A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz? Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari "Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane", editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel". E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o "pretinsa rezistenta" opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a "Solutiei finale" pe teritoriul Romaniei."Pretinsa rezistenta"Sintagma " pretinsa rezistenta" starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta "rezistenta" a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, "perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian". Nimic mai fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa.Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem "pro-evreiesti" ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.Inmormantarea planurilor germane de lichidare a evreimii romaneMaresalul Ion Antonescu isi dorea o Romanie curata de elemente straine si, in special, de evrei. El actiona in vederea realizarii acestui vis. Cine traduce insa termenul de "purificare" a Romaniei, cu "lichidarea fizica a evreilor" cred ca greseste.In vara anului 1942, maresalul si-a explicat cum nu se poate mai precis vointa, spunand: "Imi este egal daca aceste elemente, (evreii, n.n.), trec dincolo de Bug, in Transnistria, sau dincolo de Mediterana, in Palestina, esential este ca aceste elemente sa plece de pe teritoriul nostru". E foarte explicit ce spune maresalul, evreii sa plece, nu sa fie ucisi. Berlinul avea insa pentru evreii din Romania o alta solutie: sa-i arda in cuptoarele de la Auschwitz. La 7 august 1942, in dorinta de a dovedi capeteniilor naziste ca Romania intentioneaza cu adevarat sa rezolve "problema evreiasca" in spiritul german, Mihai Antonescu ii cere insistent lui Heinrich Himmler, sa-l retrimita la Bucuresti pe ofiterul SS Gustav Richter, specialist in exterminarea evreilor europeni. Acesta s-a reintors cu sarcina de a definitiva urgent Planul de deportare a populatiei evreiesti.Din acest moment apare o harababura in arhivele germane si romanesti care deschide drum speculatiilor. In unele telegrame cifrate care circula pe traseul Bucuresti-Berlin si viceversa, apare informatia conform careia deportarea evreilor romani urmeaza sa inceapa in jurul datei de 10 septembrie 1942. Asa ii comunica Gruppenfuhrer-ul Heinrich Muller, mare stab al Oficiului Central de Siguranta al Reichului, lui Martin Luther, responsabil in Ministerul german de Externe, si acesta lui Manfred von Killinger, ambasadorul german la Bucuresti. Informatia venea din varful ierarhiei naziste, de la Heinrich Himmler si de la Adolf Eichmann. Cine ii informase ca Guvernul roman a decis sa-i predea pe evreii-romani pe mana germanilor? Istoricii Trasca si Deletant publica telegrama cifrata nr. 3680 a diplomatului german von Killinger catre Ministerul de Externe german prin care acesta comunica acceptul maresalului Ion Antonescu si al vicepresedintelui Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, in vederea deportarii evreilor din Transilvania (de Sud), Banat si Vechiul Regat. Telegrama vorbeste de o scrisoare care ar fi fost adresata de Mihai Antonescu Hauptsturmfuhrerului SS Gustav Richter, in care oficialul roman se declara de acord cu evacuarea evreilor din Romania si cu expedierea imediata a lor in lagarele de exterminare. Mai mult, in scrisoare e subliniat ca aceasta este si dorinta maresalului Ion Antonescu.Scrisoarea negasitaScrisoarea ar fi putut fi un document de o importanta covarsitoare. Numai sa vezi si sa nu crezi, o asemenea scrisoare, desi cautata cu ardoare, nu a fost gasita nici in arhivele germane si nici in cele romanesti. Ar trebui sa ne indoim ca ar fi fost vreodata scrisa? Era oare posibil ca o problema atat de importanta, pe plan international si local, romanesc, care se referea la destinul a sute de mii de oameni, sa fie reglementata prin intermediul unui schimb personal de scrisori, si nu printr-un schimb oficial de documente. Birocratia asasina nazista nu putea sa creada ca s-au luat decizii, s-au aprobat niste planuri de conlucrare romana-germana, doar pe vorbe. Lipsa acestor acte oficiale naste astazi toata nebulozitatea istorica. Cum sa nu te miri ca pe baza acestei scrisori inexistente, s-a pus in miscare masinaria germana a exterminarii evreimii-romane, care s-a izbit imediat dupa declansarea ei de curioasa lentoare romaneasca.Ca sa grabeasca lucrurile, Adolf Eichmann, "arhitectul distrugerii evreimii europene", anunta o Conferinta la Berlin, pentru data de 26 septembrie 1942, convocand in mod special pe specialistii cailor ferate germane si romane. Cu meticulozitatea sa tipic nemteasca, Eichmann intentiona sa stabileasca riguros numarul trenurilor, ritmicitatea si cantitatea de evrei care vor fi deportati zilnic din Romania. Dar la aceasta Conferinta nu sosesc reprezentantii romani. Eichmann crede mai intai intr-un accident tehnic, foarte posibil ca romanii sa fi uitat data Conferintei. El nu are timp de amanari, asa ca sedinta se tine fara generalul Orezanu, directorul Cailor Ferate din Romania si fara Radu Lecca, imputernicitul lui Ion Antonescu pentru problemele evreiesti. Lui Eichmann i se pare ca nici nu are nevoie de ei, pentru ca exista o scrisoare de aprobare a deportarii evreilor din Romania, semnata de Mihai Antonescu, cu acordul maresalului. Pe baza acestei scrisori inexistente, Eichmann a intocmit graficele exacte ale lichidarii evreimii-romane. Imediat dupa incheierea lucrarilor Conferintei, Eichmann cere explicatii de la romani: de ce au lipsit de la intocmirea acestor grafice? Romanii se mira ca s-au apucat sa faca asemenea grafice, nu exista trenuri libere care sa-i duca pe evreii-romani la Auschwitz, si, in genere, nu exista nicio aprobare guvernamentala romaneasca privind predarea evreilor germanilor. Cand Himmler, Muller, Eichmann, von Killinger solicita furiosi explicatii, li se comunica, stupefiant, ca maresalul a suspendat "trimiterile de evrei".S-au formulat numeroase explicatii asupra acestui gest nemaipomenit al maresalului Ion Antonescu, se vor mai emite tot soiul de interpretari, sa nu se uite insa esentialul: ramanerea in viata a celor aproape jumatate de milion de evrei, s-a datorat in mod exclusiv acestei decizii.Asupra acestor documente, a scrisorii antonesciene, care a existat?, nu a existat?, si in special asupra acelei zile norocoase pentru tribul evreo-roman cand maresalul a spus NU nazistilor, voi reveni.