Calaii bunelului – idolii nepotului

Se implinesc 15 ani de la fondarea „noului” Partid al Comunistilor, eveniment care va fi serbat cu multa pompa. V. Voronin este omul care a readus acest partid la putere. Dusman deschis si inrait a tot ce este romanesc, Voronin se declara urmasul lui Lenin, al idealurilor bolsevismului. Cei care nu cunosc si alte detalii din biografia lui Voronin, nu-si pun nicio intrebare. Cei care cunosc – cad pe ganduri…Credem ca ar fi bine ca cei adunati la jubileul PCRM sa cunoasca si alte detalii ale biografiei liderului comunist Voronin. Despre bunelul de pe mama al lui V. Voronin noi am mai scris. Amintim ca numele bunelului lui e Sarbu Isidor, nascut in 1886 in Corjova. Fiica acestuia, Sarbu Pelagheia, este mama lui V. Voronin.Bunelul lui Voronin a avut un destin dramatic. Hartuit toata viata de sovietici, el si-a gasit linistea abia atunci cand armatele romane au intrat in Transnistria si i-au alungat pe bolsevici. Astazi, cei care si-au batut joc de viata lui mos Isidor sunt condusi de nepotul acestuia – Vladimir Voronin.In cele ce urmeaza va propunem un interviu inedit acordat de bunelul lui Voronin revistei „Cartea moldoveana” nr. 1, revista care era editata in timpul razboiului. Cititi acest cutremurator interviu. Suntem siguri ca, dupa lectura lui, o sa va puneti si dumneavoastra mai multe intrebari vizavi de acest V. Voronin.O viata canonita ca atatea alteleDe vorba cu mos Sidor Sarbu din satul CorjovPrintre atatia alti Moldoveni din Transnistria, care vin dupa diferite „treburi” in tara, razbatand pana in capitala, este si mos Sidor Sarbu, de loc din comuna Corjov jud. Dubasari. Desi in varsta de numai 57 de ani impliniti, parul i s’a inalbit ca zapada. S’a trecut cu viata nu din pricina celor sapte copii pe care i-a crescut; nici ca l-ar fi luat nevoile dela inceput, caci doar avea case bune si avea 30 hectare de pamant, cu inca 8 ? hectare de livada.Omul harnic ca si ceilalti Moldoveni din partile acelea, isi vedea de gospodarie si ingrijea de nevoile casei, fiind unul din fruntasii satului datorita muncii si priceperii sale. Toata saptamana muncea din zori si pana in noapte la camp, iar duminica isi mai cata de suflet, ducandu-se la biserica, cat era cu ingaduinta, sau citind o psaltire moldoveneasca pe care o avea de la Manastirea Neamtului.De cand cu bolsevicii, toate s’au stricatIn anul 1917, cand duhul satanei se plimba prin imparatia celor ce si-au intors fata dela Dumnezeu, Moldovenii din Transnistria s’au trezit sub lovitura bandelor bolsevice, care distrugeau fara mila tot ce intalneau in cale, mai rau decat barbarii Evului-Mediu. Din frumoasele gospodarii ale Romanilor transnistreni nu s’a ales nimic.Bisericile au inceput sa fie daramate din temelie, cele sfinte batjocorite, slujitorii altarelor persecutati caci „toate s’au stricat” - spune mos Sidor Sarbu oftand din adancul inimei - „de cand au venit bolsevicii pe capul nostru”.Lichidarea culacilorImi istoriseste apoi ca prima grija a comunistilor a fost sa lichideze cu cei instariti. Toti lenesii, toti veneticii, care nu fusesera in stare sa-si aiba gospodaria lor, ajunsera la conducere, fiind partizani ai organizatiilor comuniste. Dorinta acestor netrebnici a fost de a se razbuna pe cei ce nu fusesera ca ei, si care erau declarati culaci, dusmani ai poporului sovietic. Din partea autoritatilor s’au luat toate masurile ca acestor „dusmani” sa li se puie capat prin cele mai aspre mijloace.Aproape toata moldovenimea transnistriana intrase in aceasta categorie a „culacilor”, avand multe de suferit, mai ales ca nu se dadeau desprinsi din gospodarioara lor si lasati sa fie dusi in colhozuri. In cele din urma, n’au mai putut rezista, caci masurile de constrangere erau de asa natura, incat trebuia sa aleaga, bietul Moldovean, intre a-si continua o viata fara rost sau a renunta la ea…Nenumarate sunt exemplele celor ce s’au lasat deposedati de tot ce agonisise prin munca cinstita, arestati intr‘o noapte si, tam-nisam, isbiti in temnita.Un atare exemplu, de mii si zeci de mii altele, il constituie viata lui mos Sidor Sarbu, venit sa-si vada feciorul