«Satul Moldovenesc» – o farsa de milioane sau cum sa vinzi gogosi poporului

Serele cu legume — business-ul HolosniteiIuliana Celan, cea mai tanara profesoara din sat, a venit aici dupa facultate pentru ca nu a reusit sa se obisnuiasca cu zgomotul oraselor. Din salariul sau de 800 de lei reuseste sa achite doar facturile pentru curent electric si telefon. «Daca mama si sotul nu ar fi plecati peste hotare, nu stiu cum ne-am descurca. E groaznic sa traiesti in sat, dar mai ales sa predai aici, pentru ca elevii nu sunt motivati sa invete. Abia asteapta sa termine noua clase, ca sa plece cu parintii la Moscova», spune profesoara.Cele doua calculatoare din scoala reprezinta toata tehnologia informationala de care dispune satul. «Copiii se joaca la ele, nu reusesc sa invete mare lucru din informatica, iar daca stii sa-l deschizi si sa-l inchizi — deja ai nota «5», spune Victor Grosu, consilier la Primarie. El este considerat si businessmanul de succes al satului, deoarece are cele mai multe sere. Dar micul business nu prea poate ajuta satul, caci e strangulat deja de cheltuieli prea mari.Impreuna cu sotia, care este profesoara, ingrijesc opt sere, unde care cresc varza, ridichi, castraveti, ardei si rosii. Pentru ca legumele crescute de acestia nu ating standardele cerute de exportatori, zarzavaturile pot fi vandute doar in tara. Munca depusa in sere si banii obtinuti la vanzare abia daca acopera investitiile in aceasta indeletnicire din satele raionului Soroca. «Ma sperie calculele. Anul acesta am dat cinci mii de lei pe furtunuri, 12 mii pe pelicula, plus motorul de pompat apa, plus benzina pentru transport. Nici nu vreau sa mai calculez», spune Victor Grosu.Numarul gospodariilor care detin sere se reduce pe an ce trece pentru ca lipsa unei piete de desfacere, transportul scump si problema asigurarii cu apa ii determina pe multi sa renunte la aceasta activitate. Asigurarea cu apa e tot un insucces al «Satului Moldovenesc».Desi bugetul programului pe 2006 prevedea tocmai 150 mil. lei pentru sistemele de apa si retelele de canalizare, acest obiectiv are cele mai multe restante. Pana acum in doar 52 de localitati rurale, din totalul de 1549, au fost reabilitate si construite sisteme centralizate de alimentare cu apa si de canalizare. Si asta, in cea mai mare parte, din finantari straine.Nota: Date extrase din Planul de Actiuni pentru implementarea Programului National «Satul Moldovenesc» (2005-2015), perioada 2005-2007, capitolul apa si canalizareBugetul de stat 20% Bugetul local 16% Fondul Ecologic National 6% Investitii straine 58% La Moscova case, acasa — rastignireO nota informativa privind realizarea programului «Satul Moldovenesc» arata ca, in 2007, in campul muncii au fost angajati circa 22 mii de someri, adica 45 la suta din numarul celor inregistrati la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca. La Holosnita, angajati sunt profesorii, educatorii si vanzatorii. Alti cativa incearca sa mai mentina niste sere, ceilalti au plecat in Rusia.Gheorghe Bordeianu, un tanar de 23 de ani, tocmai s-a intors de la Moscova, unde lucreaza in constructii. Vine acasa de 2—3 ori pe an, ca sa-si vada parintii si bunica. Tineri ca dansul sunt multi in Moscova. Chiar si minori, care lucreaza impreuna cu parintii lor. «Daca nu te duci la Moscova, mori de foame aici. Am venit acasa pentru doua luni, la odihna», spune Gheorghe in timp ce isi sprijina gentile sa nu cada.Banii pe care reuseste sa ii adune lucrand la Moscova ii trimite acasa mamei. Din ce mai ramane, achita chiria la Moscova si isi asigura intretinerea. Despre «Satul Moldovenesc» Gheorghe aude acum pentru prima data. Ar vrea ca ceea ce aude sa se realizeze in practica, poate ca ar avea la ce sa revina acasa.Persoanele de varsta a treia, care nu pot munci pe santierele din Rusia, tot ies din sat, macar pana la piata din Soroca. Lidia Popusoi vinde acolo lapte si branza. «Asta ne e scaparea. Ca la noi in sat lumea se tine doar cu piata. Altfel nu stiu cum ne-am descurca. Toata vara adunam banii de la piata si ii tinem pentru iarna. In alte sate se mai face cate ceva, dar la noi, in afara de rastignirea de la marginea satului, nu a mai aparut nimic nou, macar gaz de ne-ar aduce», povesteste Lidia Popusoi, aratand cu mana la drum. E drumul central, cum se spune in sat. Candva a fost asfaltat, acum nici pietre nu mai are pe el.Pe hartie — suntem in 2010, in realitate — in 2001Gazificarea raionului Soroca se pare ca e considerata un esec chiar de catre presedintele acestuia. «Noi reparam scoli, schimbam acoperisuri, punem geamuri cu fortele proprii. Problema cea mai mare e incalzirea», spune presedintele raionului, Mircea Martaniuc. Pana la sfarsitul anului in curs, autoritatile de la Soroca vor sa conecteze la reteaua de gaze scolile si primariile din 18 localitati din totalul de 57. Dar bugetul de stat asigura aducerea gazelor doar pana la intrarea in sat. Mai departe, primariile trebuie sa gazifice institutiile publice, iar oamenii — sa isi traga gaz pe la case, daca au din