Limba romana atacata in Basarabia

1. Ce sentimente va provoaca ofensiva guvernantilor comunisti impotriva limbii romane si a istoriei nationale, dupa un deceniu de independenta a Republicii Moldova?2. In calitatea Dvs. de scriitori, nu credeti ca noua campanie de rusificare (obligativitatea studierii limbii ruse din clasele primare), a carei principala victima este tanara generatie, va diminua numarul cititorilor de literatura romana in Basarabia?3. Ce ar mai putea face azi scriitorii pentru a opri tavalugul restauratiei comuniste?Arcadie Suceveanu:1.Comunistii de azi sunt mai prosti decat s-ar fi putut crede. Ei nu simt deloc pulsul istoriei, nu au sentimentul timpului "de afara". Gandirea lor este una depasita, fosilizata, in flagranta diacronie cu spiritul contemporan.Avand o astfel de gandire "de grota", ei si-au imaginat ca ar putea reanima dinozaurul. Ba mai mult: ca ne-ar putea schimba codul genetic, constiinta nationala, cifrul identitatii etnice. Dar n-au luat in calcul faptul ca, intre timp, a aparut o noua generatie, cu o constiinta nationala nedeformata, cu vectorii spirituali orientati spre Europa si lumea civilizata. Spre bucuria si mandria noastra, zecile de mii de liceeni si studenti care manifesteaza in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau stiu bine ce limba vorbesc si care este istoria noastra adevarata. Ei nu mai pot fi reeducati in spiritul lui Pavlik Morozov si Pavka Korceaghin, nu se lasa inregimentati, prostiti, umiliti, modelati de "gandirea" balbaita si semidebila a unor iovvi, stepaniuci si ostapciuci.Daca erau mai destepti, comunistii lasau in pace limba si istoria acestui fragment de popor amarat si umilit, adus la limita saraciei, dar, vrem sa credem, si a rabdarii. Era cazul sa inceapa cu redresarea economiei, cu alte probleme ce tin de sfera sociala, unde exista posibilitati nelimitate pentru "fapte marete".Ofensiva lor impotriva limbii romane si a istoriei nationale a luat, pana la urma, forma unui test, ce le arata clar ca programul lor de guvernare este marasmatic si falimentar, ca viitorul apartine acestor tineri care canta in piata "mai bine mort decat comunist!"Ah! Neharaso, tavarisci!2.Masina rusificarii a functionat tot timpul in Basarabia, stramtorand si subminand cultura nationala. Aceasta noua campanie nu-i decat o incercare de a readuce aceasta masina la ritmurile ei "optime" de odinioara, pe cand limba romana ("moldoveneasca") era un fel de limba de bucatarie, o limba-cenusareasa la curtea lui Brejnev si Bodiul.In bibliotecile noastre publice continua sa prevaleze, si astazi, cartea rusa. Librariile, chioscurile si tarabele sunt inundate de publicatii in limba unei minoritati ce se simte, oriunde, majoritara.Bineinteles, scopul comunistilor e unul cu bataie lunga. Obligativitatea studierii limbii ruse din clasele primare va reduce din spatiul de circulatie atat al limbii, cat si al literaturii romane. Pus in situatia de a alege, cititorul tanar si neavizat, cu un simt dezvoltat al limbii ruse, va opta pentru cartea scrisa intr-o limba "mare", cu traditii, si nu (sau mai putin) pentru cea scrisa intr-o limba "nedefinita", care, vorba colegului Serafim Saka, pana la pranz e romana, iar dupa pranz e din nou "moldoveneasca".3.Din pacate, scriitorii nu mai au astazi imaginea pe care o aveau in 1987-1990 si nu mai detin rolul de avangarda in noua miscare social-politica. Fortele noastre s-au cam dispersat. Dar si calendarul indica un alt timp al istoriei.Cu toate acestea, Uniunea Scriitorilor ramane institutia culturala si autoritatea morala de care se mai tine cont in societate. In noul context politic, ea si-a asumat rolul de mediator in incercarea de a coaliza partidele si fortele democratice. Acum cateva saptamani, la US au fost invitati liderii mai multor formatiuni de dreapta si centru-dreapta, cu