in unul din lagarele de prizonieri. Iata aceasta trista si dureroasa poveste:„In anu 1933, la 14 Mart, m’o arestat si m’o dus la puscaria din Trispolea, unde am stat trii luni. Tot in aceias zi fimeia si copchi o fost dati afara din casa. Ni s’o luat toata averea si ni-o lasat pe drumuri.Dupa ce-am implinit cele trii luni, am vinit in sat. Oamenii nu vroiau sa ma primeasca… Traiam cu totii intr’o camaruta mica la Dumitru Halippa. Plateam cinci ruble pe luna, pana in anul 1934, cand ne-am mutat in targ la Dubasari”…Isgonit din casa lui frumoasa, cu doua etaje, bietul mos Sidor impreuna cu familia si sapte copii se adapostea intr’o cocioaba umeda si intunecoasa din satul sau natal, apoi din targul apropiat Dubasari, platind si chirie, din banii agonisiti cu multa truda, muncind cu ziua la vie sau la o fabrica de caramizi.Trimisi la vasalca fara motiv„La 10 Aprilie 1935 - continua mosu - o vinit ordin dela N. K. V. D. sa ne trimita la vasalca (adica plecati de buna voie sa munceasca in Siberia).Am fost pusi pe tablou cinci gospodari din Corjov: 1) Eu, Sidor Sarbu, 2) Simion Sarbu, fratele meu, care implinise trei ani mai inainte, 3) Ion Studinski, 4) Mihail Haluppa si 5) Larion Zaftur. Ni s’a spus la toti sa fim gata in 24 de ceasuri.Tot atunci o fost ridicati si trimisi / in vasalca patru gospodari din satul megies Mahala si anume: 1) Terente Smochina, 2) Grigore Pisarencu, 3) Pintilii Smochina si inca unu, da iaca, pacatele mele, nu-mi mai aduc aminte cum il chiema. Mi-oi aduce eu aminte si ti l-oi spune”…Li s’a eliberat pasapoarte fiecaruia si, dupa ce le-au stampilat cu inscriptia tipica, in limba rusa: „i se interzice sa traiasca la granita, langa Nistru”, au fost dusi la Pervomaisc, dincolo de Bug.„Pe mine m’o trimes cu sotia. Copchii i-am lasat pe la case. Am luat cu noi copchila cea mai mica. Avea numai opt ani. Umblam di acolo pana acolo si cautam de lucru. Nimeni nu ne primea la lucru cand vedeau din pasaport ca suntem dintre cei vasaliti. Muream de foame, Domnule, nu alta!”…Inapoi la CorjovNeputand afla „nicaurea” de lucru, mos Sidor Sarbu se intoarce in satul sau natal prin luna Iulie a aceluiasi an.„Oamenii se temeu unul de altu, da mai ales de noi. Nici nu ne primeau in sat. Se temeau sa nu fie banuiti ca tin cu noi si sa pateasca la fel. Am trait la ginerele meu Sarghei Spac, care traia si el la o gazda, dupa ce a fost dat afara din casele lui”.La „dopra” in TirispoleaMult timp n’a putut sa stea in satul sau natal, unde se inapoiase fara ingaduinta.La inceputul lui Ianuarie 1936 a fost arestat si „sudit” pe trei ani fiind trimis sa ispaseasca pedeapsa la inchisoarea („dopra”) din Tiraspol. A indurat mizeria, foamei si frigul numai pentru vina de a fi fost Moldovean, bun gospodar, harnic si cinstit.„Iarna ma scote la ranit omatu din ograda inchisorii. Vara ma trimete la sapat si prasit prin imprejurimi. Fiindca lucram mai mult decat era norma pentru o zi, am implinit mai devreme si mi-o dat drumu dela inchisoare dupa doi ani si vo cativa luni.Unde putem sa ma duc? Am venit tot la Corjov. Oamenii iar nu voiau sa ma primeasca nici macar cu vederea”…Ratacind prin Caucaz„Nu zabava vreme, de-ante si N. R. V. D-ul mi-o spus iar ca in 24 de ceasuri parasesc satu. M’am dusu-ma la Kapcaz. Nici acolo nu ma prime nimeni la lucru. Am stat o luna si jumatate la un targ, unde munceam cu dzaua si ma hraneam.Dila o vremi slaghisem di tat. Credeam ca mult n’oi mai duce-o si m’am innapoietu-ma in satu meu. m’ma dus di m’am aratat lor si le-am spus: „Eu sant om batran. Nu ma por vari nicaurea in slujba. Faceti ce vreti cu mine, ca tot di una nu-s bucuros di dzale”.Ei s’au uitat unul la altul si mi-o dat stroc de doua saptamani, cand trebue sa plec cu toata familia”.Izgoniti cu sila din sat, copiii plang „de se omoara” in urma parintilorZilele fericite ce i-au fost ingaduite sa stea „linistit” in sat trec repede. „Strocul” se implinise, insa mosul nu se da dus din sat, mai ales ca „nu voiau nici copchiii” sa-l urmeze.Politia sovietica lucreaza cu staruinta si nu iarta pe nimeni, sub nici un motiv:„La 26 Ianvari, 1938, cand zaceam cu sotia, ne-o