Bogat si sarac: Comandantul si politrucul

http://www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=newsBogat si sarac: Comandantul si politruculautor: Petru BogatuMulta lume isi inchipuie ca in „marele razboi pentru apararea patriei”, dupa cum numesc rusii ultima conflagratie mondiala, ofiterii si generalii sovietici cadeau pe campul de lupta cu moarte de erou, fiind rapusi exclusiv de dusmani. Mare eroare.Ceea ce s-a uitat sau se stie mai putin e ca oricine din bravii comandanti ai Armatei Rosii putea fi strivit de propriul lor adjunct ca un gandac puturos care a indraznit sa-si faca aparitia pe peretele de marmora al toaletei.„Komandir”-ul risca oricand sa fie omorat legal chiar pe linia frontului fara vreun verdict judecatoresc. Politrucul avea dreptul sa scoata pistolul si sa-i curme viata, daca il suspecta de sovaiala sau rea-credinta. Ca sa nu mai vorbesc de tradare. In cei patru ani de razboi, zeci de mii de ofiteri si generali sovietici au fost ucisi cu un glont in tampla chiar de instructorii lor politici.Acum doua zile, s-au implinit 67 de ani de la dezlantuirea conflagratiei sovieto-germane. Stalin si acolitii sai in acele zile aveau motive in plus se mizeze pe comisari politici. In primele ore, saptamani si luni de razboi, nu numai soldatii si ofiterii, ci si generali ai Armatei Rosii fugeau ca de ciuma din statul bolsevic, predandu-se cu bucurie germanilor. Spre finele primului an de ostilitati, circa 4 milioane de militari sovietici, 70 la suta din totalul trupelor de pe frontul de lupta, ori trecusera de partea nemtilor, ori devenisera prizonieri. Aceasta a fost, de fapt, adevarata cauza a infrangerii devastatoare a Armatei Rosii in 1941. Miturile sovietice se clatina tare. Ele trebuie sa cada odata, ca sa nu se mai insele lumea. Ca sa se debaraseze de magia producatoare de monstri a victoriei sovietice in razboi.In Occident apar probe indubitabile potrivit carora la 22 iunie 1941 Stalin dispunea de o vadita superioritate numerica, aeriana si tehnica in fata lui Hitler. Igor Ciubais scria recent ca nemtii au folosit la etapa initiala a razboiului circa 2000 mii de avioane impotriva a peste 23 de mii de aparate de zbor sovietice. Numai la frontiera de vest Stalin avea cu peste jumatate de milion de soldati mai mult decat inamicul sau. Prestigioasa revista Time scria intr-un articol publicat la 30 iunie 1941 ca tancurile sovietice erau mai bune decat cele germane. Ca sa nu mai spun ca si numarul lor pe frontul de vest era de circa sase ori mai mare decat cel al adversarului.In ciuda unui avantaj zdrobitor, in 1941 masina de razboi a sovietelor a fost distrusa. Trupele germane au lichidat definitiv 26 de divizii ale dusmanului, iar din restul Armatei Rosii au ramas numai zdrente. Regimul bolsevic era aproape mort. Cu toate acestea, puterea sovietica, in loc sa-si dea obstescul sfarsi in 1941, a disparut abia 30 de ani mai tarziu. De ce? Pentru ca Hitler a fost un cretin care i-a dezamagit si pe rusi, si pe ucraineni, si pe bielorusi, desi in 1941 acestia ii intampinau pe germani cu flori, ca pe niste eliberatori. Marea majoritate a populatiei URSS, terorizata si desproprietarita de birocratia comunista, GPU si NKVD, spera sa se regaseasca in state alternative. Rusii in frunte cu Vlasov si ucrainenii in frunte cu Bandera isi doreau sa-si cladeasca niste tari libere, bazate pe traditia nationala si cea crestina. N-a fost sa fie. Hitler le-a dat de inteles ca vrea doar sa distruga, nu se creeze. In aceste conditii, URSS, profitand si de sprijinul consistent al aliatilor, a renascut din scrum. Fara SUA si Marea Britanie, Uniunea Sovietica n-avea cum sa scape. Povestile despre geniul militar al lui Stalin si eroismul Armatei Rosii sunt niste minciuni sfruntate. Mult trambitata victorie de la Stalingrad n-ar fi avut loc niciodata, daca nu intrau in razboi aliatii. Astfel, infrangerea germanilor pe Volga a fost determinata de operatiunea anglo-americana in Africa de Nord, declansata la 8 noiembrie 1941. Succesul bataliei de la Kursk a fost asigurat, neindoios, de debarcarea la 9 iulie 1943 a aliatilor in Sicilia, soldata cu prabusirea regimului Mussolini si iesirea Italiei din razboi. Cucerirea Berlinului in 1945 s-a bucurat de asemenea de un puternic sprijin militar si logistic din partea anglo-americanilor. Dar si asa, maresalii sovietici puteau invinge numai daca bagau in lupta de 10 ori mai multi soldati decat germanii. Maresalul Eremenko l-a poreclit ulterior pe Jukov „comandantul superioritatii numerice”. Pentru Stalin oamenii de pe front erau doar carne de tun. Tocmai de aceea, potrivit lui Igor Ciubais, pierderile sovietice in razboi se cifreaza la circa 43 milioane de oameni. Cetatenii sovietici era lasati de bolsevici sa moara ca mustele. Sa nu uitam si de asistenta alimentara a Statelor Unite, fara de care Armata Rosie murea de foame. Asa a supravietuit bolsevismul in 1941 si 1945, ca sa se stinga din viata abia in 1991. Acum, insa, se constata ca duhul lui Stalin, neinvins in cel de-a doilea razboi mondial, s-a intrupat in noul regim capitalist de la Moscova. Imbogatita cu noroc peste noapte, Rusia a luat-o razna. Se bate iar moneda pe specificitatea si originalitatea ei ancestrala, care ii da voie, cica, nu numai sa traiasca ca neoamenii, adica altfel decat restul civilizatiei, ci si sa aiba, chipurile, o misiune mesianica in intreaga lume. Liderul stalinistilor reincarnati ramane, desigur, Putin, chit ca functia de presedinte a preluat-o Medvedev. Aceasta mutare, de altfel, n-a inselat pe nimeni. Ca si Stalin care, fara un post oficial in stat pana in 1940, a fost liderul bolsevic numarul unu, Putin ramane astazi adevaratul stapan al tarii. Functia sa chiar ca nu conteaza. Putea nici prim-ministru sa nu fie. Cu toate ca Medvedev a ajuns comandant suprem, Putin e politrucul sau.http://www.unimedia.md/index.php?mod=home&hmod=news