-De unde esti ?-Moldova, raspund de fiecare data parca automat , insa incerc sa ies din incurcatura indata ce ma simt sagetata de doi ochi nedumeriti ce-asteapta parca explicatii din partea mea. Dupa un moment de ezitare, realizez gafa facuta…aceeasi ochi uimiti ma ataca cu insistenta :”Care Moldova, dar noi unde suntem?!” UItasem cu desavirsire ca sunt in vechea capitala a Moldovei istorice, in Suceava, istorica Moldova a lui Stefan cel Mare…Intr-un final, dupa o clipa de confuzie reusesc sa repar greseala printr-o justificare, “Moldova de dincolo, Basarabia”.Abia acum nedumerirea din ochii interlocuitorului meu se transforma intr-o curiozitate iscoditoare. Pentru tinerii romani tot ce tine de toponimul “Basarabia” trezeste multe semne de intrebare, sunt curiosi sa afle cum e acolo, cind au in fata un “exponent viu” al basarabenilor se grabesc sa-si confirme convingerile, bombardindu-ne cu intrebari care uneori chiar pot fi suparatoare de genul :”ai avut romana ca limba straina de studiu in liceu de o cunosti atit de bine?” , “arata-mi si mie pasaportul tau rusesc” sau “voi si Internet aveti?” …Initial am ramas stupefiata si fara nici o replica, insa treptat am inceput sa ma obisnuiesc cu asemenea “provocari” din partea colegilor de facultate. In asemenea momente ma simt in postura Cenusaresii, un copil vitreg al Romaniei, ratacit undeva prin lume si revenit acasa pentru a cere adapost. Mi-e rusine. Nu pentru ei, cu toate ca nu inteleg cum poti sa fii atit de indiferent ce se petrece in afara granitelor propriei tari. Mi-e rusine de noi ca n-am reusit pina acum sa ne facem auziti, cel putin in Romania , nu mai zic de celelalte tari europene. Prutul, asemeni unei imense Cortine de Fier s-a pus intre noi. Si totusi, singele apa nu se face…Am fost dezbinati, dar nu si instrainati…Si totusi, Romania e ACOLO: UE, NATO…pe cind noi ne zbatem in continuare intr-o mocirla, asteptind cu smerenie o inflorire spectaculoasa…Ma simt ca la gradinita, de parca as fi in afara terenului de joaca si cu umilul complex de provincialism ma uit la ceilalti copii care-si continuie linistit hirjonelile…am ramas cumva inafara, la o margine de lume, la rascrucea unor mari interese politice…Istoria nu poate fi repetata, prea utopic ar fi sa visam la un alt martie 1918…Si totusi, singele apa nu se face….Nu ne uitati, fratilor !