Intr-un articol din ziarul "Romania Libera" din 2 decembrie 2005, Lucinschi era descris astfel: Petru Lucinschi este tipul perfect al nomenclaturistului "cu fata umana", promovat in politica internationala de Mihail Gorbaciov. De altfel, insusi Lucinschi a urcat pe scara ierarhica odata cu demolatorul fara voie al sistemului sovietic. Este foarte semnificativ ca Lucinschi a fost readus prim-secretar al PCM, la Chisinau, dintr-o functie de partid in Tadjikistan, la cererea insistenta a unor largi cercuri de cetateni din RSS Moldoveneasca, dornici sa scape de teroarea altor nomenclaturisti, de felul lui Semion Grosu sau Ivan Bodiul, rusofoni inraiti. Numai ca statutul sau de activist de partid sovietic nu i-a permis sa depaseasca acest stadiu si sa se rupa total de dependenta fata de Kremlin. De aceea, relatiile sale cu autoritatile romane au avut, intotdeauna, un caracter strict protocolar, fara efuziuni sentimentale. [6]Lucinschi nu este afiliat nici unui partid politic. In prezent este presedinte al Fundatiei de Studii Strategice si Dezvoltare a Relatiilor Internationale “Lucinschi”. In semn de pretuire a meritelor fata de stat si pentru activitate prodigioasa in organele supreme de stat, presedintele Vladimir Voronin i-a conferit la 27 ianuarie 2005 "Ordinul Republicii".Mediile de informare occidentale au schitat portretul-robot al noului presedinte, prezentandu-l drept om al Moscovei, ramas orientat spre trecutul sovietic.In primul rand, Lucinschi a esuat in realizarea reformelor institutionale si economice in Republica Moldova. Incercand sa-si asigure realegerea sa ca presedinte la alegerile ulterioare, Lucinschi a coalizat cu Partidul Comunist si cu Frontul Popular Crestin-Democrat si l-a desemnat pe Ion Sturza ca prim-ministru. Acesta a format un guvern de centru-dreapta, singurul guvern reformist si pro-occidental pe care l-a avut Republica Moldova, si a ramas la putere doar o jumatate de an.In al doilea rand, Lucinschi a esuat in utilizarea autoritatii prezidentiale pentru a impiedica extinderea coruptiei la nivel inalt. Departamentul de Stat pentru Combaterea Crimei Organizate si a Coruptiei si Serviciul de Securitate a Statului, controlate de adeptii presedintelui, au functionat in special ca instrumente politice impotriva oponentilor.In al treilea rand, presedintele a facut mari concesii Moscovei in chestiunea Transnistriei si a Armatei a XIV-a ruse stationate in Transnistria. Lucinschi a semnat la 8 mai 1997 cu Federatia Rusa a „Memorandumului privind principiile normalizarii relatiilor intre Moldova si Transnistria”, potrivit caruia retragerea definitiva a trupelor rusesti trebuie sincronizata cu solutionarea diferendului transnistrean, practica fara precedent in politica internationala. Rusia a devenit astfel arbitru permanent al politicii interne din Republica Moldova si „garant militar” cu o armata pe teritoriul Republicii Moldova, aceasta in conditiile in care Eduard Sevardnadze si Gaidar Aliev au respins solicitari similare formulate de Moscova.Prin acest memorandum, Chisinaul a recunoscut de facto independenta statala a autoproclamatei Republici Moldovenesti Nistrene, ridicand-o la rang egal cu Republica Moldova. Prin acceptarea in textul Memorandumului a termenului de „stat comun” (inventat de ministrul de externe al Rusiei, Evgheni Primakov), Petru Lucinschi a pus prima piatra de temelie la federalizarea Republicii Moldova.