arestata-ne pe-amandoi si n-o dusu-ne la Trispolea cu deasila. Acolo ne-o sudit in dzaua di 8 Faur; pe mine pe doi ani, da pe sotie pe un an. Am stat la inchisoarea din Kerson.Copchii se prapadeau de plans. Aveam o fata mare de 17 ani, Olga. Racnea in urma noastra. Mai tare plange dupa mam’sa. Dupa aceia s’o imbolnavit. Digraba am aflat c’o murit de scarba, in luna Mai.Sotia o implinit un an si o vinit acasa. N’o prime nimeni in gauda. Umbla ascunzandu-se prin parloage, pe la case ca sa n’o prinda si s’o trimeata iar din sat.La 26 Ianvari 1940, am implinit si eu doi ani si am venit in Corjov. Nu ma prime nimeni. M’am dusu-ma la pretidatele sel sovietului (primarul) si i-am spus ca i-oi lucra la vie, numai sa ma primeasca in sat. S’anti m’o primita-ma”.Vin romanii sa ne scape!Vestea razboiului pornit din Romania, moldovenii transnistreni au primit-o nu din comunicatele oficiale, ci au dedus acest lucru dupa aparitia avioanelor noastre si germane, care zburau pe deasupra satelor, in operatiunile lor de recunoastere.Tot atunci, fara nicio explicatie populatia moldoveneasca a primit ordin „sa se cosasca 500 de vraste de la Nistru”, sa plece adica vreo 600 de kilometri de la acest rau romanesc.„Toti o aplecat-o, care incotro. Eu spuneam la neamuri si la toti oamenii: „Nu va duciti oameni buni, ca mane-poimane ii avem pe Romani cu Nemtii pe la noi. Vin Romanii sa ne scape de pagani”.Oamenii m-o ascultat si n-o mai plecat. Cei care plecasera s’au intorsara innapoi”.- Bine, mos Sarbu, dar bolsevicii nu te auzeau cand indemnai pe oameni sa nu asculte de ordinele lor? - il intreb, mirat de aceasta indrazneala a sa.- Cum sa nu afle, Domnule? D’apoi ca nici eu nu eram prost sa stau in ochii lor. Cand am prins de veste ca m’o pus pervai (primul) pi lista sa ma impuste, am fugit intr’o popsoiste departe de sat. Stia numai sotia si copchilele. Stam ascuns cu cuscru-meu Toader Negrea, ca si el era trecut pe lista sa-l omoare.- Mult timp ai stat ascuns?- Nu pre mult, Domnule, pentruca a patra dzi o razbatut Nemtii. Eu ieu si leg un manunchi de busuioc cu vazdoage si trimit copchilele cu pane si sare inaintea lor. Bucuria lor, dar a noastra si mai mare!...”Amu o ducemfoarte bine„De cand o venit administratia romaneasca viata s’o schimbat cu totu. Am primit din colhozuri parte ce ni se cuvine de fiecare. On nepot a meu, care o fost si el rasculacit de Rusi amu ii primar in sat. Ce sa mai zicem, amu o ducem foarte bine. Ma intaleg in vorba cu Dumnealor.„Soldatii romani mi-s tare dragi. N’oi manca eu, da lor tot le-oi da o bucata de pane si un pahar de cinste, ca ei, saracii, ne-o scos de la moarte”.Un vis anapodaCeasurile trecuse de 10 seara, cand, dupa cina, mos Sidor Sarbu imi terminase de istorisit cele de mai sus, in una din serile friguroase ale lunii Ianuarie trecut, pe cand a fost nevoit sa mai stea prin Bucuresti din cauza inzapezirii liniilor ferate.Amarat ca nu poate pleca la un lagar din provincie, unde avea sa-si intalneasca fiul ratacit intre alti prizonieri adusi de armatele noastre, mosul pleaca sa se culce in camera de alaturi. Pe la orele 3 noaptea, strigate inspaimantate de: „Sariti oameni bunic!... Ma taie!”…Ne trezise pe toti ai casei. Mi-am dat seama ca mosul se lupta in vis cu vreun bolsevic si l-am desteptat numaidecat.A doua zi dis-de-dimineata, mosul se pregatea sa plece in oras.- Ce-i mosule, ce ti s’a intamplat asta noapte?- Ian cata Dumneata, Domnule ce-am mai visat:Pare ca ma taie pretidatele Ivan Sterpul, care a fost in comisia N. K. V. D., cand m-o vasalit pi mine la 10 April 1935, Parca era si tats’o si el striga: „Dai mai adanc!... Cura sangele inchegat din chiept de la mine si eu strigam la oameni sa sara sa ma ajute…Iaca v’am facut suparare. Asa vis anapoda n-am visat niciodata in toata viata me”.Acest „vis anapoda” este tot atat de elocvent pentru traiul lor in chinuri si nevoi sub barbaria regimului comunist, de care au scapat pentru totdeauna.Diomid Strungaruwww.timpul.mdP.S. "Soldatii romani mi-s tare dragi. N’oi manca eu, da lor tot le-oi da o bucata de pane si un pahar de cinste, ca ei, saracii, ne-o scos de la moarte".