contrafort: Limba „moldoveneasca” si dictionarul lui V. Stati
http://www.contrafort.md/2008/165-166/1515.html'Limba oniricaIn celebra sa carte La ricerca della lingua perfetta, Umberto Eco se refera la proiectele unor limbi utopice elaborate de-a lungul a 2.000 de ani in istoria europeana. De altfel, tema amestecului limbilor, incercarea de a inventa limbi comune pentru intreaga umanitate strabat istoria tuturor culturilor, ne spune autorul. Doar pentru a comenta discutia despre amestecul limbilor, Arno Borst a publicat 6 volume, iar Loius Couturat si Leopold Leau prezentau 19 modele de limbi a priori si 50 de limbi mixte si a posteriori. In aceasta vasta tipologie, U. Eco examineaza si limbile onirice - limbile alienatilor, cele exprimate in stare de transa, limbile revelatiilor mistice etc. – precum si limbile de bricolaj, adica „limbile care apar spontan din intalnirea a doua civilizatii de limbi diferite”1, tipice in acest context fiind asa-num. pidgin aparute in zonele coloniale. Or, aceste limbi, demonstreaza autorul, desi concepute a fi supranationale, sunt totusi partiale si imperfecte, intrucat poseda un lexic si o sintaxa foarte elementare si servesc la exprimarea unor activitati la fel de elementare.O categorie aparte in aceasta investigatie o reprezinta „imensa si savuroasa categorie a asa-numitilor nebuni ai limbajului”. E adevarat ca, in aceasta chestiune, ne avertizeaza U. Eco, este dificil de deosebit „nebunul pur”, sfant si exaltat, de maniacul lingvistic. Dar o discriminare e posibila, aceasta impunandu-se prin faptul ca nu toti retardatii devin maniaci lingvistici. Ei bine, intrebarea mea este unde, in aceasta savuroasa panorama prezentata de limbi utopice, s-ar incadra proiectul limbii „moldovenesti”, dictionarul moldovenesc-romanesc, aparut acum cinci ani si autorul sau, V. Stati?Aniversarea unui dictionar de bricolajDaca va amintiti, acum cinci ani la Chisinau aparea dictionarul mold.-romanesc al lui V. Stati in acelasi timp cu proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a Rep. Moldova. Putem vorbi astazi de impactul sau asupra vorbitorilor din Rep. Moldova? Cate persoane culte il au in biblioteci pentru a apela la el atunci cand vor sa afle sensul vreunui cuvant necunoscut? Cati profesori il utilizeaza la orele de limba, la clasa? Cati parinti l-au cumparat pentru copiii lor? Or, daca un dictionar nu intruneste aceste conditii, valoarea sa este nula. De altfel, agentia Bassapres anunta atunci, dupa „lansare”, ca primii care l-au cumparat – si cred ca si ultimii - au fost intelectualii si au facut-o, fireste, din curiozitate si dintr-un sentiment de consternare in fata unui opus fabricat ideologic, strain de orice demers lexicografic. Recunosc ca si eu am achizitionat vreo zece exemplare pentru colegi, profesori de lingvistica romanica din strainatate, care nu credeau ca e posibil asa ceva.Reprezentantii elitelor culturale de la noi si-au spus cuvantul. „Un monument al minciunii si al urii” a fost calificat de revista Contrafort; Ion Barbuta, directorul Institutului de Lingvistica al A. S. din Chisinau, l-a caracterizat drept „o absurditate servind scopuri politice”. Alti specialisti in domeniu au demonstrat inutilitatea sa din punct de vedere lingvistic. Dumitru Irimia arata ca este „o aberatie tiparita” in care sunt aduse la un loc, intr-o confuzie totala, un pseudo-dictionar roman-roman, un pseudo-dictionar explicativ al termenilor moldovenesti si un inventar de termeni vechi romanesti, rusesti sau inventii proprii2. „O carte aflata sub limitele decentei stiintifice”, il califica Andra Serbanescu in Revista 22, adaugand ca titlul ascunde nu numai