un scop bine definit: unirea tuturor fortelor sanatoase, crearea unui puternic bloc de opozitie in stare sa contracareze actiunile restaurationist-revansarde ale comunistilor. Unirea, chiar si in ceasul al doisprezecelea - iata singura noastra sansa de salvare. Serafim Saka:1.Oroare de un comunism retardat care invie din morti pre viata viilor calcand! Nu fara spiritul sovaielniciei noastre seculare, desigur.Prima si cea mai mare greseala s-a facut atunci - sa ridice mana cine a facut-o! - cand s-a permis repunerea in drepturi a partidului comunistilor. Existau destule motive sa nu se faca acest "gest democratic" cat timp celelalte partide, absolut trebuitoare unei adevarate democratii (dar nu chiar atatea!), se nasteau abia, si nu puteau tine piept unui partid mastodont pus pe lunga hibernare. Acum ca fatala greseala s-a facut, avem de suportat consecintele unei politici fatise, care a avut, are si va avea mereu datoria de a ne mentine in preistorie.Ca sa nu semanam cu nimeni si ea (politica) sa ne poata domina.2.Limba rusa obligatorie in scoala, istoria Moldovei obligatorie pentru toti sunt pietricelele pe care actuala guvernare comunista crede sa puna piciorul pentru a putea sari intinsa mlastina in care am fost adusi de conducerile de pana la ei. Este o eroare de calcul, dar si o provocare (a limbii ruse!), daca vreti, dar mai este si ceea ce sunt in stare sa faca comunistii dupa ce au promis atatea, vrand cu orice pret puterea. Ajunsi, iata-i ca nu pot face nimic. Dar cum sunt - de cand sunt pe lumea asta - mari facatori de rele, fac si acum ce pot. Rau, mult rau, ca sa-si impuna obiectivitatea. De care nu se vor lasa nici dupa ce isi vor rupe inca si inca o data coarnele in "gardul" istoriei. Asta, pana la urma, nedepinzand prea mult de ei. Mizeria lumii ii cheama mereu.Daca vrem sa scapam de comunism si de comunisti, trebuie sa vrem sa scapam, in primul rand, de mizerie. Morbul comunist e prezent acolo unde este multa saracie, mare nedreptate si totala coruptie. Aici as vrea sa-mi amintesc de "Biedermannii si incendiatorii" lui Max Frisch, drama din care transpare un gand simplu si genial. Incendiatorii apar si se instaleaza acolo unde apare Biedermann cu toate implicatiile si ramificatiile lui. Asa ca, oricat am striga "Jos incendiatorii", vom reusi - daca vom reusi - sa ne salvam de ei doar pe un timp, daca nu vom stopa sursa biedermannismului. Societatea noastra, din pacate, are toate semnele sa ramana inca mult inainte biedermannesca.Cat priveste diminuarea sau cresterea "numarului de cititori de literatura romana in Basarabia" in dependenta de "obligativitatea studierii limbii ruse din clasele primare", nu va mai avea prea mare importanta - un cititor mai mult sau unul mai putin - daca nu ne vom salva de potopul rusificant pe care, si fara cele doua ore de limba impuse, ni-l aduce marea limba rusa pusa in slujba noului imperialism rusesc.3.Daca e sa vorbim serios, un scriitor serios niciodata n-a facut mult implicandu-se in politica. Pentru ca orice s-ar face niciodata nu va fi pe masura placului lui. La noi, in acest deceniu si ceva, scriitorul a facut ce-a vrut si a mers cu cine i-a convenit. Alaltaieri cu Snegur, ieri cu Lucinschi - cu comunistii, azi, merge numai cate unul, maine, cu cine va fi. Zic de scriitor, nu de scriitori! Toate, fireste, in numele unui ideal, si inca national. Mergandu-se unde am ajuns si cu cine ne-a condus, nu cred ca s-a ajuns sa se scrie mai bine. Si nici macar mai mult. Asa ca, dupa ce le-am cam facut pe toate (unii, mai ales, dar de ajuns si atat), acum nu ne mai ramane decat, poate, sa ne gandim ce nu ar fi bine sa faca un scriitor, cu atat mai mult o Uniune scriitoriceasca, ajunsa in situatia de a nu putea face nimic.Dar asta-i pentru un alt chestionar.Constantin Cheianu:1. Sentimente foarte amestecate. Mi-ar