ce.Din lipsa de acoperire financiara, in 2007, au ramas negazificate 185 de localitati preconizate conform proiectului «Satul Moldovenesc», si asta in pofida faptului ca «procesul de gazificare a R. Moldova avanseaza constant, conform rapoartelor Executivului, iar in 2006 deja au fost realizati indicatorii stabiliti pentru 2010».Din cauza preturilor exagerate, putini locuitori ai unui sat sunt in masura sa suporte cheltuielile pentru gazificare. Respectiv, retelele de gaze raman neexploatate. «Cand incepi sa cercetezi ce se intampla cu adevarat, vezi ca banii se ingroapa aiurea, ca si in cazul caselor de cultura. Desigur, nu putem spune ca gazificarea sau casele de cultura nu sunt necesare, dar sunt obligatorii calcule exacte si transparente», afirma Viorel Furdui, vicepresedinte al Ligii Primarilor.Tudor Soitu, expert independent in economie, considera ca in proiectele de gazificare sustinute de Fondul de Investitii Sociale un metru de gazoduct nu costa mai mult de 50 de lei, iar in localitatile care incheie un contract cu firmele specializate, se depaseste suma de 160 de lei metrul. Totodata, expertul sustine ca procesele de gazificare sunt insotite de o multime de ilegalitati. «In programul de gazificare pe tara este precizat ca se vor construi retele de gaze cu 86 de lei metrul. Pe cand, bunaoara, pentru cei 19 km de retea de gaze Parlita-Cornesti s-au investit, conform devizului de cheltuieli, 1200 lei pentru un metru de retea».«Cine ne asculta?»Mos Mitrunea, cum i se spune celui mai batran om din acest sat, nu mai are nevoie de gaz. Nu crede ca va ajunge pana atunci si nici nu-si doreste.Copii nu are, iar sotia i-a decedat mai multi ani in urma. De atunci, mos Mitrunea isi duce singur cei 89 de ani in carca. Despre «Satul Moldovenesc» mosul nu stie. El isi petrece timpul pe deal, la ingrijit porumbul, caci pensia nu-i ajunge de prea multe. «Cat avem — atata cheltuim. De dimineata n-am mai fost pe acasa si nici n-am mancat. Mi-am luat numai o sticla de apa si o patura, sa ma odihnesc putin». Daca ar putea, mos Mitrunea le-ar spune celor de la conducere ce inseamna sa traiesti azi intr-un sat moldovenesc, numai ca «ei sunt sus, iar noi jos. Cine ne asculta pe noi?»Strategii de dezvoltare aparute peste noapteAtat oamenii din Holosnita, cat si cei din orasul Soroca nu cunosc exact ce intra in componenta «Satului Moldovenesc» si cat costa. Expertul Viorel Furdui crede ca nici alte sate sau raioane nu cunosc acest lucru. Iar strategiile de dezvoltare, care apar peste noapte ca ciupercile dupa ploaie, devin o problema pentru tara prin lipsa lor de transparenta.«Strategiile se adopta de ochii lumii, si pentru declaratii tari, dar fara vreun impact asupra oamenilor de rand, a satelor si oraselor. In 2005 a fost adoptata o strategie pentru comert, iar in 2008 a aparut o strategie si mai buna, fara sa existe un raport pe vechiul program. Nici nu exista la noi proiecte publice care sa arate ce s-a realizat pana acum si de ce mai este nevoie», sustine expertul.Pana la urma, «Satul Moldovenesc» arata bine doar pe hartie, sustine Viorel Furdui. Si asta pentru ca mare parte din succesele satelor moldovenesti se intampla cu ajutorul finantarilor straine, cum ar fi cele venite de la Banca Mondiala, FISM, USAID sau altele. Nu de putine ori se intampla ca autoritatile de la Chisinau, in rapoartele lor, sa-si asume aceste realizari. «Cate case de cultura au fost deschise cu ajutorul fondurilor straine, in timp ce panglicile erau taiate de cei de la Guvern, aratand lumii ca acesta este meritul lor?» s-a intrebat retoric in final expertul.Cautand sa aflam mai multe despre miliardele investite in «Satul Moldovenesc», am dat sute de telefoane pe la diferite ministere. Responsabili din aparatul Guvernului faceau trimitere la Ministerul Finantelor. Cei de la finante imi spuneau ca nu au un buget detaliat al programului si ca, pentru a discuta cu cineva despre proiect, trebuie sa sun la Ministerul Economiei. La Ministerul Economiei am primit propuneri de a suna pe cineva de la Guvern sau de la Ministerul Finantelor. In final, atat responsabili din cadrul Ministerului de Finante, cat si din cadrul Aparatului Guvernului mi-au spus ca au stiut din start ca nu voi gasi un buget detaliat al programului pentru ca acesta nu exista, deoarece ministerele, fiecare in parte, ofera doar rapoarte generale ale proiectului. M-am ales doar cu o colectie de numere de telefoane de la mai multe ministere, care au incercat sa imi explice unde se afla o institutie responsabila de acest proiect grandios, dar fara rost.In timp ce «Satul Moldovenesc» «inainteaza» cu cheltuieli de miliarde, satele din R. Moldova raman pe loc. «Tare greu o sa ne fie sa ne revenim. Multa lume pleaca in tari dezvoltate. Este greu sa-i intorci acasa, pentru ca ei vad altceva si au nevoie de alte conditii de trai, greu de oferit. Faptul ca se sadesc nuci nu inseamna ca se realizeaza programul «Satul Moldovenesc», e de parere Mircea Martaniuc, presedintele raionului Soroca.http://garda.com.md/?p=213