o „lucrare lexicografica” penibila, ci si o stupida incercare de a manipula un public presupus suficient de incult”3.Romanistii din strainatate, cei care au avut curiozitatea sa-l rasfoiasca, au zambit cu condescendenta. A fost interpretat fie ca un vocabular al limbii de bricolaj (Maria Desyatova, Universitatea din Moscova)4, fie ca un dictionar dialectal imperfect care a rezultat dintr-o compilatie superficiala din materiale de proasta calitate (Marinella Lorinczi, Universitatea din Cagliari, Italia)5.Cat priveste publicul larg, opiniile nu intarzie sa apara, acestea fiind disponibile pe Internet in multe din blogurile tinerilor din Rep. Moldova. Bunaoara, Max 2006-10-18 21:55 scrie: „Acest Stati trebuie sa pasca oile. De unde se iau asa timpenii de oameni!!!” Iar taniusa 2006-11-14 13:48 comenteaza: „Dictionarul mold.-rom. e o prostie, ce tara a mai scris in dictionare sale jargoanele sau cuvintele vorbite de mosii din sat?”. Cineva mepfy adauga la 2007-08-09 03:34: „Consider ca inca multe generatii vor ride de prostiile scrise de Vasile Stati”6...Ideologia moldovenismului si maniacii lingvisticiUnele dintre aprecierile intelectualilor de la Chisinau au surprins „nivelul de adancime” al opusului si anume ca este „o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv” (M. Cimpoi), ca simbolizeaza „intoarcerea la era troglodita cand cutuma politica si ideologica scarnavea adevarul istoric si stiintific” (E. Lungu).Intr-adevar, Stati nu face altceva decat sa reia argumentele ideologice din anii ’30- ’40, prin aceasta situandu-se in proximitatea imediata a lui P. Chior, L. Madan si I. D. Ceban, cei care s-au straduit sa creeze o limba „moldoveneasca” rudimentara, prin simplificarea limbii romane - reducerea la minimum a vocabularului, poluarea limbii literare cu regionalisme, rusisme si cuvinte create ad-hoc -, inoculand astfel primitivismul lingvistic si subcultura. Stati nu este inovator nici in domeniul lexicografiei moldo-romane, deoarece inaintea sa L. Madan si I. D. Ceban au alcatuit liste de cuvinte in scopul de a demonstra diferenta dintre romana si limba „mold.”, insa fara a le aduna totusi intre doua coperti si a le publica cu nonsalanta.Mai mult, daca cineva are curiozitatea sa citeasca in paralel textele acestora si prefata dict. lui Stati, va constata similitudini frapante. Astfel, in 1926 in RASSM, P. Chior, inspirat de ideologia momentului – cand in lingvistica rusa se vorbea de doua limbi diferite si divergente in cadrul aceleiasi limbi: o limba proletara, vorbita de muncitori si tarani, si o limba rusa burgheza, vorbita de inteligentia rusa - postula ca limba satelor transnistrene si basarabene este mai simpla si mai democratica decat limba burgheza a oraselor romanesti:„Noi trebui si stim numai una: toati oformarea si imbogatirea limbii trebui si fie – numai luand ca temelie limba norodului moldovnesc, limba sia in care ne-o crescut mama, in care graieste taranu nostru (...) Moldovenii din bastini si din vremurile batranesti erau plugari. De-atata moldovanul nostru are toati cuvintili care ii trebuiesc lui in ograda taraneasci, in plugarie. Dar traind alaturea c’on norod mai culturalnic – slovenii, (adica rusii si ucrainenii – n. mea E. B.) moldovenii o luat multi cuvinti culturnici si gospodaresti dela dansii”7. Dupa cedarea Basarabiei in 1940 acest „model” de limba rudimentara, impreuna cu ideologia de rigoare, incepe sa fie implementat cu forta si intre Prut si Nistru. Iata un fragment din introducerea la Кувынтелник орфографик молдовенеск al lui I. D. Ceban, cel care a elaborat normele pentru limba „moldoveneasca” intre 1939-1950:„Colectivul de avtori s’a pus ca