fi placut sa spun ca imi provoaca revolta si indignare, dar, ca sa fiu foarte sincer, toti anii acestia nu am facut decit sa ma revolt vis-а-vis de prestatia politicienilor nostri. Astfel incit actul politic aberant al comunistilor ma gaseste obosit si scirbit. Am sperat de-a lungul acestor zece ani ca tot ce este mai rau pleaca in trecut si, iata, totul recade in derizoriu si absurd.Evident, actiunile comunistilor ma umilesc, iar exasperarea este mai mare ca oricind. Asta facem - privim cu furie la guvernantii de azi, cu minie la cei de ieri si tristete la cei de miine. Toti anii acestia nu a trebuit sa cucerim decit redute pe care le-a ridicat propria noastra prostie. Am luptat cu indirjire ca sa stricam ceva, dupa care ne-am batut cu aceeasi infocare ca sa reparam ceea ce am stricat. Victoriile pe care le-am repurtat sint cele asupra noastra.Dar, fratilor, sintem sub regim de ocupatie, de ce atita agitatie? O ocupatie "de catifea", este adevarat, dar e ocupatie. Am fost livrati comunistilor si cei care au facut-o au luat apa in gura, iar noi trebuie - a cita oara - sa ne revoltam. Mai mult, unii dintre principalii fauritori ai lui 25 februarie 2001 sint acum in postura absurda a celor care chiar de pe 26 februarie au si inceput lupta cu cei carora le deschisesera portile cetatii.Vreau sa mai evoc o data cazul lui Dorian Grey. Si noi ne-am aratat toti anii acestia in public un chip frumos, de ingeri si patrioti, iar undeva in surdina portretul adevaratului nostru chip devenea tot mai hidos. Si acum il vedem, balaurul acela cu 71 de capete din parlament. Aceia tot noi sintem.2. Nu cred ca ar putea influenta in mod simtitor numarul de cititori. Mi se pare ca actiunile comunistilor sint de bataie scurta. Se mai produce o intirziere, un recul, la fel cum s-a intimplat pe timpul agrarienilor, dar sper ca lucrurile sa revina la seminormal. Vom vedea daca si la normal.3. Din nefericire, fiindca la noi cei care ar trebui sa se preocupe de politic si sa se opuna "tavalugului comunist" nu o fac, ori o fac intr-un mod lamentabil, trebuie sa-si asume rolul acesta iarasi scriitorii. Sigur ca in primul rind trebuie sa demascam comunistii prin scris. Dar sa o facem cu luciditate, pentru ca sint destui tipalai de serviciu. Pe de alta parte, fiindca traim intr-o zona unde ori nu se prea citeste, ori cuvintul nu are aceeasi forta ca si chiotele tribale, trebuie sa facem si ceva practic, sa actionam. Sa iesim in strada alaturi de studenti, de societatea civila, de oamenii de buna-credinta. Si sa scriem.Mihai Cimpoi:1-3. Bineinteles, tot ce intreprind guvernantii comunisti provoaca un sentiment de indignare, daca indignarea poate fi conceputa doar ca sentiment. Este, in fond, o varianta a rinocerismului ionescian. Comunistii si-au pierdut, se pare, insusi uzul ratiunii, afectati total de rinocerita si porniti cu multa furie bestiala sa restaureze vechile neadevaruri staliniste. Sunt mai multe mobiluri ale ofensivei care, fireste, nu e doar o actiune oarecare impotriva limbii. Exista, in dedesubturile acesteia, un intreg complex de conotatii ce tin de o forma mentis comunista: sunt actiuni agresive, la limita disperarii, de restauratie totalitarista, de anihilare a valorilor democratiei, de ignorare absoluta a rolului intelectualitatii (se stie ca in buzunarul muribundului Lenin a fost gasit un plan de exterminare a elitelor; vezi monografia lui Volkogonov), de impunere dirijist-jdanovista a propriilor puncte de vedere, si in special a moldovenismului primitiv (actul readucerii printr-o scrisoare voronista a lui Druta in postura de ayatolah nu are o alta semnificatie, incat am putea sa constatam fenomenul curios al voronismului drutian sau al drutianismului voronian), de pastrare a status-quo-ului limbii ruse, care nu inseamna decat rerusificare, "mancurtizare" continua si - apropo de diminuarea numarului cititorilor de literatura romana in spatiul basarabean - conservarea raportului de 2/17 carti in limba romana/ carti in limba rusa, de infeudare neconditionata intereselor strategice ale Moscovei si de indepartare de Europa si Lume. Se sfideaza totul: bunul-simt, adevarul stiintific si istoric, constitutie, mama si tata (am auzit ca Stepaniuk a fost declarat persona non grata in satul natal Costesti, localitate cunoscuta printr-o constiinta romaneasca accentuata).Cum am putea stavili tavalugul restauratiei comuniste?Evident, nu doar prin proteste de strada, ci prin eforturi sustinute de a impune adevarul, de sensibilizare a opiniei publice mondiale si prin vointa de a intra cu valorile noastre in dialogul multicultural la care ne provoaca lumea (post)moderna.Iulian Ciocan:1-2-3. Urmaresc cu dezgust fojgaiala fosilelor noastre politice. Sloganurile clamoroase - aceleasi pe parcursul unui deceniu - nu ne-au ajutat sa invingem saracia si prejudecatile (trecutului sovietic). Ce sentimente imi provoaca ofensiva guvernantilor impotriva limbii romane? Bineinteles, nu tocmai placute, de vreme ce sint scriitor de limba romana. Dar, luind in considerare prestatia lamentabila a asa-zisilor democrati, era firesc sa ajungem aici. Nu ma mira deloc spectacolul absurd ai carui victime sint mai ales copiii si adolescentii. Culegem astazi roadele incompetentei sau lichelismului lui Snegur, Sangheli, Lucinschi etc. Nu ne-am propus sa atragem rusofonii de partea noastra, sa dialogam cu ei in vederea consolidarii societatii. Aceasta pentru ca politica conducatorilor nostri, oricit de paradoxal ar parea, a fost deopotriva samanatorista si prorusa. La ce bun sa te intelegi cu rusii din Moldova, daca scopul tau este sa devii vasalul rusilor din Kremlin sau sa furi banii statului? Cred ca scriitorii nu pot face mare lucru pentru a opri proliferarea bolsevismului. Majoritatea scriitorilor implicati la inceputul anilor '90 in "lupta pentru renasterea nationala" au acum reputatia patata. Este si "meritul" lor ca partidul comunist a invins in alegerile din februarie 2001. Ce face astazi "apostolul natiunii" Ion Druta, pe care oamenii naivi il infasau in prosoape? Ii sprijina pe comunisti. Faptul ca Leonida Lari, Ion Hadirca, Valeriu Matei si Nicolae Dabija au fost politicieni ne-a facut viata mai frumoasa? Eu unul ma indoiesc. Acesti oameni si-au rezolvat niste probleme personale, dar n-au facut mai nimic pentru populatia republicii. Si astazi scriitorii calca in strachini. La 21 februarie Consiliul Uniunii Scriitorilor din Moldova a salutat "unificarea fortelor democratice prin formarea Aliantei Urechean, singura in stare sa ne scoata din impas". Aceeasi retorica, aceleasi reflexe. Stie oare Consiliul Uniunii Scriitorilor ce declaratii a facut recent Urechean in hebdomadarul pro-transnistrean Commersant Plus si in fata veteranilor de razboi din municipiu? Dar nu vede prestigiosul nostru Consiliu cine s-a pitulat dupa spinarea lata a primarului? Adevarul este ca scriitor(as)ii nostri nu vor mai avea niciodata rolul social pe care l?au avut in 1989. Stiu ca pe unii ii intristeaza aceasta perspectiva, nu insa si pe cei care vor sa faca literatura. Este adevarat ca scriitorul trebuie sa avertizeze societatea asupra posibilelor pericole, dar nu cred ca trebuie neaparat sa fie si deputat. Grigore Chiper:1-2. Primele doua sunt de fapt intrebari retorice la care esti invitat sa subscrii.Intrebarile, ca si realitatile pe care le traversam, inclusiv evenimentele din Piata Marii Adunari Nationale, ne readuc la ceea ce am crezut ca am lasat in urma: sentimentul de a avea sub picioare un teren gelatinos, gata s-o ia intr-o parte sau alta. Pana acum un an de zile se instalase un echilibru in societate, chiar daca fragil, chiar daca exista o nemultumire latenta a unei