa mai mearga la scoala si sa auda cum o mama si-a mancat pruncul de foame. Copiilor trebuie sa le vorbim despre flori, soare si oameni fericiti, nu despre tot felul de atrocitati”, conchide cetateanca iritata de istoria brutala, care ii cauzeaza fiicei sale atata disconfort si proasta dispozitie.Ca sa vezi, cat de sensibili au devenit rusii! Ei, care vorbesc continuu de crimele fascistilor, de lagarele lor de concentrare, de bestialitatea SS-ului etc., nu suporta o clipa sa fie comemorate victimele imperiului rus ori sovietic. La fel de maniosi devin si atunci cand li se spune ca, dupa ce au eliberat tari cum ar fi cele Baltice, s-au instalat acolo si nu au mai plecat, devenind deci la randul lor ocupanti. Sa ne amintim numai de evenimentele din Estonia, cand a fost mutat monumentul soldatul „eliberator” din centrul Tallin-ului. Probabil, vor urma reactii dure si la introducerea in manualele de istorie din scolile lituaniene a versiunii istoricilor din aceasta tara despre ziua de 9 mai, care semnifica pentru ei sfarsitul unei ocupatii (fasciste) si inceputul uneia noi (sovietice).Numai in RM e liniste si pace. In timp ce in Ucraina, Georgia si tarile Baltice sunt dezumflate miturile sovietice, conducerea comunista de la Chisinau construieste memoriale militare fastuoase „soldatului eliberator”, acorda pensii si compensatii grase veteranilor sovietici, dar nu si celor care au luptat impotriva lor. Sunt curios ce ar face oare guvernantii moldoveni in cazul in care rusii ar opta pentru democratie si si-ar recunoaste intr-un final crimele, nu doar meritele pe care le etaleaza cu orice prilej?