Unirea Basarabiei cu Romania(I)

Propun atentiei un studiu despre istoria constituirii si activitatii Sfatului Tarii (1917–1918).Textul reprezinta o replica a unui participant nemijlocit la evenimentele din Basarabia din 1917–1918 la insinuarile istoriografiei sovietice, cu care erau intoxicate mintile (constiintele) basarabenilor in conditiile regimului totalitar.Unirea Basarabiei cu Romania a fost cea mai neasteptata realizare politica a revolutionarilor basarabeni. Ideea unirii Basarabiei cu Romania a fost clocita timp de 100 de ani, din anul 1812 pana in anul 1918. Rasluirea brutala a provinciei dintre Prut si Nistru de imperiul tarului Alexandru I a fost o fapta care a impresionat adanc tot poporul Moldovei. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Imparatia tarilor Rusiei era in cearta cu imparatia sultanilor Turciei si ciocnirile razboinice se petreceau pe teritoriul Moldovei si Valahiei, dar poporul acestor Principate nu purta nici o vina, ca sa-i rasplateasca pe rusi sau pe turci pentru pagubele lor materiale. Si cu toate acestea, Moldova a fost silita sa plateasca cu jumatate din trupul ei teritorial pentru darzenia razboinica a rusilor si pentru slabiciunea turcilor. Toata lumea a ramas indignata de procedarea beligerantilor.Si rusii, si turcii nesocoteau interesele politice si economice ale Moldovei, jefuind o populatie pasnica si muncitoare, dar la sfarsitul razboiului imparatia ruseasca a pretins imparatiei turcesti sa-i cedeze Basarabia. Si sultanul Turciei a indeplinit vointa tarului Rusiei. Turcia nu avea nici un drept sa-i despagubeasca pe rusii triumfatori cu un teritoriu care nu-i apartinea. Diplomatii rusi, cu prilejul luptelor cu turcii, au inventat si o formula, ca Rusia lupta pentru eliberarea Balcanilor de sub robia turceasca, caci popoarele crestine din acesti Balcani nu mai pot suporta buzduganul musulmanilor. Si bietii crestini dintre Prut si Nistru au trebuit sa schimbe robia turceasca pe cea ruseasca. Amaraciunea si deznadejdea erau asa de mari, ca mii de moldoveni au cautat sa-si paraseasca locurile natale si sa treaca Prutul in Moldova oropsita, numai ca sa nu ramana sub ocrotirea cnutului rusesc, care se instapanea in Basarabia, cum a inceput sa i se zica acestei jumatati din Moldova, cu toate ca pana atunci acest nume i se aplica numai sudului, care purta si numele popular de „Bugeac”.De aici, din rasluirea Moldovei lui Stefan cel Mare, s-a pornit un duh de nemultumire si chiar de razvratire in sufletele moldovenilor din Basarabia. Spiritul acesta de razvratire poate fi usor dibuit in folclorul haiducesc al Basarabiei, iar duhul de deznadejde s-a transformat intr-o aplecare a poporului basarabean spre biserica crestina, acest asezamant de mangaiere a sufletelor mantuite. Toti cercetatorii sufletului moldovenesc si basarabean au gasit mult misticism si multa blandeta crestina in lumea dintre Prut si Nistru. De aici a rasarit si rolul mare in viata moldovenilor basarabeni a clerului bisericesc, cu preotii si cu dascalii de la strana. Si aici este de pomenit ca preotii si dascalii bisericesti din Basarabia au jucat un rol frumos in procesul de rezistenta a poporului moldovenesc la incercarea stapanirii tariste de a rusifica biserica si a preface pe blanzii moldoveni in hapsani rusi. In legatura cu acest fenomen, este vrednic de pomenit faptul ca manastirile din Basarabia au fost un refugiu pentru multi basarabeni, care nu-si gaseau o indrumare si o mangaiere din partea clerului de mir, silit sa slujeasca in biserici in limba slava din porunca marilor rusificatori din Sinodul bisericii pravoslavnice ruse si a unor episcopi ca Pavel Lebedev (1871–1882).Manastirile basarabene au stiut sa reziste bine procesului de