importante mase de populatie. Comunistii ajunsi la putere nu au avut nici un fel de program viabil, nu au avut nici macar figuranti pentru posturile-cheie (caricatura premierului este o dovada) si acum incearca sa traduca in fapt niste stereotipuri anacronice, dar bine fixate in mentalul unui electorat numeros, depasit totalmente de bunul-simt, (sur)prins intr-o cursa a autoconservarii. Ponderea celora care s?au orientat in capitalismul nostru incipient - care au deprins bine arta evaziunilor fiscale incurajati de statul incompetent, care au gasit un locsor intr-o fundatie patronata de Occident, care s-au racolat la programe finantate din exterior - este totusi foarte mica. Se stie ca spatele asigurat al mizeriei este doctrina totalitara. Vine votul universal care amendeaza foarte crunt. Atata timp cat nu va fi eradicata saracia si va afecta grosul populatiei, nu va disparea pericolul comunist: fie ca acesta se numeste Voronin, fie altcumva.Metodele de lucru pe care le incearca stabii PCM-ului sunt aceleasi de pe timpul URSS-ului, cand acestia erau functionari de stat. Ei nu sunt capabili sa intreprinda nimic nou sau altceva decat ceea ce au vazut: limba rusa si raioane.Intamplarile din Piata reprezinta un test pentru tanara generatie, pe care sper sa-l treaca. Problema este daca acesti tineri vor fi suficient de maturi sa se situeze deasupra unui electorat in mare parte retrograd, usor manipulabil de umbrele trecutului (pensionari ce nu au nevoie de libertate si initiativa, functionari deprinsi sa nu faca nimic), dar care mai poate merge la urne pentru a-i vota pe cei ce le vor da cativa lei la salariu, indemnizatie, pensie si le vor deschide perspectiva de a trai (ca) in Uniunea Sovietica.Lectura cartilor de beletristica a fost dintotdeauna un punct sensibil aici, in Basarabia. Editorii de la noi afirma ca azi nu se mai vinde nici o carte in limba romana, in afara de literatura didactica. Si nu am motive sa nu-i cred. Cine isi mai poate permite sa cumpere o carte pe care, dupa lectura, s-o puna pe raft? De aceea atacul comunistilor asupra unicului (ultimului) segment de lectori tineri ai cartilor romanesti este, in acest context, nici nu dramatic, ci de-a dreptul catastrofal, tragic.3.Nu stiu daca scriitorul ar putea face ceva deosebit de ceea ce face partea cea mai constienta si mai sensibila a societatii moldovenesti. Nu cred intr-un anume rol mesianic al scriitorului, nici macar al scriitorului-tribun (sintagma care imi aminteste tot de un scriitor comunist, Bucov). In ultimii zece ani scriitorul s-a schimbat mult. A devenit mai anonim, mai singur, mai aproape de unelte atunci cand nu a abandonat creatia. Scriitorul nu este nici macar ziaristul chemat sa reflecte realitatea imediata. Scriitorul, aici in RM, este inca in cautarea identitatii, ca si tara sa.Aureliu Busuioc:1. Fireste, un sentiment de profunda indignare. Dar si de amaraciune: cei care ar fi putut sa ne ajute cat de cat, am in vedere Europa, se multumesc sa declare ca problema e una de interes intern. Tuturora le place sa se refere la Finlanda, unde limba minoritatii suedeze este a doua oficiala, dar nimeni nu scoate o vorba ca nu exista in Suomi suedez care sa nu stie finlandeza. Pe cand la noi minoritatea rusa refuza ostentativ sa invete romana. Reanimarea mizerabilului bilingvism e o catastrofa, de data aceasta va duce sigur la disparitia limbii autohtonilor. Curios, cand viata unui paduche sau altei vietati este in pericol, apar imediat carti rosii, comitete si comisii, se ridica un tambalau de mai mare dragul, pe cand "a fi sau a nu fi"-ul limbii unei tari poate fi categorisit ca fapt divers... Unde sa mai vorbesti acum despre calitatea limbii basarabenilor! De-ar fi sa scape cu zile asa cum este!...Cat priveste Istoria nationala... Agresiunea salbatica a bolsevicilor contra Istoriei