Marianne Mikko ii irita pe romanofonii pavlovieni

de Andrei-Marin STAUCESCU "Marianne Mikko provoaca reac?ii primitive printre romanofonii neganditori Publicul moldovenesc, dar si cel din strainatate (compus din vorbitori de limba romana/moldoveneasca), au criticat recent cu cea mai mare duritate si agresivitate, in absenta unei baze argumentative logice si coerente, pe Presedintele Comisiei Parlamentului European pentru Republica Moldova, Marianne Mikko. Motivul atacurilor a fost opiniile oficialului european de origine estoniana referitoare la Romania si la agenda integrarii europene pentru RM.Inainte de toate merita de mentionat ca, in calitate de eurodeputat, si in special de Presedinte al Comisiei preocupate de cooperarea moldo-comunitara si de aspectele legate de apropierea RM de UE, Marianne Mikko poseda cunostintele si competenta necesare pentru a aborda obiectiv si echidistant subiectele majore ce vizeaza RM din perspectiva integrarii europene. Pe langa aceasta, Mikko este cunoscuta in mediul european, dar si cel moldovenesc, de orice profil, pentru faptul ca sustine activ ideea aprofundarii dialogului politic dintre Bruxelles si Chisinau. Cu toatea acestea, eurodeputatul estonian, pe parcursul activitatii sale, nu a evitat sa faca aprecieri oficiale transante vizavi de starea ingrijoratoare a democratiei si drepturilor omului, remarcand de fiecare data pericolele pe care acestea le pot genera integrarii europene a RM. Pozitia acestui oficial european a fost vizibila si in cazul problemei cetateniei romanesti acordata de Romania populatiei din RM (2007) , atunci cand Marianne Mikko a insistat asupra necesitatii relansarii relatiilor moldo-romane si a regandirii politicii romane in domeniul cetateniei in stricta corespundere cu normele si practicile europene.Actualmente, Presedintele Comisiei Parlamentului European pentru Republica Moldova si-a exprimat punctul de vedere fata de afirmatiile presedintelui roman, Traian Basescu, care a declarat ca va milita in cadrul Cosiliului European, din 15 octombrie curent, pentru examinarea posibilitatii includerii RM in „pachetul Balcanilor de Vest”. Ideea respectiva insa nu a fost sustinuta de Marianne Mikko, care a subliniat faptul ca RM face parte din alt proiect de integrare europeana, dat fiind faptul ca nu a atins progresele statelor balcanice. Totusi, eurodeputata a incurajat aspiratiile europene ale Chisinaului, exprimandu-se in favoarea unui Acord de Asociere similar celui preconizat intre Kiev si Bruxelles (pentru luna martie 2009). Din cauza faptului ca proiectul european ucrainean ar putea dura in timp (conform unor estimari Ucraina ar putea deveni membru al UE nu mai devereme de 2020), orice pararelela dintre aceasta si RM este tratata de spatiul public moldovenesc/romanesc drept „agresiune” asupra intereselor nationale, de grup si individuale moldovenesti. Cu toate acestea, Marianne Mikko a facut aceasta comparatie, bazandu-se pe mai multe rationamente logice. In primul rand, gratie originii sale, eurodeputatul estonian este constient de faptul ca RM nu intruneste criteriile de la Copenhaga (functionarea institutiilor democratice, economia de piata functionala si capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru) la nivelul necesar pentru a fi conectata la proiectul european trasat pentru Balcani (atragerea fortata la “pachetul” balcanic ar conduce la o integrare europeana falsa si inadecvata a RM). Al doilea motiv rezida in faptul ca RM este improprie modelului integrationist elaborat pentru Balcani (care coincide dealtfel cu cel utilizat in cazul statelor Europei Centrale si Tarilor Baltice, cu exceptia Serbiei si a Kosovo) care prevede inainte de toate profilarea euro-atlantica a statului (in acest context, RM se declara neutra, iar marea parte a populatiei acesteia la fel ca si cea ucraineana este reticenta fata de NATO). Din aceste considerente UE (de altfel, la initiativa celor mai activi „avocati” ai RM in Europa, printre care si Tarile Baltice) a conceput pentru RM, Ucraina si alte state est-europene proiectul Parteneriatului