Zilele trecute, cine are ochi sa vada si urechi sa asculte s-a convins inca o data ca actuala conducere a dat dovada de o mai mare viclenie decat regimul sovietic in opera de mancurtizare a bastinasilor. Chiar si cele mai liberale mass-media n-au pomenit aproape deloc despre tragedia de la Tighina, care a avut loc acum 16 ani - pe 19 iunie 1992. In schimb, cele rusesti si cele afiliate actualei conduceri au lansat cicluri de materiale sau emisiuni consacrate eroismului armatelor sovietice din timpul primelor atacuri ale Germaniei fasciste asupra URSS.Tacerea sefului statului mai poate fi explicata prin dorinta sa de reintregire a republicii, desi, daca-si amintea, credem ca ar fi facut-o cu ura fata de "nationalistii moldoveni", fata de ex-presedintele Mircea Snegur sau ex-ministrul Ion Costas, pentru ca, atunci cand vine vorba despre adevarata demnitate nationala a moldovenilor, el nu se deosebeste cu nimic de liderul separatist de la Tiraspol. Mult mai rau e ca nici fostii combatanti, dar nici rudele celor cazuti in macelul de la Tighina nu s-au adunat sa bata clopotele. De fapt, asa-s basarabenii: isi aprind memoria si isi rup camasile de pe ei doar la cotituri istorice.Atunci, la 19 iunie 1992, s-a intamplat cea mai mare tragedie din timpul razboiului de pe Nistru. Cateva sute de tineri moldoveni, mobilizati in graba, luati de la coada sapei, fara nici o pregatire militara, au fost bagati in Tighina ca intr-un butoi cu smoala fierbinte. Pentru a "instaura ordinea constitutionala", generalul Dabija i-a trimis in autobuze si fara arme - armele "veneau din urma", in alte autobuze Gardistii si mercenarii rusi au hacuit in ei ca in curechi. Peste cateva zile, am trecut prin centrul orasului si am vazut in piata din fata cladirii Sovietului orasenesc tunuri moldovenesti distruse, autoblindate si automobile care au ars ca niste cutii de chibrituri. Cica, doar vreo zece gardisti, catarati pe acoperisul unui bloc cu noua etaje de alaturi, cu mitraliere si aruncatoare de grenade au facut chiselita din ostasii moldoveni care au vrut sa ocupe Sovietul orasenesc. Mai tarziu, nimeni nu l-a tras la raspundere pentru aceasta gafa militara pe raposatul azi general Dabija. In oras, politistii luptau cu gardistii colonelului Kostenko, cu mercenari, cazaci si puscariasi veniti din Rusia. La podul de peste Nistru, voluntarii moldoveni incercau sa tina piept tancurilor rusesti trimise de Tiraspol in sustinerea trupelor separatiste. Din spate, in ei trageau soldatii rusi din unitatea militara dislocata in vestita cetate. Anume tancurile rusesti i-au facut pe moldoveni sa se retraga spre marginile orasului dinspre Causeni. In centrul Tighinei a rezistat doar Comisariatul de politie.Primul program al televiziunii rusesti transmitea atunci reportaje de razboi filmate in viteza tancurilor rusesti. Ironia sortii: numele corespondentului care glorifica "eroismul" separatistilor si blestema atacul moldovenilor era - Besarabov.Smirnov a decretat 19 iunie zi de odihna la Tighina. In toata Transnistria, dar mai ales in acest oras, au fost comemorate in stil patriotic si militar evenimentele de acum 16 ani. Liderii separatisti au folosit din plin ocazia de a turna in inimile transnistrenilor inca o caldare de ura fata de moldoveni. Iar noi am tacut, de parca nimic nu ne mai doare.