era de asteptat: cum sa conduci o tara unde inca din scoala ar sti toti ca tu, comunistul, ai fost autorul deportarilor, executiilor sumare, organizatorul foametei si idiotizarii poporului? Cum sa nu desfunzi groapa de gunoi a Istoriei ca sa-ti consolidezi randurile cu cadavre "politico-stiintifice" gen Taranov sau Stati, potrivit carora Moldova a pornit pe drumul luminos al socialismului inca de la Gelu si Dragos-voda? Iar daca au votat pentru studierea in scoli a istoriei moldovenilor "specialisti" ca ministrul agriculturii, al internelor sau seful pompierilor - mai treaca-mearga, am ras un pic si gata. Dar nu-i chiar de ras ca li s-a asociat si presedintele Academiei... Desi, deh, ca intre colegi: unde s-a mai vazut politist sa nu stie fizica!2. Orice actiune presupune si o contraactiune. Sa ne amintim trecutul sovietic: cu cat mai drastice erau masurile autoritatilor indreptate contra a tot ce mirosea a romanesc, cu atat mai mult crestea numarul celor interesati de cartea romaneasca. Si la inceputul independentei aveam in tarisoara un numar apreciabil de cunoscatori ai literaturii neamului. Mai departe asa-zisa sincronizare si integrare (ma refer nu doar la scriitori, si cititorii pot fi talentati sau nu!) n-au fost procese dureroase. Dar toate acestea in randul intelectualitatii. Cat priveste masa... Desigur, am toate motivele sa ma tem. Dar si sa cred ca un neam care a trecut prin atatea si mai stie inca sa-si scrie numele cu literele alfabetului romanesc va iesi si din acest tragic impas. Altfel la ce bun ar mai exista speranta?...3. Ce altceva decat sa scrie bine? Din nefericire, in randurile lor s-a strecurat "o cantitate considerabila" de grafomani, gata sa-si puna serviciile la dispozitia oricui ar fi in stare sa le ofere tiparnitele. Iar maculatura e anume "produsul intelectual" de care au nevoie comunistii.Dar, asa cum fiarele salbatice nu pot suporta sa fie privite direct in ochi, nici bolsevicii si nici grafomanii nu rezista la ironie sau satira, la luatul in caruta adica, isi ies din minti. Orwell cu antiutopia lui n-a facut mai putin pentru prabusirea comunismului decat a facut agramatia revolutionarilor de profesie.Tavalugul restauratiei comuniste nu e un instrument perfect. E drept, nici tanc de hartie nu-i, dar poseda multe puncte vulnerabile.Tirul concertat al cartilor de valoare - iata arma antitavalug a scriitorului.Maria Sleahtitchi:1. Sentimentul pe care-l incerc este complex. In primul rind, ar fi un acut sentiment al dezolarii. Dupa zece ani de independenta, imi dau seama ca aceasta independenta (fata de institutiile declarate si nedeclarate ale neincetatului de a exista imperiu) a fost si este, acum mai mult ca oricind, iluzorie. Obedienta afisata fata de Rusia, umilirea simtului national au fost reiterate in formule grotesti de actualii guvernanti.In al doilea rind sau poate in primul, incerc un sentiment de amararciune gindindu-ma ca cei zece ani au demonstrat cu lux de amanunte cum poate fi compromisa ideea de democratie, au scos in evidenta marile mizerii ale fiintei umane: orgolii si invidie debordante. Faptul ca partidele opozante fata de comunisti n-au putut gasi formula ideii nationale, n-au propus o alta imagine a binelui social pentru atitia nostalgici, au provocat revenirea in forta a comunismului revansard, cu tot arsenalul specific de propaganda si manipulare.In al treilea rind, trebuie sa remarc faptul ca aceasta reorientare spectaculoasa a societatii basarabene, daca este motivat sa vorbim despre societate, iar nu cumva despre o adunatura, vorba lui Caragiale, lume-lume, a trezit intelectualitatea din comoda-i naivitate precum ca lucrurile s-au asezat si pot merge de la sine. Trista autoiluzionare. Cu parere de rau, basarabenii sint nascuti parte sub semnul sacrificiului si alta parte sub cel al indiferentei si