уууууээээээээййййй

LIMBA NOASTRA Limba noastra-i o comoara In adincuri infundata Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata. Limba noastra-i foc, ce arde Intr-un neam, ce fara veste S-a trezit din somn de moarte, Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cantec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari albastre. Limba noastra-i graiul painii, Cand de vant se misca vara; In rostirea ei batranii Cu sudori sfintit-au tara. Limba noastra-i frunza verde, Zbuciumul din codrii vesnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfesnici. Nu veti plange-atunci amarnic, Ca vi-i limba prea saraca, Si-ti vedea, cat ii de darnic Graiul tarii noastre draga. Limba noastra-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Si citindu-le 'nsirate, – Te-nfiori adanc si tremuri. Limba noastra ii aleasa Sa ridice slava-n ceruri, Sa ne spiue-n hram si-acasa Vesnicele adevaruri. Limba noastra-i limba sfinta, Limba vechilor cazanii, Care o pling si care o cinta Pe la vatra lor taranii. Inviati-va dar graiul, Ruginit de multa vreme, Stergeti slinul, mucegaiul Al uitarii 'n care geme. Strangeti piatra lucitoare Ce din soare se aprinde – Si-ti avea in revarsare Un potop nou de cuvinte. Rasari-va o comoara In adincuri infundata, Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata.