Constantin Tanase: Prabusirea unui mit

Cel mai frumos mit fundamental al moldovenilor, dupa cel al Mioritei, este cel al unirii partidelor. Prin acest mit se explica si se motiveaza totul, incepand de la pacatul originar si izgonirea din Eden si terminand cu explozia preturilor si dosarele pierdute de RM la CEDO. Potrivi acestui mit, daca e seceta, daca politia rutiera ia mita, daca la Consulatul Romaniei cresc cozile s.a.m.d., de vina sunt partidele care nu vor sa se uneasca.Memoria electoratului nostru este extrem de selectiva si retine numai cea ce i se pare placut si frumos mirositor. Astfel, sunt date negrei uitari doua uniri mari ale fortelor politice democratice: Conventia Democrata din Moldova (CDM) si Blocul Electoral „Moldova Noastra” (BMD). Constituindu-se ca aliante preelectorale, ele au avut un destin postelectoral tragic: CDM a fost sparta de catre Rosca, iar BMD - de catre Diacov, Braghis si Serebrian. Lectia acestor doua aliante a fost repede data uitarii si o buna parte a electoratului continua sa suga la tata mitului „unirii partidelor” chiar si dupa ce parlamentul a interzis prin lege crearea blocurilor preelectorale. Cei care au stiinta despre respectiva lege propun ca unirea partidelor sa se faca smechereste, prin asa-zisa lista comuna. E clar din start ca „lista comuna” e o idee fantezista, buna doar pentru a alimenta imaginatia unor naivi. Mai exista o varianta de „unire a partidelor” - fuziunile. Avem si o anumita experienta in domeniul dat - fuziunea „prin absorbtie” a PD cu PSL si a PSDM cu PDSM. Acum, se pare, se discuta varianta fuziunii PD cu PDSM. Orice s-ar spune, fuziunile sunt salutare.Ce ramane din mitul unirii partidelor in situatia cand aliantele preelectorale sunt interzise, „lista comuna” este o utopie, iar fuziunile nu se pot produce in mod obiectiv? Ramane ceea ce avem: un numar mare de partide care vor merge separat in alegerile din 2009. Bineinteles, din motive cunoscute, liderii respectivelor partide nu pot recunoaste in fata electoratului acest adevar si trag de timp, cum si cat pot. Declara ca, chipurile, „merg negocieri”, ca „problema se discuta”, in realitate insa nu se face nimic. Fiecare partid isi face jocul, impingandu-le pe celelalte sa faca primele declaratii de „neunire”.Primul a spart gheata vicepresedintele PL A. Salaru care a dat clar de inteles ca PL va merge separat in alegeri. Astfel, „visul de aur” al electoratului romantic despre „unirea liberalilor” s-a risipit. Dupa ce s-a fript in 2005, este greu de crezut ca Urecheanu (AMN) va dori sa se uneasca acum cu cineva. In situatia creata, PDLM (V. Filat) nu are cu cine se uni si e fortat sa mearga si el separat. Prin urmare, electoratul de centru-dreapta va imparti voturile sale la trei partide - AMN, PLDM si PL. In conditiile unui prag electoral de sase la suta, partidele mici de pe centru-dreapta, pur si simplu, nu au nicio sansa si urmeaza sa decida ce vor face mai departe).Asadar, mitul unirii partidelor s-a prabusit. Opozitia nu a reusit sa elaboreze un proiect politic comun. Rezultatele alegerilor din 2009 sunt previzibile. Singurul lucru care-l mai pot face acum aceste trei partide este sa initieze un dialog civilizat intre ele si sa-si coordoneze actiunile. Sau deja nici aceasta nu mai este posibil?