De ce Rosca scrie carti despre Filat?

Intrebarea din titlu are mai multe raspunsuri si in fiecare din ele adevarul sta la suprafata. Dar sa le luam pe rand.Rosca vrea sa ramana deputat si dupa alegerile din 2009Ar fi nefiresc daca n-ar vrea acest lucru. Dar liderul PPCD nu mai are nicio tema credibila de campanie, in afara de „stabilitatea din tara” pe care a reusit s-o asigure impreuna cu partenerul sau de „treaba” Voronin si, bineinteles, falnica sa „barbatie” pe care „opozantul constructiv” Rosca i-o arata cu mandrie comunistului Voronin atunci cand isi ridica poalele si sloboade foc pe nari asupra opozitiei anticomuniste. Rosca s-a aruncat cu furie asupra lui Filat pentru ca simte ca PLDM capata tot mai mult teren, reusind in scurt timp sa se impuna ca o formatiune viguroasa si sa adune mii de oameni la actiunile sale publice. O asemenea performanta este de neiertat pentru monopolistul de pana in 2005 al actiunilor de strada care chiar si de acolo, din bratele lui Voronin, mai duce dorul aclamatiilor multimii de care s-a folosit miseleste si de care tot miseleste si-a sters mai apoi picioarele.PPCD nu mai are „locomotive electorale”Cea mai longeviva formatiune din perioada de dupa 1989 este pe cale de a-si da obstescul sfarsit la viitoarele alegeri parlamentare. De cand au devenit tunarii comunistilor, liderii acestei formatiuni arata destul de jalnici in incercarile lor disperate de a se mentine in atentia opiniei publice. Dispretuiti de foarte multa lume pentru matrapazlacurile politice la care se dedau, ce altceva le mai ramane de facut decat sa scrie, la comanda si cu sprijinul financiar al comunistilor, carti despre Filat. Rosca este perceput cvasiunanim ca un tradator si pe buna dreptate. Sa sari din copacul opozitiei anticomuniste direct in bratele puterii comuniste nu-i un lucru atat de simplu, daca nu pui ceva de mare pret la bataie. Cubreacov, cu statutul sau de mare disparut aflat in continua cautare, trage PPCD-ul la fund. Si nu la orice fund, ci tot la cel al lui Voronin. Cubreacov inca nu este sigur cu ce se va termina ancheta, iar nesiguranta acesta il face ineficient ca actor politic, dar foarte eficient ca scula in mana comunistilor. Secareanu abia asteapta sa se dezlege de troika, dar considera ca timpul cel mai potrivit pentru un asemenea gest ar fi dupa alegeri, atunci cand, spera el, partidul va ramane sub pragul electoral si, prin urmare, dezlegarea va veni de la sine.Asa stand lucrurile, pentru apropiatele alegeri parlamentare Rosca are nevoie urgenta de cai de tractiune sau, altfel zis, de locomotive electorale. In 1994, detinutul politic pe viata si condamnatul la moarte Ilie Ilascu, pus de Rosca pe lista de candidati, a tras binisor partidul in parlament. Insa la scurt timp, Rosca i-a tras, politic vorbind, lui Ilascu cateva suturi fratesti pe care acesta le-a suportat, probabil, mai greu decat suferintele la care era supus in inchisoare de calaii lui Smirnov. In 1998, Rosca a urcat pe locomotiva Snegur si a ajuns din nou in parlament. Dar mariajul cu Snegur n-a durat prea mult si CDM s-a destramat prin osardia personala a liderului PPCD si in aplauzele deputatilor comunisti si ale „vojdiului” lor, cu care Rosca era mereu „la legatura”. Cu ajutorul lui Rosca, Voronin l-a demis pe Sturza si l-a inscaunat premier pe Braghis. In cele din urma, locomotiva Snegur a fost data la fiare vechi. Au urmat apoi alegerile parlamentare din 2001. De aceasta data, sarabanul pepecedist a fost tras in parlament de generalul Nicolae Alexei, un apropiat al presedintelui Petru Lucinschi. Generalul fusese o vreme spaima mafiei, dar cum a devenit deputat pe lista PPCD, a si disparut din viata publica si nimeni nu a mai auzit de el. In preajma campaniei electorale din 2005, o naluca bantuia prin partile noastre – naluca revolutiei portocalii. Ei bine, in lipsa unor cai de tractiune pentru formatiunea sa, Rosca n-a stat mult pe ganduri si a incalecat aceasta naluca. Si cand era gata-gata sa doboare balaurul rosu, conducatorul revolutiei portocalii s-a speriat de un posibil atentat la viata sa si s-a dus sa se culce cu tot cu arme si armuri pe laurii lui Voronin. Acum se zvoneste ca pentru a ajunge din nou in parlament Rosca este gata sa mearga si pe gura lupului, adica sa-l ia pe Marian Lupu ca locomotiva electorala. Si pana se hotaraste Lupu sa mearga pe urmele lui Alexei, Snegur si Ilascu, liderul PPCD redeclanseaza razboiul sfant contra coruptiei, dar tunurile si le indreapta nu spre mafia de stat, ci spre liderii unor partide democratice care nu se afla la guvernare, adica spre opozitia guvernarii comuniste.Liderul PPCD a pierdut pariul cu societateaIn viziunea clarvazatorului sau lider, PPCD a avut de rezolvat, la 4 aprilie 2005, „o ecuatie extrem de simpla”: „Cu cine mergem? Cu comunistii contra imperialismului rus si pentru Europa, sau cu pseudo-democratii ghidati de fortele imperiale de la Moscova si aliati cu separatistii lui Smirnov?”. Si Rosca a hotarat sa mearga in compania onorabila a lui Voronin „contra imperialismului rus si pentru Europa”. In patru ani, coalitia ros-orange a distrus din temelii imperialismul rus si a dus Republica Moldova in Uniunea Europeana.Tot in acesti patru ani, a iesit definitiv la iveala un adevar pe cat de simplu pentru unii mai initiati, pe atat de socant pentru cei mai multi si creduli: de doua decenii, Iurie Rosca actioneaza in sanul opozitiei ca un infiltrat care a defectat in 2005 si acum lupta deschis impotriva opozitiei, impreuna cu scribii mucegaiti de la ziarele si televiziunile comunistilor.