rusificare, bisericile lor erau arhipline in zilele de mari sarbatori. Moldovenii din preajma Prutului mai practicau si pelerinaje la manastirile de la apus de Prut si mai ales la catedrala Sf. Spiridon de la Iasi. Iar cand conducatorii Bisericii Crestine Ortodoxe s au intrecut cu masurile lor nelegiuite, dictate de Petersburg, ridicand si arzand toate cartile bisericesti, tiparite in limba moldoveneasca cu litere chirilice, moldovenii nostri au facut acea miscare religioasa ce poarta numele calugarului Inochentie, originar din Basarabia, care a infiintat, la Balta Podoliei de peste Nistru, o manastire, si la acea manastire moldovenii se duceau cu miile, ca sa asculte slujbele bisericesti in limba moldoveneasca. Un oarecare rol de impotrivire la politica de rusificare a populatiei basarabene l-au jucat si unii boieri moldoveni, din mijlocul carora au rasarit si cunoscutii scriitori Alexandru Donici, Constantin Stamati, Alexandru Hajdau, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Zamfir Arbore, Constantin Stere si altii.Tot din sanul boierimii basarabene au rasarit marii gospodari Cazimir si Cotruta, in consiliile judetene si Zemstva Guberniala (un fel de dieta provinciala), cand aceste institutii de autonomie gospodareasca locala au fost infiintate sub imparatul Alexandru al II lea, care vroia sa mai sloboada haturile birocratice ale carmuirii de la centru. De origine basarabeana a fost si pasoptistul moldovean Alecu Russo, autorul poemului vestit „Cantarea Romaniei”, si Mihail Kogalniceanu, mare om politic, unionist sub Alexandru Ioan Cuza. Tot Basarabia l-a dat pe marele filantrop si sprijinitor al culturii romanesti in Ardeal Vasile Stroescu, presedintele de varsta al primei Adunari Nationale, dupa Unirea tuturor romanilor din anul 1918.Un rol important in actiunea de rezistenta la metodele de rusificare a populatiei basarabene l-au jucat cativa intelectuali moldoveni din Basarabia, crescuti in atmosfera marilor curente revolutionare ruse in frunte cu ideologii socialismului revolutionar, ca Herzen, Mihailovski, Plehanov si altii.Intelectualii basarabeni, iesiti din Seminarul Teologic din Chisinau si din liceele basarabene, ajungand la universitatile rusesti din Petersburg, Moscova, Kiev, Dorpat, Kazan, Odesa, Varsovia si Riga, veneau in contact cu studentii din diferite provincii cu populatiuni alogene si se intelegeau cu ei asupra metodelor de lupta impotriva absolutismului tarist. Ar fi suficient sa-i pomenim aici pe Gurie Grosu, Nicolae Popovschi, Alexie Nour, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Stefan Ciobanu, Justin Fratiman, Alexie Mateevici, care s-au ilustrat in prima si a doua revolutii rusesti.In legatura cu prima revolutie, din anii 1905–1906, noi am ajuns sa scoatem primul ziar moldovenesc la Chisinau, care se numea „Basarabia” si care a fost lichidat de administratia tarista reactionara pentru ca a publicat imnul revolutionar romanesc „Desteapta te, romane!”; ziarul „Basarabia” a existat numai 10 luni, dar el a creat un curent puternic romanesc si in urma lui au aparut gazetele: „Moldoveanul”, „Viata Basarabiei”, revista bisericeasca „Luminatorul”, iar din 1913 – revista si ziarul „Cuvant moldovenesc”, care a propagat ideea unitatii nationale a moldovenilor, valahilor din Muntenia, a ardelenilor si bucovinenilor.Lucrul acesta nu era usor in atmosfera care se crease in Basarabia, cum ca Regatul Romaniei se gaseste sub conducerea unei dinastii de provenienta germana si este in politica externa alaturi de Germania si impotriva Rusiei. Aceasta atmosfera, potrivnica Rusiei, se crease si in legatura cu uratul procedeu al rusilor, cand in 1878 ei au ocupat din nou cele trei judete din sudul Basarabiei, care fusesera cedate Moldovei in 1856, in