Interviu cu Neagu Djuvara despre Craciunul boieresc si sarbatorile petrecute in Africa

"Evenimentul zilei": Cum va amintiti Craciunul copilariei dumneavoastra?Neagu Djuvara: Bine... Craciunurile din copilarie erau mult, mult mai frumoase... in sensul ca s-a schimbat clima. Dar asta nu e vina oamenilor, nu?! Imi aduc aminte, cand eram copil la Bucuresti, an de an, in ziua de 6 decembrie, de Sfantul Nicolae, ningea. Aveam 6-7 ani. Atunci, bucuria copiilor: ieseau, se jucau. Pe urma, pe toata perioada vacantei, umblau colindatorii... O sa-mi spuneti, poate, ca Iisus nu s-a nascut cu zapada, e clar. Din pacate, toate riturile noastre actuale nu mai au nimic de-a face cu inceputurile crestinatatii. De pilda, pomul de Craciun nu s-a inventat, pare-se, decat in veacul al XVIII-lea, undeva in Alsacia, si de acolo s-a raspandit in toata Europa. Nu are nimic de-a face cu traditiile noastre. Colindele, buhaiul - toate sunt niste rituri precrestine, preluate de crestinatate. Acum, n-o sa scandalizez publicul spunand ca noi nu stim la ce data a anului s-a nascut Iisus: anul e eronat cu vreo cinci-sase ani. Intre noi fie zis, se pare ca Iisus s-a nascut cu sase ani inainte de Era Noastra.Cand aveam 8 ani, ne-am mutat la Sinaia. Acolo era si mai aproape de tara. Copiii - tarani din imprejurimile Sinaiei - veneau la noi cu colindele. Inainte, Craciunul era mult mai viu decat acuma. Mirosea a natural! Erau copii cuminti, nu veneau ca sa cerseasca, se multumeau cu niste fructe pe care nu le-aveau tot anul: portocale, mandarine, curmale... Nu era nevoie de bani, nu era ceva comercial. Iar darurile care se dadeau erau modeste, chiar si in familiile mai rasarite. Cu toate ca noi eram saraci, tata (Marcel Djuvara, capitan de Geniu in Armata Romana - n.r.) murise la sfarsitul razboiului (1918 - n.r.) de gripa spaniola. Dupa marea expropriere eram si relativ saraci, nu mai aveam decat 40 de hectare. Mama a cam tras dracu' de coada toata viata! De-aia am si plecat, pe la 12 ani, in strainatate. Era mai ieftin acolo.Mergeati cu colindul la Sinaia?Nu, n-am fost niciodata. Aveam impresia ca nu m-as fi priceput, ca acolo trebuie sa fii intr-un mediu, sa inveti asta din tata-n fiu. Poate ca e trist, dar - un lucru pe care l-a subliniat Martha Bibescu intr-o carte, "Izvor. Tara salciilor" - la noi a existat totusi o prapastie intre boierime si pe urma marea burghezie si populatia sateana."Deodata s-au aprins farurile unei masini si l-au luminat pe Mos Craciun"Si Mosul? Ce va punea sub brad?Da... ne aducea daruri, dar daca e sa compari cu ce aduce acum, atunci erau doar niste chestii utile sau niste fructe. In general, faceam in casa niste mici festivitati, teatru in familie. Era foarte simpatic. Mi-aduc aminte un Craciun de la Bucuresti, la un unchi de-al nostru - din familia Babeanu, ctitorul Bisericii Icoanei din Capitala. Locuia intr-o casa foarte frumoasa, aproape de Parcul Ioanid. In Ajun... afara, pe intuneric, era zapada. Deodata s-au aprins farurile unei masini si l-au luminat pe Mos Craciun, care venea in zapada. Haaa!!! Era ceva feeric!!!Cat timp ati crezut in Mosul cu barba alba?Probabil ca pana la varsta de 6 ani, pentru ca aveam un frate cu trei ani mai mare si un var primar cu patru ani mai mare. Si varul meu era prea devreme dezghetat - chiar la alte lucruri, mai grave decat sa nu mai crezi in Mos Craciun. Ei m-au invatat ca nu mai e Mos. Nu tin minte deloc de tranzitia dintre basm si realitate. Nu tin minte cum s-au petrecut lucrurile."Craciunurile cu muzica de tam-tam erau ceva foarte ciudat"Ati plecat mai apoi in Niger si ati lucrat acolo in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului Afacerilor Straine. Cum era Craciunul la peste 30 de grade Celsius?Cand am plecat, am crezut ca voi sta numai doi ani. Dupa doi ani, cinci luni stateam in concediu. Aveam 48 de ani. Ce te faci? Te intorci in Franta? Pana atunci lucrasem numai in organizatii ale exilului romanesc: prost platit, nu zic nu, si fara sa fi cotizat la activitati sociale. Deci am reinnoit contractul in Niger pentru inca doi ani. Si tot asa si s-au facut 23. Dupa aia am plecat eu; nu m-au dat ei afara.Sarbatorile in Africa... ma duceam