„Nu e simplu sa fi spectator” spune jurnalista Stela Popa pe blogul personal. Si nu este. Mai ales daca te apuci sa dezgropi istorii uitate din anii zomunismului. Si sunt multe astfel de povesti ingropate, mai ales peste Prut. Adanc in beciurile securtatii, in arhivele serviciilor de informatii sau in tarina unde oamenii au fost torturati si ucisi precum animalele. 1 Decembrie, o zi sumbra pentru multi dintre cei care si-au pierdut pe aceste meleaguri dreptul de a fi roman. O zi pentru care jurnalista in cauza ne propune o intoarcere in timp, 1940, an in care noua tineri au fost maltratati pentru ca au arborat tricolorul pe cladirea NKVD din Orhei.Mai multa lume m-a intrebat ce e cu aceasta poza (stanga) din galeria foto a blogului meu. Contextul acestei fotografii l-am mai prezentat odata, in cateva reportaje de ale mele plasate pe youtube dar se pare ca e cazul sa mai revin. Fotografia din imagine nu este o gluma. Dimpotriva! Este o amintire din locuri pline de istorie, de la Orhei, de unde, anul trecut, am avut ocazia, impreuna cu alti jurnalisti, sa realizez doua dintre cele mai de suflet reportaje din cariera mea de pana acum. Si pe care cred ca e bine sa le readuc in atentia publicului acestui blog.Este vorba despre istoria tulburatoare a noua tineri din Orhei, de numai 17-18 ani, care au fost maltratati de catre autoritatile sovietice si ingropati de vii, sub un gard, pentru ca au avut marele curaj, in 1940, sa arboreze tricolorul romanesc pe cladirea NKVD-ului din localitate! Iata, mai pe larg, despre ce este vorba.Tricolorul romanesc pe NKVD in locul stegului sovieticCu ceva timp in urma imi ajunsese in mana cartea „Osanditi la Nemurire”, semnata de autorii Andrei Calcea si Petru Bunacale, in care era relatata istoria celor 9 osanditi de mai sus. Am citit cartea dintr-o rasuflare si am ramas, pe drept cuvant, socata de adevarurile scrise acolo. Era vorba despre noua tineri de la Liceul de baieti „Vasile Lupu” din Orhei care, dupa ocuparea Basarabiei de catre trupele sovietice (28 iunie 1940), au infiintat, alaturi de alte cateva zeci de tineri, o grupare de rezistenta anticomunista. Ei au fost cei care au avut curajul sa lupte impotriva ocupantilor. Spun asta pentru ca, dupa cum veti vedea, au dat dovada de un curaj fara margini. Ei au fost cei care, de Craciun, au dat jos steagurile sovietice de pe cele mai importante institutii din Orhei de la acea vreme: NKVD-ul, Comitetul Executiv Sovietic, Comitetul Judetean al Partidului Comunist si cladirea militiei judetene. In locul lor au arborat tricolorul. Tot ei au tiparit si au difuzat prin oras scrisori pe care era scris: „Jos Comunismul”, „Jos calaul Stalin!” si „Romani din toate tarile uniti-va! Caci ceasul eliberarii va sosi in curand!”.Razbunarea salbatica a ocupantilor sovieticiDrept urmare, responsabilii sovietici pentru „linistea publica” s-au razbunat in cel mai crud mod, caracteristic, de altfel. Tinerii au fost arestati, impuscati, si acoperiti cu pamant, chiar daca unii dintre ei mai erau inca in viata! O razbunare mai oribila, impotriva unor copii de numai 17 ani, nu stiu sa mai fie descrisa undeva in istoria nationala! I-au acoperit cu pamant, incercand sa le doseasca memoria, de-a lungul anilor, pana in 90, cand s-au deschis arhivele.O descoperire care a schimbat destineDupa ce am citit aceasta carte am mers impreuna cu alti jurnalisti la Orhei. Am stat de vorba cu unul dintre autorii cartii, Andrei Calcea, la Casa veteranilor, de fapt, un adevarat muzeu, initiat si condus de acesta (de acolo este si aceasta fotografie, una dintre multe altele). Jurnalistul Andrei Calcea ne spunea ca a aflat despre povestea „tinerilor ilegalisti” in 1977 – 1982, pe cand era student. Tot ce a gasit el despre „razvratiti” era un document, in care scria ca ar fi imprastiat foi volante in fata cladirii militiei raionale, comitetului orasenesc al partidului comunist si la scoala nr. 2 moldoveneasca. Atat. Nimic mai mult.Nu a uitat aceasta istorie. In 1989, a scris Procuraturii Militare a fostei URSS. Abia peste 2 ani, in 1991, a primit un raspuns, precum ca 7 ilegalisti din Orhei au fost impuscati la 27 iunie 1941 de catre fostul NKVD. Dupa ce in toamna lui 1990 dosarele acestora au fost puse la dispozitia Securitatii Nationale a Republicii Moldova, Calcea a scris Ministerului Securitatii din URSS si a primit permisiunea sa le studieze - desi, cu unele restrictii. Acestea au ajuns la directia raionala Orhei a Ministerului Securitatii. Dosarele contineau 11 volume, a cate o mie de pagini fiecare.Ingropati de vii sub gardDe aici a pornit totul. Alaturi de Petru Bunacale, Andrei Calcea a cercetat ani buni prin arhive adunand informatii. Inainte de a scoate cartea la lumina, in 1999, unul dintre autori s-a intalnit cu o femeie din Orhei