urma razboiului pierdut de rusi in Crimeea.In legatura cu evenimentul din 1856 este vrednic de pomenit ca in Basarabia se crease un curent romanofil foarte puternic. Lumea zicea: odata ce au fost cedate Moldovei judetele din sudul Basarabiei, care fusesera oarecum invadate de elemente straine intre anii 1812 si 1856, cu atat mai mult va trebui sa fie cedate judetele curat moldovenesti din mijlocul Basarabiei. Curentul acesta romanofil a fost prins de profesorul Ion Doncev de la Chisinau si el a alcatuit o bucoavna si o carte de cetire pentru moldoveni, care au aparut in trei editii succesive, si cea din urma, din 1865, – cu litere latine si cu titlul „Abeceda romana”.Lumea basarabeana oarecum se pregatea pentru intoarcerea ei la sanul Moldovei iubite, de unde fusese smulsa in 1812.Si totusi, ca sa se vada ca lucrurile nu se dezvoltau usor, este vrednic de pomenit ca un oarecare Ioan Ciorescu publica in 1864 o brosura „Glasul romanilor din Basarabia” si o trimite ziarului „Buciumul” din Bucuresti, in care spune, intre altele: „…Noi socotim de a noastra datorie sa va spunem, cum stam in Basarabia; iar ca sa avem si noi dorinta de a ne alatura catre Romania Unita, dati-ne voie sa vedem, mai intai, cum stati, si apoi sa va intrebam: ce puteti sa ne dati mai mult decat ceea ce avem acum? Nationalitatea noastra nu se afla in lupta cu nimenea… Noi pazim in toata sfintenia legea parintilor nostri. Obiceiurile noastre raman neatinse. De la Prut pana la Nistru noi, romanii, toti vorbim in limba noastra nationala; fratii nostri sateni nu inteleg alta limba decat cea moldoveneasca(se referea la dialect N.B.). Nu intelegem cum Polonia restatornicita ar putea sa va redea Basarabia noastra. Istoria ne spune ca natia polona,afara de vitejie personala, n-are alte calitati… ca lesii sunt usori la minte… Fratii nostri de dincoace de Milcov stiu foarte bine ca lesii erau cei mai intai dusmani ai nationalitatii noastre.Din toate cate adevereaza ziarele «Romanul» si «Buciumul»… puteti a ne incredinta ca Romania unita este fericita?, iar noi putem sa dorim anexarea Basarabiei noastre catre voi, sa dorim anarhia voastra, raul si arbitrajul pretutindeni si in toate; suferintele si nevoile care nu se lecuiesc, armarea pentru interesele strainului, surparea legii parintilor nostri? Nu, fratilor, de o mie de ori nu… Va rugam sa dati loc acestei scrisori in coloanele stimabilului vostru ziar si, daca gasiti ca avem greseala la ceva din cele cate am scris, va rugam ca tot in al vostru ziar sa ne aratati, – in ce parerea noastra este gresita.”Scrisoarea am gasit o in „Tiparituri romanesti in Basarabia de la 1812 pana la 1918” de Paul Mihail preot din Chisinau, lucrare tiparita in 1940 de Academia Romana. Ea este caracteristica pentru toti aceia care nu vor sa inteleaga ca numai prin unirea tuturor romanilor vom putea sa ne salvam din nevoile in care traim.Potrivnici ai unirii am avut si in prima revolutie ruseasca, si in a doua revolutie, dar cand Sfatul Tarii din 1918 a ajuns sa hotarasca aceasta mare chestie, pentru unire au votat 86 deputati, impotriva 3, au fost si absenti, si abtineri de la vot 36.Absenteismul si abtinerile sunt caracteristice pentru organizatiile democratice, unde nu se practica dictatura si unanimitatea impusa de partid sau guvern.Sfatul Tarii de la Chisinau a fost conceput ca un parlament revolutionar, in care sa intre reprezentanti de la toate partidele democratice, de la toate natiunile, de la toate consiliile judetene si de la Consiliul Comunal al Capitalei Basarabiei.Astfel, basarabenii de pe front si din toate garnizoanele, unde erau in rezerva, si au trimis delegatii lor la Comitetul Central Ostasesc al Basarabiei, si acesta, luand contact cu Partidul [National] Moldovenesc, cu sfaturile populare ale taranilor, ale muncitorilor si ale partidelor nationalitatilor, a facut o schema dupa care organizatiile obstesti si politice trebuiau sa si aleaga deputatii lor in Sfatul Tarii.De altfel, Sfatul Tarii a fost rodul framantarilor obstesti ale basarabenilor de la inceputul revolutiei si de la primirea celei dintai telegrame oficiale de la Petersburg Petrograd, in ziua de 5 martie 1917, adresata tuturor autoritatilor, in care se spunea ca Basarabia nu mai este sub imperiu si ca de acum inainte toti se pot bucura de libertate. O manifestatie, la 10 martie, pe strazile Chisinaului, aduce la cunostinta poporului evenimentul la care nimeni nu se astepta. Partidul National Moldovenesc a inceput sa activeze si sa formuleze revendicarile moldovenilor cu privire la administratie, la gospodarirea economica a provinciei, la scoala, la justitie, la biserica. Deocamdata, nu era vorba de unirea provinciei noastre cu Romania; ne margineam la autonomie in cadrul statului federa¬tiv al popoarelor ce locuiau pe teritoriul acaparat de la vecini de fostii imparati.Dar lucrurile nu puteau sa ramana la aceasta formula, deoarece Ucraina vroia mai mult decat o autonomie, vroia o independenta, o dezlipire de Rusia. Pe de alta parte, ostasii nostri de pe Frontul roman vazusera cu ochii lor ca intre moldoveni si romani nu-i nici o deosebire in ceea ce priveste graiul si firea.La Congresul popoarelor din Rusia, care s-a tinut la Kiev, delegatii nostri au lamurit pe congresisti ca natiunea moldoveneasca nu exista, ca moldovenii sunt romani si ca moldovenii au nevoie de republica lor separata, in care ei sa-si hotarasca soarta si interesele potrivit cu istoria acestei franturi din Moldova lui Stefan cel Mare. Si poate ca ideea unirii Basarabiei nu s-ar fi pus la ordinea zilei, la noi in Sfatul Tarii, al Republicii Moldovenesti Democrate, daca Ucraina nu s-ar fi dezlipit cu totul de Rusia si n-ar fi incheiat cu germanii o pace separata. De altfel, intre noi si ucraineni nu s-au produs neintelegeri, cata vreme Ucraina ramanea condusa de ucraineni si nu de bolsevici, cum s-a intamplat mai tarziu, in 1918, in 1919 si mai departe. Singura problema in discutie era despre tratamentul pe care il vor avea moldovenii [de] la rasarit de Nistru si ce tratament vor avea ucrainenii din Basarabia. Organizatorii Sfatului Tarii din Congresul ostasesc de la Chisinau, din 20 octombrie 1917, tinand seama ca moldovenii [de] la rasarit de Nistru ar putea sa faca parte din Republica Moldoveneasca, au rezervat pentru acesti confrati nationali zece locuri in Parlamentul nostru revolutionar de la Chisinau.Moldovenii transnistreni insa n-au putut sa colaboreze cu noi, deoarece Ucraina incapuse pe mana bolsevicilor, si acestia, sub conducerea doctorului Rakovski, fost cetatean al Regatului Roman, care pe vremuri luptase pentru eliberarea Basarabiei de sub stapanirea tarista, acum, in anii 1918 si 1919, prefera sa prezideze Republica Socialista Sovietica a Ucrainei, dupa ce germanii fusesera invinsi pe Frontul apusean si nu mai puteau juca un rol in rasaritul Europei.Altfel s-au petrecut lucrurile la noi in Basarabia. Congresul nostru din 20 octombrie 1917 a hotarat sa proclame Basarabia libera si autonoma pe teritoriul ei si sa se convoace Sfatul Tarii pe ziua de 21 noiembrie.Lucrurile s-au petrecut intocmai asa. Sfatul Tarii s-a deschis la 21 noiembrie in prezenta reprezentantilor bisericii, armatei, justitiei, sovietelor si deputatilor nationalitatilor si partidelor politice.Deschiderea s-a facut sub presedintia celui mai in varsta deputat – Nicolae Alexandri, iar el a propus sa se aleaga ca presedinte al Sfatului Tarii Ion Inculet, ajutor de comisar al guvernului din Petrograd, care