Goana dupa libertate in Estul salbatic

"In urma cu 17 ani, Mihail Gorbaciov isi dadea demisia din functia de presedinte al Uniunii Sovietice, pecetluind definitiv soarta celei mai mari puteri totalitare din istorie. Povestile raman, la ani distanta, antidotul impotriva uitarii. “Statul sovietic, marcat de-a lungul scurtei si tumultoasei sale existente de mari realizari si suferinte teribile, a murit astazi dupa un declin lung si dureros. Implinise 74 de ani. Conceputa din aluatul idealurilor utopice si nascuta prin miscarile violente ale “Marii Revolutii din Octombrie 1917”, Uniunea si-a dat ultima suflare intr-o seara intunecata si monotona de la sfarsitul lui decembrie 1991, dezbracata complet de ideologie, dezmembrata, falimentara si infometata. Pana la final insa, uimitoare chiar si in decaderea sa”.Asa debuteaza articolul-necrolog din 26 decembrie 1991 dedicat de cotidianul american The New York Times unui moment istoric: demisia lui Mihail Gorbaciov, presedintele URSS-ului, si iesirea de pe scena istoriei mondiale a unui Leviathan totalitar care dominase sute de milioane de destine in veacul al XX-lea. Acum 17 ani, statul care a modificat decisiv traiectorii umane si globale, intr-un secol ce va ramane marcat de ororile ideologiilor, a incetat sa mai existe.Romania, una din tarile incluse la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial in proiectul comunismului mondial coordonat de la Moscova, isi decisese ambiguu soarta doi ani mai devreme. “Democratia originala”, mineriadele si viata cu parfum de trandifiri “vorbeau” realitatea de dupa caderea regimului Ceausescu. Nimic nu mai avea insa sa fie la fel nici pentru noi, dupa caderea imposibila a “Imperiului sovietic”.Socoteala de acasaMasurata in paralel cu ambitiile sale milenare, moartea URSS-ului decupeaza scenariul unei ratari monumentale. Totul este epocal in povestea nasterii, vietii si stingerii finale a acestui stat care a fost mai mult decat o simpla constructie institutionala menita sa gazduiasca cetateni si relatii de productie. La inceput visul unei maini de activisti “de fier” gestionati de Lenin, apoi o ambitie industriala uriasa amprentata decisiv de umbra lui Stalin, URSS-ul a sfarsit ca o gluma economica, politica si sociala.A promis crearea “omului nou”, de tip sovietic, si a reusit sa aduca pe scena istoriei cetateanul incoerent si lipsit de initiativa. Pe rand, toate mastile au cazut. Ideologia umanitara a developat zeci de milioane de victime. Logica economiei planificate a “nascut” o birocratie elefantina care a sfarsit la randul sau prin a gripa definitiv sistemul. Iar pacea si libertatea din sloganele popagandistice s-au tradus in strada prin cel mai dur regim politienesc pe care l-a “imbracat” vreodata un stat.Marile realizariSi totusi, Uniunea Sovietica a fost vreme de cateva decenii, dupa cel de-Al Doilea Razboi, o superputere mondiala, adversarul de temut al Statelor Unite ale Americii, cosmarul care popula visele negre ale lumii libere. Un stat si un popor pentru care cuvantul “epocal” n-a fost niciodata prea mult. Industrializarea masiva din anii ’30, infrangerea Germaniei naziste in anii ’40, lansarea Sputnikului in anii ’50, arsenalul nuclear “strans” in deceniile sapte si opt – toate sunt marturiile succesului unei tari care pare sa se fi devorat pe sine. Nimic nu s-a intamplat “in mic” in istoria acestui stat ciudat si uimitor, terifiant si fabulos totodata. In URSS s-au construit cladiri monumentale, s-a murit pe capete, in cifre de milioane, s-a cheltuit enorm pe vise de marire nucleara si s-a trait cu teroare si maretie. Totul pana a venit Gorbaciov. La doar 54 de ani, cel mai tanar lider sovietic de la Stalin, dar, mai ales, o speranta tangibila pentru un popor care-si pierduse de ani buni busola.In moarte clinicaPentru prima data, URSS-ul simtea ca pierde teren in fata lumii occidentale. Iar noul lider de la Kremlin a deschis filele dictionarelor si a rostit doua cuvinte ce urmau sa faca epoca: “glasnost” si “perestroika”. Curand, Gorbaciov a inteles insa ca libertatea nu tine de foame, iar reformele economice sunt necesare intr-un stat-mamut care-si cheltuise toate resursele in cea mai nebuna cursa din istorie: cea a inarmarilor.Dupa vara fierbinte a lui 1991, condimentata, in august, la Moscova cu o tentativa de lovitura de stat care a ramas in istorie pentru accentele sale hilare, lucrurile nu aveau cum sa mai intarzie mult pentru destinul final al URSS-ului. Pe 8 decembrie, acum 17 ani, “doctorii” au scos din priza aparatele ce sustiuneau viata artificiala a unui stat bolnav, aflat in faza terminala. Rusia, Ucraina si Belarusul semneaza acordul de infiintare a Comunitatii Statelor Independente, lasand URSS-ul in manualele de istorie. Adica acolo unde nostalgia este mereu mai tare decat memoria.IPOTEZA Mos Craciun si amenintarea nucleara E discutabil daca