lasitatii. Nu vreau sa par patetica. E vorba de consumul cotidian al unor intelectuali care de mai bine de 15 ani reiau, asemenea lui Sisif, povara demonstratiilor ca "sintem romani si punctum" . Cind se pare ca bolovanul e urcat si pus la locul lui pe creste, trece un oarecare, un nechemat si-l arunca in hau. Sper sa ne fie istoria de invatatura macar acum.2. Faptul ca avem un cititor mai mult sau mai putin numeros nici nu mi se pare cel mai important lucru. Oricum, astazi chiar si foarte multii ipotetici cititori de carte romaneasca nu citesc din cauza mizeriei sociale si morale. Sintem o societate fara orase, fara centre de cultura si, in general, aculturala.Problema mi se pare mult mai grava. E vorba de erodarea psihotrona a constiintei etnice a romanilor din Republica Moldova si aceasta se produce subtil (de la presa, radio si TV pina la oficializarea limbii altui stat, limba care nu a incetat niciodata sa fie oficiala, de facto), asa cum stiu sa o faca serviciile secrete foarte abile ale imperiilor. De ce nu am invata si noi niste lucruri de la ei? Stim sa fim patetici, zgomotosi, declarativi si, de regula, lenesi si inconsecventi, pentru ca a traduce in viata o idee buna este nevoie de consecventa, disciplina, rabdare si perseverenta, or acestea nu mi se par calitati nationale ale romanilor. Noi o luam necontenit de la capat, de aceea nu prea am "creat in timp", vorba lui Mircea Eliade. Cred ca trebuie sa ne cultivam sentimentul continuitatii, de la cetateanul de rind la cel mai subtil politician, daca aceasta specie exista cumva in spatiul nostru...3. Ma gindesc la ce ar trebui sa faca nu doar scriitorul, ci fiecare membru constient al cetatii. E sa-si uneasca fortele, sa-si stringa rindurile (trecind, oricit de greu ar fi, peste dilema cine e mai mare si cine e mai tare. Ierarhiile, oricum, se vor stabili in timp), sa se implice in social, fiindca timpul pe care-l traim ne trage in viltoare ca intr-o hruba cu apa tulbure si mult noroi. Efortul nostru comun, judicios, ar putea sa limpezeasca apele. E timpul sa se inteleaga ca o societate asezata nu umbla necontenit la elementele ce-i determina identitatea nationala: limba, istorie, literatura.Sper sa ajungem macar intr-o relevanta stabilitate pentru a putea vorbi pe teme literare, culturale cu toti scriitorii, indiferent de faptul in care limba isi traduc "un cintec al inimii". Vasile Vasilache:1. Bolsevismul, trasatura lui dominanta, este spalarea creierilor. Adaug - taraneste - cu lesie! Lozinca unu: jos trecutul. Stupida chemare, insa am apucat-o in germene chiar acolo unde actualul prezident a fost presedintele executivului raional Ungheni. Subsemnatul si ceilalti invatatori din satul meu natal erau mobilizati de directia scolii, la porunca sefului sectorului de agitatie si propaganda, ca in noaptea de Anul Nou sa vaneze elevii porniti sa-si ureze unchii, bunicii, satenii. Notati: a doua zi, si a treia, si a patra, copiii erau stropsiti, mustrati, parintii, la randu-le, chemati la soviete, cum ca ar fi captivii unor obiceiuri romano-burgheze. Daca astazi s-au burghezit comunistii, dimpreuna cu democratii, asta nu inseamna ca si-au uitat naravul. Ce este pentru domnia lor Constitutia sub care domina ca partid de guvernamant? Un moft! Dovada ca alegerile din 7 aprilie au cazut la pamant deoarece... eu-mi cantu', eu-mi joc, ce mi-i Constitutia daca tot eu sunt!Spunea un om care cunostea istoria, nu ca Vasile Tarlev, care cunoaste dulciurile: Societatile care isi revendica o Intemeiere Revolutionara sunt in dificultate de a-si scrie istoria contemporana, intrucat accentul cade pe fidelitatea mostenirilor si nu pe discutarea critica a mostenirii. Orice istorie de acest gen nu este altceva decat o Comemorare a Originilor.Altfel zis, trecutul e mort si sa-i facem praznicul, fie ca se refera la limba, la