a fost ales cu unanimitate de voturi.Presedintele si toti vorbitorii dupa el au facut declaratii ca Basarabia trebuie sa se declare Republica Autonoma si sa-si ia sarcina de a conduce treburile tarii potrivit cu interesele de viata ale cetatenilor. In asteptarea evenimentelor in curs, Sfatul Tarii trebuia sa vegheze asupra soartei si unitatii tarii si sa-si aleaga din sanul sau un organ implinitor al hotararilor ce se vor lua.Astfel, pe ziua de 2 decembrie, Sfatul Tarii a proclamat Basarabia Republica Democratica Moldoveneasca, pe ziua de 5 decembrie a insarcinat pe deputatul Pantelimon Erhan sa formeze Cabinetul de comisari, iar pe ziua de 7 decembrie acesta a si fost intarit de Sfatul Tarii. Caracteristic pentru toate hotararile acestea este ca Sfatul Tarii a lucrat cu unanimitate de voturi si a fost salutat de reprezentantii tuturor minoritatilor din Basarabia si chiar de delegatul bolsevicilor de la Petrograd.Recunoscut de toata lumea, Sfatul Tarii urma sa-si faca datoria de salvare a ordinii, de gospodarire a tarii si de indrumare a vietii publice pe taramul muncii si al fratiei intre oameni. Din pacate, patimile politice au starnit atatea furtuni in cuprinsul Rusiei revolutionare, incat valurile nelegiuirilor au ajuns si in Basarabia. Tarisoara noastra era atacata din doua parti: un val de anarhie venea din centrul Rusiei, de care noi mai tineam, si alt val venea de pe Frontul ruso-roman, caci soldatii rusi s-au razvratit impotriva comandantilor lor si, parasind frontul, au inceput sa vie inarmati peste noi, jefuind depozitele de stat, napustindu-se asupra oamenilor si asupra averii lor. Atunci doar s-a produs uciderea fruntasilor basarabeni Simion Murafa si Andrei Hodoro¬gea. Victimele acestea si atatea alte acte de dezordine se produceau sub ochii nostri, ai locuitorilor pasnici, si conducerea Republicii Democrate Moldovenesti nu putea face aproape nimic, pentru ca noi nu aveam armata noastra, iar cohortele noastre de paza erau prea slabe fata de raufacatori si ucigasi.In situatia aceasta, Sfatul Tarii n-a gasit alta solutie pentru mentinerea ordinii decat apelul la conducerea Frontului ruso-roman, si acesta, cu invoirea guvernului roman si cu invoirea reprezentantilor Frantei, Angliei, It¬aliei, care erau asociatii Romaniei si Rusiei, ne-a trimis trupe romanesti disciplinate si ele ne-au salvat situatia. Chemarea trupelor romanesti, ca si actul de proclamare a independentei Republicii noastre moldovenesti de la 24 ianuarie 1918, s-a facut de asemenea cu votul unanim al Sfatului Tarii. Si cu toate acestea, Republica Moldoveneasca, declarandu-se independenta, nu putea trai: n-avea finante, n-avea slujbasi si n-avea organizatia necesara pentru un stat independent.Si de aceea guvernul Republicii, in frunte cu dr. [Daniel] Ciugureanu si Ion Inculet, ca presedinte al Sfatului Tarii, si Pantelimon Halippa, ca vicepresedinte, a inceput tratative cu guvernul Romaniei despre unire. Aceasta problema fusese sesizata si de ministrul de Externe Ion Pelivan, pe cand era numai comisar de externe al Republicii, dar guvernul Ion Bratianu era intr-o situatie cand regele Romaniei si conducerea militara cautau o solutie pentru pregatirea tratativelor de pace cu Germania si asociatii ei. Guvernarea Romaniei a fost data generalului Averescu, si acesta, dupa semnarea armistitiului, trebuia sa se ocupe cu salvarea fruntasilor politici romani, care se gaseau in refugiu la Odesa, si Averescu a gasit cu cale sa ne sfatuiasca sa amanam problema unirii.Constantin Stere a venit si el cu noi la Chisinau si a contribuit mult cu prestigiul sau politic de vechi luptator pentru Basara¬bia, pentru care fusese exilat in Siberia sub regimul tarist, unde a stat 7 ani.Discutiile urmate, in