Estic (care la moment este unicul instrument capabil sa asigure eventualitatea integrararii europene a regiunii). Al treilea argument tine de retinerea europenilor fata de procesele de extindere a UE, precum si de reforma institutionala amanata drept rezultat al respingerii Tratatului de la Lisabona de catre Irlanda, dar si de alte efecte colaterale generate de deficientele valului precedent al largirii europene (mai 2004 si ianuarie 2007). Aceasta realitate nu permite oficialilor europeni, printre care se numara si Marianne Mikko, sa sprijine ideea transpunerii RM in formula balcanica de europenizare.In afara de „pachetul balcanic”, Traian Basescu persevereaza in ultimul timp in ideea de a extinde formatul actual de negocieri privind reglementarea transnistreana, prin alipirea Romaniei. Deocamdata, acest lucru nu gaseste sprijin in cancelariile europene, dar si la Bruxelles. Marriane Mikko impartaseste acelasi pesimism, fiind convinsa de necesitatea functionarii intacte a formatului “5+2”, mai ales dupa conflictul militar din Georgia, recunoasterea unilaterala a independentei Abhaziei si Osetiei de Sud de catre Rusia si eventuala readucere la masa de tratative a „clonelor” planului „Kozak”. Chiar daca acest mecanism nu a adus rezultate timp de doi ani (odata cu retragerea Tiraspolului la tratative, anul 2006), dupa criza din Caucaz, UE este decisa sa-si canalizeze toate energiile in directia solutionarii conflictului transnistrean, atat din rationamente de securitate, cat si din cele geo/politicice (conjunctura electorala din RM, alaturi de confluenta intereselor Rusiei in vederea restabilirii dominatiei geopolitice ruse asupra spatiului post-sovietic, dar si paralelele existente intre conflictele georgiene si cel transnistrean, forteaza UE sa exploateze mecanismele prezente in vederea reglementarii transnistrene). De asemenea, revizuirea acestui format cu ulterioara conectare a Romaniei ar crea noi tensiuni in relatiile dintre Chisinau si Tiraspol, pe de o parte, si Bruxelles si Moscova, pe de alta parte. Totodata, autoritatile moldovene, care in ultimul timp s-au apropiat foarte mult de Kremlin, ar putea folosi initiativa Romaniei pentru a-si justifica eventuala distantare de proiectul european si incordare a relatiilor cu vecinul lor vestic (atat in perioada alegerilor, cat si dupa finalizarea lor). Or, in calitatea sa de exponent al politicii europene, Marianne Mikko a exprimat, ca si in cazul problemei „pachetului balcanic”, in primul rand, opinia care abunda la Bruxelles si in marea majoritate a capitalelor europene (de altfel, nicio tara europeana inca nu a dat un raspuns afirmativ demersului Romaniei).Atitudinea Mariannei Mikko (care reflecta si pozitia UE) nu este insa acceptata si rationata de intreaga opinie publica romanolingva nu atat pe motivul ilogicii si/sau a justetii viziunilor ei, ci mai degraba din cauza lacunelor/defectelor evidente ale Strategiei de comunicare privind integrarea europeana a RM in Uninea Europeana (lansata in februarie 2008, elaborata in perioada anilor 2006-2007) si a retoricii distorsionate si eronate ale conducerii politice moldovenesti privind procesul real de apropiere a tarii de spatiul european. Cat priveste Romania, participarea acesteia la promovarea intereselor RM este firesca si apreciabila. In acest sens, prin intermediul institutiilor europene, Bucurestiul dispune de oportunitati crescande de a se implica indirect in facilitarea europenizarii RM, dar si pentru a contribui la solutionarea conflictului transnistrean. Orice actiune in afara acestei ecuatii ar putea genera noi perturbatii in dialogul Romaniei cu RM, afectarea securitatii regionale a UE si inasprirea comportamentului Rusiei in regiune, precum si in raport cu UE pe marginea conflictului transnistrean (de asemenea, ar putea degrada si mai mult relatiile romano-ruse etc.)."- I-auzi, domnule, ce dur e tipul: "Marianne Mikko provoaca reac?ii primitive printre romanofonii neganditori"!!! Deci, cei ce nu sunt de acord cu Majestatea Sa Marianne Mikko, sunt niste primitivi ce nu gandesc... :(