EDITORIALUL EVZ: „Dragostea“ sarbeasca

Florian Bichir: "Romanii din zona Timocului, a «iubitei noastre vecine» Serbia, nu au niciun drept. Ba nu, au dreptul sa fie persecutati".Daca mai era nevoie, zilele trecute s-a demonstrat ca sintagma „excelentele relatii dintre romani si sarbi“ este o nerozie. Pe cat de mult admir incapatanarea si rezistenta sarbilor, pe atat de mult dispretuiesc nationalismul lor de un radicalism rar intalnit. Dar iata faptele: in 2005, un roman din Serbia, Alexandrovici Boian, a fost hirotonit de episcopul roman PS Daniil, iar pe proprietatea sa a ridicat o biserica. Un mic lacas unde romanii sa se roage in limba materna, sa-si boteze pruncii, sa se casatoreasca sau sa-si jeleasca mortii. Asta pentru ca romanii din zona Timocului a „iubitei noastre vecine“ Serbia nu au niciun drept. Ba nu, au dreptul sa fie persecutati! Speriate de un biet preot, dar care putea revigora identitatea nationala a acestor romani asupriti de decenii, autoritatile sarbesti au reactionat violent. Intai au incercat sa-i darame biserica. Nici nu mai conta ca este ortodoxa, ca apartine unor frati intru Hristos. De fapt „apararea ortodoxiei“ este lozinca pe care sarbii o scot la vedere cand interesul lor o cere. Apoi au cerut interventia armatei. In aprilie 2006, o delegatie a Bisericii sarbilor a sosit la negocieri la Bucuresti, cu o falca-n cer si una-n pamant. Mai cu amenintari, mai cu o vorba buna, mai cu „pravoslavna braca“, sarbii au reusit sa mute sediul episcopiei romanesti de la Varset in Romania. Au cerut si modificarea titlului, iar noi ne-am conformat ca sa nu fim acuzati de rea-vointa. Episcopia de Varset a devenit Dacia Felix, un titlu spre norocul nostru foarte inspirat. Conform actelor semnate la Bucuresti, sarbii au promis ca se vor ocupa de romanii din Valea Timocului, in sensul ca le vor pune la dispozitie preoti care stiu limba romana. Acum, fie vorba intre noi, negocierile au fost dinamitate de un ierarh roman mai slab de inger, care tot pozeaza in duhovnic imbunatatit. Asa smerit, stia sa faca insa afaceri cu energie electrica si cherestea cu prietenii sai pravoslavnici. Una peste alta, ai nostri s-au tinut de cuvant. Sarbii, in schimb, l-au instiintat pe parintele Boian ca-l caterisesc, adica-l dau afara din preotie. Motivul? A slujit in romana! In timp ce sarbii se bucura in Romania de libertatea religioasa garantata de stat, au un vicariat la Timisoara, manastiri si tot ce le pofteste inima, romanilor le este interzis sa se roage-n graiul lor. Mai are rost sa vorbim despre drepturile omului, despre libertate religioasa? Poftiti spre exemplificare unul dintre capetele de acuzare aduse parintelui Boian: „In legatura cu actiunile acuzatului la adunarile politice si lucrarea neautorizata prin Eparhie, este evident ca numitul baga discordie si confuzie la populatie vlaha si oameni de buna-credinta“. Adica, un nenorocit care le spune „vlahilor“ ca ei sunt romani! Merita sa ne mai amintim ca, in ianuarie 2008, patriarhul Pavle, intaistatatorul sarbilor, a spus despre reactivarea episcopiilor romanesti din Basarabia: „Istoria reactivarii Mitropoliei Basarabiei este legata de una dintre cele mai sumbre perioade din istoria omenirii - perioada ocupatiei naziste“! Tot sa ai „frati“ ca sarbii! http://tinyurl.com/5gfe84