prezenta lui Stere si cu participatiunea lui neobosita, au creat atmosfera de mare si istorica opera politica, incat, atunci cand, in ziua de 27 martie, presedintele guvernului roman, Marghiloman, a fost invitat de presedintele Sfatului Tarii sa vie la solemna sedinta a Sfatului si el a venit si a fost salutat de noi ca reprezentant al Romaniei, s a produs o atmosfera sarbatoreasca si totodata de mare ceremonial istoric. Dupa ce Marghiloman a declarat ca el a venit sa salute parlamentul Republicii Moldovenesti independente, care s-a adunat sa hotarasca soarta Basarabiei, smulsa din trupul Moldovei in 1812, si acum vrea sa se intoarca la sanul patriei, Marghiloman si insotitorii lui s-au retras din sedinta, pentru ca discutiile in Sfatul Tarii sa se faca dupa normele acestui corp reprezentativ si liber al Republicii Moldovenesti.Discutiile au fost lungi in sectii, iar in Blocul Moldovenesc s-a formulat declaratia de unire si conditiile ei in urmatorul text:„In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara:Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia) in hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechea granita a Austriei, rapita de catre Rusia, acum o suta si mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, in puterea dreptului istoric si dreptului de neam, pe baza principiului ca popoarele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru intotdeauna, se uneste cu mama sa Romania.Aceasta unire se face pe urmatoarele baze:1. Sfatul Tarii de acum ramane pentru dezlegarea si infaptuirea reformei agrare, dupa nevoile si cererile poporului, aceste hotarari se vor recunoaste de stapanirea romana.2. Basarabia isi pastreaza autonomia provinciala, avand un Sfat al Tarii (Dieta), ales pe viitor prin glasuire de obstie, deopotriva de a dreptul si tainuit, cu un organ implinitor si cu administratia lui.3. Sfatul Tarii are dreptul de a face urmatoarele lucrari: a) votarea bugetelor locale, adica statorirea veniturilor si cheltuielilor din partea locului; b) controlul tuturor dregatoriilor de la judete si orase;c) numirea tuturor functionarilor administratiei locale prin organul sau implinitor, iar functionarii inalti sunt intariti de guvernul central.4. Recrutarea armatei se va face in principiu pe baze teritoriale.5. Legile si organizatia locala (zemstve si orase) raman in putere si vor putea fi schimbate de Parlamentul roman, numai dupa ce vor lua parte si imputernicitii Basarabiei.6. Se vor tine drepturile popoarelor mai mici in Basarabia.7. Doi imputerniciti ai Basarabiei vor intra in Sfatul Ministrilor romani, acum alesi de Sfatul Tarii, iar pe viitor luati din sanul deputatilor Basarabiei in Parlamentul roman.8. Basarabia va trimite in Parlamentul Romaniei un numar de deputati potrivit cu numarul locuitorilor, alesi pe baza glasuirii de obste, deopotriva, de a dreptul si tainuita.9. Toate alegerile din Basarabia pentru sate, orase, zemstve si parlament se vor face pe baza glasuirii de obste, deopotriva, de a dreptul si tainuite.10. Libertatea persoanei (omului), libertatea tiparului, a cuvantului, a credintei, a adunarilor si toate libertatile obstesti vor fi chezasluite prin Constitutie (legea de temelie a tarii).11. Toate calcarile de legi, facute din porniri politice in vremurile tulburi ale prefacerii de pe urma, sunt amnistiate (iertate).Basarabia, unindu-se ca fiica cu mama sa Romania, Parlamentul Roman va hotari convocarea neintarziata a Constituantei, in care vor intra dupa numarul locuitorilor ei si imputernicitii ei, alesi prin glasuire de obste, deopotriva, de-a dreptul si tainuita, spre a hotari impreuna cu toti inscrierea in constitutie a cerintelor si a chezasiilor de mai sus”.Sursa:"Literatura si Arta".Va continua...