care, prin ceea ce i-a povestit, i-a schimbat viata, dupa cum ne-a impartasit autorul. Aceasta femeie i-a povestit lui Andrei Calcea ca, in perioada interbelica, intr-o seara, pe la 11 noapte, a auzit cainele urland lung afara. „In aer se simtea o incordare infioratoare”, povestea femeia. Era singura acasa. Isi astepta sotul de la munca. A iesit afara si a auzit la coltul gardului un geamat infundat. A mers intr-acolo si a gasit o mana care se zbatea de sub pamantul de langa gard. Era unul dintre cei noua. Un tanar, cu fata plina de sange si impuscat se zbatea intre viata si moarte. In agonie si inainte de a-si da sufletul, acesta a povestit femeii ce se intamplase. Alaturi mai erau trupurile altor doi. Povestitoarea a tinut aceasta istorie ca pe cel mai mare secret al vietii sale pana cand i-a destainuit-o lui Calcea.„Tu du-te acasa… ca de acesta vom avea grija noi”In vizita noastra de la Orhei, am trecut si pe la Elena Grajdianu, sora lui Mihai Grajdianu, unul dintre cei noua martiri. Ea ne-a povestit ca familiile celor ucisi nu au stiut nimic despre soarta copiilor si fratilor lor pana in anii 90. Au fost socati cand au aflat ce se intamplase. In tot acest rastimp ei credeau ca cei condamnati sunt undeva prin inchisori… Elena Grajdianu povesteste: „Parintii mei nu stiau cu ce se ocupa fratele meu. Au aflat abia cand l-au arestat si cand mama a fost intrebata la raion de catre un superior : „Matale mai ai copii?”. „Da, a raspuns ea, mai am inca 5”. „Atunci, a spus seful, du-te acasa si ai grija de ei ca de acesta vom avea grija noi”. Si au avut „grija”… In felul lor…Dupa aceasta discutie, familia Grajdianu nu avea sa isi mai revada niciodata copilul si fratele. Nu au avut dreptul sa il viziteze nici cat au stiut ca a stat la inchisoarea din Orhei. Desi au scris insistent nenumarate scrisori, nu au primit nici o veste de la Mihai. Abia peste 50 de ani au aflat, din ziarul „Plai Orheian”, ca acesta a fost impuscat la Chisinau.Stim doar ce vor altii sa stim…Noi, cei de azi, cunoastem prea putin, sau mai nimic, despre lupta de rezistenta antisovietica din acea neagra perioada. Pana la independenta, despre 1940 – 1941 si 1944 – 1991, in scolile basarabene, s-au spus doar povesti frumoase despre eroul si ostasul sovietic. Toate mincinoase. Cat despre adevaratii EROI, NIMIC! Mai mult chiar, in mijlocul Orheiului, monumentul ostasului sovietic este si astazi cel care domina si nu exista nimic in amintirea celor noua martiri. Am fost revoltata de cele vazute. Am realizat ca trebuie sa facem un prim pas. Faptele acestor eroi si curajul lor inegalabil nu sunt relatate in nici una din cartile noastre de istorie, iar, in ziare si reviste, pana anul trecut, nu s-a spus nici un cuvant despre ei - la fel la radio si TV. Prin acele doua reportaje (vezi mai jos), pornite de la cartea lui Petru Bunacale si Andrei Calcea, primii care au scris despre eroii din Orhei, am contribuit si eu la cunoasterea acestui caz.Semneaza petitia pentru eroii nostriVitalie Lisnic, un tanar de 33 ani, s-a alaturat campaniei de atunci si a venit cu o initiativa nobila. Dupa ce a urmarit reportajul meu, a lansat o pagina pe internet, unde toti sustinatorii acestei idei puteau semna o petitie. Aceasta urma sa fie inaintata ulterior Parlamentului pentru a se construi un memorial in Orhei pentru cei noua eroi. Initiativa noastra a fost semnata de 279 de persoane. Reproduc, mai jos, cele declarate de Vitalie Lisnic, autorul petitiei. „M-a durut inima cand am vazut ca nimeni nu a facut nimic pana acum si ca, daca nu era acea carte si reportajele acestea, probabil nu am fi aflat niciodata despre acest caz socant. Am initiat o petitie pe internet prin care chem pe toti sa semneze pentru ca sa fie ridicat un monument in memoria acestor eroi. Petitia este destinata Parlamentului R. Moldova, care este invitat sa ridice problema construirii unui monument pentru cei cazuti la Orhei. Socotim ca este o nedreptate ca pe mormintele eroilor de la Orhei sa stea numai monumentul ostasilor sovietici, asa-zis eliberatori. Pentru asta, am decis sa chemam pe toti sa semneze petitia pentru a o inainta celor responsabili si pentru a le atrage intr-un final atentia. O puteti face pe: www.petitiononline.com/GULAG”. Ceea ce este de neinteles din partea autoritatilor locale de la Orhei nu este doar faptul ca in mijlocul orasului sta „falnicul” ostas sovietic, ci ca acestea nu au habar de istoria celor noua. Au aflat de ea abia cand le-am dat un telefon. Cum poti sa mai ceri acestor lideri locali sa sustina proiectul in cauza, daca ei habar nu aveau de istoria localitatii lor? Nici pana astazi nu s-a intamplat nimic. In Orhei exista doar cartea despre martiriul celor noua…http://www.youtube.com/watch?v=YkR6jm1lbd0http://www.youtube.com/watch?v=VDAhYCZj-fY