Mosul le-a adus, in decembrie 1991, democratiilor occidentale cel mai frumos cadou. Dizolvarea URSS-ului nu mai era o surpriza pentru nimeni. Presa americana vorbea deja de cateva luni de perspectivele certe ale disparitiei sovietelor. Iar toate calculele geopolitice nu se mai focusau de ceva vreme pe corpul letargic al fostei puteri mondiale. URSS-ul nu mai speria pe nimeni. Era doar o marca institutionala fara niciun fond precis, un nume traficat in amintirea trecutului glorios. Un singur lucru provoca fiori reci: ce urma sa se intample cu arsenalul nuclear? Gorbaciov a lamurit scurt situatia in acel decembrie: codurile de lansare a rachetelor urmau sa fie predate lui Boris Eltin, presedintele Rusiei. Demisionarul oferea insa garantii sigure: “Traim intr-o lume noua. S-a pus punct Razboiului Rece si cursei inarmarilor, o cursa ce ne-a subminat economia, atitudinile si morala. Amenintarea nucleara a incetat sa mai existe”. Gasim poate, in aceasta ultima propozitie, adevaratul cadou de la finalul acelui 1991.ORA DECESULUI Opt fara un sfert “Din acest moment, activitatile mele ca Presedinte al Uniunii Sovietice inceteaza”, declara politicianul de 60 de ani, stapanul unui imperiu totalitar pe care a incercat sa-l restructureze din temelii, sfarsind prin a-l ditruge definitiv. Dupa sase ani si noua luni in serviciu, Mihail Gorbaciov se retrage de la conducerea URSS-ului, glorificat de opinia occidentala si umilit de jocurile politice interne unui stat pe care odata il dominase. Este 25 decembrie 1991 si, in timp ce steagul rosu sovietic flutura mandru inundat de luminile Kremlinului, o retrospectiva a carierei lui Gorbaciov “curge” pe televiziunea de stat. Jos, in Piata Rosie, Aleksandr Ivanovici isi paraseste postul de garda aflat in apropierea Mausoleului lui Lenin pentru a se duce la masa. Steagul rosu al Uniunii Sovietice continua sa fluture semet deasupra. Cand omul de ordine se reintoarce la datorie, dungile in alb, albastru si rosu ale noului steag descriu viitorul altei Rusii. Din URSS n-a mai ramas decat amintirea, asezata cuminte langa povestile despre Revolutia bolsevica.Gorbaciov isi incheiase discursul de retragere la 19:12, steagul sovietic coborase la 19:32, iar la 19:45 steagul rusesc a fost urcat sa “vegheze” Piata Rosie. Totul era pregatit pentru emiterea certificatului de deces. The New York Times constata de la fata locului: “Uimirea muta i-a cuprins pe cei cativa trecatori care traversau Piata Rosie in acel moment. Mormantul lui Lenin era un de roz cenusiu, contrastand cu copacii mereu verzi situati in afara zidurilor Kremlinului. Inauntru, cu tot simtul istoric al unei seri epocale, odihneau ramasitele imbalsamate ale patriarhului comunist”.Concluzia cade in vorbele unei rusoaice intervievate la cald de reporterii ziarului american: “Sunt foarte trista. Desi mi-a placut de Gorbaciov din prima clipa, mi-am dat seama ca nu cunoaste cu adevarat viata oamenilor de rand. El nu a inteles nici macar ca sovieticii nu sunt oameni educati. Sunt doar niste sclavi, traind intr-o societate corrupta. In primul rand, Gorbaciov ar fi trebuit sa se gandeasca la imbunatatirea conditiilor de viata. Abia apoi, la glasnost si la democratie. In schimb, el a facut exact invers”.Compensatii financiare anuale, un apartament in Moscova, o vila de vacanta, doua masini si 20 de bodyguarzi, plus ingrijire medicala gratuita la un spital de elita a primit Mihail Gorbaciov in schimbul deciziei de a accepta falimentul politic al functiei sale. “Unii au exclamat “Finita la comedia!”. Altii, turnandu-si cenusa in cap, si-au ridicat mainile catre cer, intreband speriati “ce se va intampla?”. Majoritatea insa sunt indecisi. Tabuurile au fost aruncate la cos. Lanturile nu mai sunt. Insa si mancarea lipseste cu desavarsire”, Pravda, decembrie 1991“Gorbaciov a fost incapabil sa modifice conditiile de viata ale cetatenilor, dar in schimb el a reusit sa-i schimbe chiar pe ei, pe oameni. Nu a stiut cum sa faca carnati, dar a stiut cum sa acorde libertatea. Cine are impresia ca e prea putin, va sfarsi prin a nu avea nimic”, Komsomolskaya Pravda, decembrie 1991“Gorbaciov a fost instrumentul sortii. Indeajuns de inteligent ca sa schimbe totul, dar insuficient ca sa-si dea seama ca totul va fi distrus. Indeajuns de temerar ca sa-si infrunte partidul, suficient de grijului totusi ca sa-l lase sa traiasca pana si-a pierdut toate puterile. Gorbaciov a avut indeajuns de multa incredere in comunism ca sa fie numit in fruntea sa, dar a fost apasat si de suficiente indoieli incat sa-l distruga. Daca ar fi anticipat totul clar, Gorbaciov n-ar mai fi schimbat Rusia”, Viktor Erofeev, scriitor rus"- Schimbarile istorice din Est si rolul jucat de acest mare om politic - Mihail Gorbaciov - in aceste schimbari... asa cum s-au vazut si se vad, inca, din Vest...Karhule, Gorbaciov a fost si este, inca, rus!!!