teli la munca sa sa curata limba moldovneasci di cuvintili romanesti frantuziti, neintalesi de norodu moldovnesc, introdusi cindva de dusmanii norodului, si in rind cu aiasta s’a staruit sa apuse cit mai multe cuvinte intrati in traiu norodului moldovnesc in legatura cu zidirea sotialista, ca neologhizme, din lindjile noroadelor fratesti rusasca si ucraineasca. Cu o fereala s’au purtat avtorii citre cuvintele selea, care nu-s tare raspindite, sfadoase ori tjiar nascosite de oameni osaditi prin cabinete”8. Discursul lui Stati este, in aparenta, mai nuantat, insa vine ca o concluzie logica la cele doua fragmente de mai sus:„Discriminarea lingvonimului limba moldoveneasca urmareste deznationalizarea moldovenilor, prefacerea lor in toalpa romaneasca, care maine-poimaine ar vota orice, inclusiv inglobarea ocinei stramosesti – a Moldovei in componenta unei noi Romanii Mari. Acesta este telul final, „eminamente politic”, al campaniei de anihilare a limbii moldovenesti”9. Intrucat vocabularul trebuia sa se plieze doctrinei moldovenismului, L. Madan, seful sectiei de lingvistica al C. S. M. din RASSM, elimina din uz in 1929 neologismele si constructiile „straine” plugarului moldovean, substituindu-le prin autohtonisme, prin cuvinte „bastinase”. In consecinta, prescria ca norma aratari in locul formei literare expozitie, apo-nascator in loc de hidrogen, dreaptoscrieri in loc de ortografie, alaturalnic in loc de adjectiv, sangurcarmuiri in loc de autoadministrare, amuvremnic in loc de contemporan, zalnictreburi in loc de obicei etc.10.Tot astfel proceda si I. D. Ceban care considera burgheze „cuvintele valahe si romane”, de-a dreptul periculoase, in consecinta, eliminandu-le din vocabular. Probabil, unii mai tin minte ca in anii ’50 la Chisinau era riscant sa folosesti substantive ca societate, popor, muncitor sau occident, in locul lor fiind recomandate obste, norod, truditor si apus. In acei ani, pentru a demonstra diferenta dintre cele doua limbi, I. D. Ceban alcatuia liste de cuvinte care ar avea sens diferit in „moldoveneasca” si romana. Iata cateva exemple: brusture – liban, bleanda – imbrinceala, bondar – barzaun, bostan – dovleac, buhai – becar, burlui – burlan, bursuc – viezure, bumb – nasture, vatamatura – hernie, gavanos – borcan, ghetus – polei, gavozdi (a) – inghesui (a), glod – noroi, ilau – nicovala, imas – izlaz, cotrobai (a) – scotoci (a), minta – izma, mita – pisica, minestergura – prosop, ograda – curte, omat – zapada, plescat – chel, pintece - burta etc. (Ceban 1946 : 52-53). Este exact demersul pe care il continua V. Stati, transformandu-l in una din modalitatile de creare a dictionarului sau, adica compara forma din grai, regionala, arhaica, restransa, cu forma literara.Doar ca Indreptarul ortografic al lui I. D. Ceban si listele sale de cuvinte au fost apreciate de romanistul rus D. Mihalci ca nestiintifice, elaborate anapoda si necalitativ. Lingvistii rusi care si-au respectat deontologia meseriei, si-au dat seama si atunci, in anii ’40-’50, ca proiectul unei limbi „moldovenesti” ca deosebita de romana este o utopie.Revenind la aniversarea cu pricina, cuvantelnicul lui Stati din punct de vedere politic si lingvistic nu este altceva decat o revenire la anii ’30-’40, la epoca lui I. V. Stalin si I. D. Ceban. Ce se va intampla peste cativa ani cu acest opus, cu aceasta mostra a prostiei si a rea-vointei autorului? Sa ne imaginam ca va trebui sa-l clasificam si sa-l incadram intr-o bibliografie generala. Cum vom proceda atunci? Luand ca reper tipologia oferita de U. Eco, unde l-am clasifica? La limbile onirice, la limbile de bricolaj? Si pe autorul sau in ce categorie?... "