la biserica catolica, bineinteles ca nu exista una ortodoxa pe acolo; muzica africana, preotii inca francezi. Craciunurile cu muzica de tam-tam erau ceva foarte ciudat: foarte departe de colindele de acasa, foarte departe si de ce s-ar fi gasit la o biserica catolica, cu muzica de orga.In cei 23 de ani cat ati stat in Africa, v-a lipsit sarbatoarea de acasa?Mi-a lipsit asa de mult tara, incat nu pot sa precizez ca-mi lipseau Sarbatorile de Craciun. Mai cu seama ca era foarte dificil in societatea in care traiam, inconjurat de africani si francezi, toti musulmani. Cu societatea neagra nu prea exista legatura sociala. Eu as fi vrut, nu te admiteau ei. Se simteau nelalocul lor. Eu ii invitam la mine, la randul lor, si ei ma invitau la masa. Dar nu stiau ce sa gateasca. Apoi, daca era musafir, avea probleme: nu stia cu care din neveste sa vina si tot asa. Diferenta de moravuri era atat de mare, incat legaturi sociale erau foarte greu de infiripat. "Daruri care n-au nimic de-a face cu Sfantul Craciun"A trecut Revolutia din Decembrie '89 si ati revenit acasa, dupa aproape jumatate de secol de exil. Cum a fost prima iarna de dupa revenire?Mi-o amintesc, eram deja la Bucuresti. Primul an am venit asa, cate-o bucata: veneam, ma intorceam iar la Paris. Anul urmator am fost invitat sa tin cursuri si am zis: "Hai sa-mi gasesc un mic apartament, sa ma stabilesc aici". Si m-am stabilit unde mi s-a gasit loc. Eu nu aveam proprietate, am stat tot timpul cu chirie. Mai intai in Strada Sperantei, apoi, vreo trei ani, la Cotroceni, si iar in Sperantei. Prima iarna a fost in Strada Sperantei. Mi-am regasit prietenii, cateva rude indepartate. A fost foarte simpatic, nu zic nu. Cu pom de Craciun bineinteles, cu cadouri, una, alta, dar ca stil nu mai semana cu ce am cunoscut in copilarie. Totul era deja occidental, cu pomi incarcati cu daruri de tot soiul.Ce mai inseamna astazi Craciunul?Eu sunt ingrozit de ce belsug de cadouri li se face copiilor; daruri care n-au nimic de-a face cu Sfantul Craciun. Am impresia ca tocmai partea comerciala a sarbatorii, care e intretinuta si de publicitate, si de moravurile care ne inconjoara, a estompat cu totul partea de sarbatoare crestina. Ne ducem la biserica de Craciun, dar aici se opreste totul. Imediat dupa aia, infulecam mancare de nu se mai termina, bautura... eu gasesc ca e un pacat.Ce a dus la pervertirea Sarbatorilor noastre?Mai intai, faptul - care se verifica in toata Europa - ca numai 10% dintre cei care se zic crestini mai sunt si practicanti. Am o amintire personala: cand eram copil, la Sinaia, eram foarte bisericos. Ma duceam la liturghie in fiecare duminica, aveam locul meu intr-un colt, ma rugam si promiteam ca voi face cutare si cutare. In anul urmator, i-a nazarit directorului de la scoala sa ne sileasca sa mergem in grup la biserica. Atunci s-a rupt in mine legatura pe care o aveam. Ne duceam cate doi, cate doi, taina si farmecul au disparut din cauza obligativitatii.Acum mai mergeti la biserica in fiecare duminica?Daca ar fi sa ma judeci dupa cum judec eu toate dogmele religioase, m-ai arde pe rug, alaturi de Giordano Bruno. Altfel, ma rog si dimineata, si seara si ma duc destul de des la biserica. Dar, cum i-am spus si domnului Plesu, sunt alergic la teologie. Eu ma leg de un cuvant de-al lui Iisus: "Multumescu-ti tie parinte, Domn al cerului si al pamantului, care ai ascuns acestea de cei intelepti si cei invatati si le-ai aratat copiilor". Si-i spun lui Plesasta e o dovada ca El condamna teologia, ca nu trebuie sa discuti dogmele, trebuie sa crezi asa cum crede un copil."De Sarbatori, raman singurel aici"Pana unde inaintam in a pune semnul de egalitate intre sarbatoare si excesul de mancare, bautura, cadouri?Nu stiu sa spun. Nu putem trece de fenomenul acesta in masura in care religiozitatea asa-zisilor crestini a disparut aproape in intregime. Noua persoane din zece nu mai sunt credincioase. Lumea se lasa antrenata de aceasta moda care ne inconjoara pe toti si ne sileste din punct de vedere social. Cum o sa refuz eu sa ma duc la pomul de Craciun pe care-l face fiica mea sau nepoata-mea? Dar, in acelasi timp, ma socheaza sa vad ca se aduna acolo (sub brad - n.r.) o avere, care ar fi mai bine folosita la alte opere. Pe de lata parte, asta face sa mearga comertul, ceea ce e bine. Dar ne pierdem spiritualitatea. Nu stiu unde-i limita sau ce ne va opri. Dat fiind ca toate merg cam de-a-ndoaselea, nu sunt foarte optimist. O sa fie din ce in ce mai raeu zic ca am inceput Evul Mediu. Sa nu socotim la zece ani, eu socotesc la 100 de ani. Peste un secol o sa fie haos in lume, pe cuvantul meu. Unde veti petrece Sarbatorile lui 2009?Trebuia sa-mi vina toata familia la Bucuresti... nepoata-mea, Sandra, care are 42 de ani de cateva zile. Nepoata mea are o fetita, care a implinit acuma 6 ani, asadar plateste bilet intreg la avion. Adica ii trebuie trei bilete, deci au capitulat in fata cheltuielii. Daca nu vin ei din America, nu vine nici fiica mea, nici nevasta-mea de la Paris. Asadar, de Sarbatori, raman singurel aici. De Craciun merg la biserica, bineinteles. Apoi o sa ma duc la niste prieteni, la familia barbatului nepoatei mele.DORINTE DE AN NOUPentru sine - doua-trei carti, pentru Romania - procesul lui IliescuCare sunt dorintele pe care le veti murmura in ultima noapte a acestui an?Doua vise am. Primul si cel mai mare: as vrea ca teoria mea de filosofie a istoriei - teza mea de doctorat, in limba franceza, care a avut un premiu al Academiei Franceze, sa apara si in engleza. Speranta mea e sa gasesc un editor in Statele Unite sau in Marea Britanie. Astazi, o teorie care nu e publicata in engleza, nu e cunoscuta in lume. Iar eu, daca am ambitia sa fiu cunoscut in China, trebuie sa apar pe englezeste. Al doilea - sa ispravesc cele doua-trei carti pe care le am in cap si in note. Nu va spun prea multe, ca nu sunt asa de interesante... (zambeste) Una, de pilda, e un curs pe care l-am tinut la Universitate. Ma intrebase doamna Zoe Petre ce vreau sa fac. Eu lucram de cativa ani la o poveste despre etnogeneza popoarelor din Balcani. Si i-am zis de asta. Ma duc la Paris in graba, imi adun notele, si, cand ma intorc, imi zice ca studentii s-au saturat de etnogeneza. Dar ca ar vrea un curs despre boierimea romana. Asa ca am improvizat un curs despre boierimea romana: cum de s-a putut mentine o gasca de cateva zeci de familii timp de 500 de ani. Asta am incercat sa le povestesc. Si din asta o sa fac acum o carte. Dupa ce am predat "boierimea", m-am incapatanat sa fac si cursul despre etnogeneza. Si despre asta va fi a doua carte pe care mi-o doresc publicata anul urmator.Ce-i doriti Romaniei pentru anul care vine?Sa indrazneasca, in cele din urma, dupa 19 ani, sa faca procesul lui Ion Iliescu si al gastii care l-a adus la putere. Pentru ca este scandalos! Suntem singura tara din Europa, pana si Albania a facut procesele celor care sunt considerati criminali. Numai romanul cocoloseste lucrurile; nu se atinge nimeni de problema asta, pentru ca cei vinovati sunt bagati peste tot. Nici un guvern care vine la putere nu vrea sa faca ordine. Aici nu e vorba de un om, e vorba sa rupem un cancer, sa-l scoatem din sanul nostru. E un vis al meu procesul acesta, dar nu-l vad posibil in viitorul apropiat."Tineri care sunt asa de draguti cu mine..."Sunteti fericit in Romania de astazi?Fericit nu sunt, dar stau aci pana la moarte, fiindca am o proprietate urbana - cei 18 metri patrati de la Bellu (Cimitirul - n.r.), unde am un cavou frumos (zambeste - n.r.). Ultimul meu domiciliu este acolo si nu are niciun rost sa ma mai duc in strainatate acum. Dar nefericirea asta a mea o compensez cu multe simpatii de la tineret. Gasesc multi tineri care sunt asa de draguti cu mine, imi fac atatea felicitari si atatea dovezi de dragoste, incat imi dau seama, dupa 19 ani, ca nu pot zice ca am venit aici degeaba.Cum le-ati castigat simpatia de care vorbiti?Eu mi-o explic prin faptul ca vorbesc o limba naturala. Ei (studentii - n.r.) erau invatati cu profesori care predau intr-o limba de lemn. In mine au gasit pe cineva care le traducea lucrurile, le vorbea intr-un limbaj familiar, cateodata chiar nitel prea intim. Asta cred ca le-a placut. Pe urma, le-a mai placut poate si ca eu spun niste adevaruri pe care altii le tainuiesc. asta da cu barda in Dumnezeu. Sinceritatea mea, asta-i cucereste!