Cearta ca in codru

S-a intamplat sa navighez odata prin niste tinuturi necunoscute, unde ma ratacisem si incercam sa gasesc drumul spre civilizatie. Ratacind prin padure, am auzit niste voci nedeslusite, care se amplificau pe masura ce ma apropiam. Pareau ca se cearta. Am tras cu urechea si iata ce am auzit:- Ne-ati tradat, sunteti niste misei, nu mai sunteti demni de marele Antonescu, i-ati patat imaginea!- Putorilor, infometatilor si golanilor!- Vrem cetatenie romaneasca, tiganilor, imputitilor!- N-aveti ce crapa, javrelor!- Noi suntem romani!- Numai 2%. Atata ati spus ca sunteti la recensamant.- Romania e o tara de vis. Copou, marele tei al lui Eminescu…- Fatuca, inchide-ti clanta, intreba de parintii tai cum au fost ciomagiti de jandarmi!- Frumosii jandarmi romani. Te-au lasat cu burta la gura, catea?- N-avem nevoie de sovietici. Romania e tara noastra, iar Moldova e tara voastra!- Jos romanasii!I-am lasat ciondanindu-se, probabil si acum se distreaza. Am inteles ca sunt creati unul pentru altul si se simt bine numai cand se injura. Indepartandu-ma de ei, am avut pe o senzatie de deja-vu, impresia ca am asistat de nenumarate ori la astfel de discutii. Totusi, n-am reusit sa-mi amintesc unde.Pe neasteptate, cineva ma lovi violent cu cotul in coasta, zicandu-mi:”Lasa flash back-urile si mars la munca!”. Bineinteles ca n-am avut de ales si m-am conformat…