istorie, la identitate. Oare nu intru aceasta persevereaza guvernantii Moldovei?Daca limba si istoria sunt ultima reduta a unui neam - s-o atacam, s-o atacam mereu, zic ei!...2. Pune intr-o maliguta o boaghe de sare cu nisip si vezi, o mai mesteci dupa asta in gura? O dai porcilor in troaca. Cam asa arata moldoveneasca domnilor Tarlev si Voronin si Ostapciuc. Nu degeaba, inscaunandu-se, zice V. Voronin, prezidentul nostru: "Domnilor deputati! Ultimul deceniu ne-a confirmat cu prisosinta vorba mahnita a cronicarului ca Moldova se afla la rascrucea tuturor nenorocirilor (vezi "Moldova Suverana", 5 aprilie 2001)".Zic si eu babeste: pe crucea mea c-asa-i! Si a dat Dumnezeu, excelenta, inca o nenorocire pe capul nostru: sa ne ocarmuiesti digital, maria ta, cu ajutorul a doua clape: pe una scrie Ostapciuc si apesi - "alegeri preliminare locale". Mai apesi pe alta, aceea se cheama Tarlev, si zice si el ca avem... "o istorie ca stat moldovenesc". Ai, manca-l-ar dulciurile si nu mustele! Il citez: "Nu am mustrari de cunostinta"... Ce sa mai vorbim de constiinta domniei sale de pionier in otriadul lui Voronin, ca si cum nu ar sti de raptul Ribbentrop-Molotov. Uite ca nu vrea sa constientizeze ca Moldova Sovietica este un produs made in URSS. Apropo, la tot pasul cate?un fals si 50 de ani tot falsuri, caci vietuiram si sub fals lingvistic, nu numai istoric... Retineti-l, va rog. Ne-au botezat: republica sovietica socialista moldoveneasca, pentru ca, automat, am devenit si calc lingvistic, nu numai identitar. Ne-am tot zis: sovetskaia sotialisticeskaya respublika moldavia, in loc de socialista mai intai, si pe urma sovietica! Act fals de metrica, fals act de botez, popa nostru in istorie e mereu beat!3. Asa ni s-a taiat ombilicul romanesc, adevar pe care-l recunosteau duhovnicii excelentei voastre: Marx si Lenin. Ni s-a taiat ombilicul precum si varful limbii, intocmai ca ocnasului Hlopusa din "Fata capitanului". Scriitorii, chiar si subsemnatul, s-au amestecat in treburile publice in doua ipostaze: in una, barbati de stat, atunci pe cand erau intruniti de catre membrii biroului politic in sedinte ca sa-i cuminteasca, sa-i aduca la calea... sovietica socialista. Dar ca intotdeauna, istoria - camerista usuratica - se hlizea si scuipa in lenjeria stapanei. Daca au vazut incapatanare idealista in scriitori, s-au decolorat... membrii biroului politic in democrati si atunci, scriitorii au alergat deselati sa fie consilierii lor. Insa democratii rozovii, in frunte cu Sangheli, pavau calea spre putere a comunistilor autocrati.Ce sa-i spui astazi scriitorului? Sa-si puna, ca Don Quijote, din nou un lighean pe cap si sa devina acelasi cavaler din campia La Manchei? Ori sa-si puna capul pe-o perna, ziua si seara, bolmojind un rusism foarte frecvent in moldoveneasca mahalalei si a lui Tarlev: "bleadi, asa ne trebuie! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu da! Scoala-te din somnul tau de moarte..."Iurie Colesnic:1. Numai naivii au crezut in 1989 ca decretarea limbii de stat va anihila rezistenta sovina a dusmanilor limbii romane. Comunistii, declarand in 1917 dreptul popoarelor la autodeterminare, au fost cei mai vehementi adversari ai acestor drepturi. Rusificarea excesiva, fortata, a fost reactia lor la incercarea popoarelor din fosta U.R.S.S. de a obtine dreptul la limba nationala din 1917 incoace. Nu au renuntat la obiectivul de importanta strategica pentru ei nici in prezent.De aceea cred ca marea batalie pentru limba romana in Basarabia este inainte si pregatirea pentru ea trebuie facuta minutios, mobilizand toata populatia, dar avand in frunte pe acei care sunt responsabili de sanatatea limbii: scriitorii, savantii, publicistii etc. 2. Introducerea limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu in clasele primare inseamna in esenta un proces de mancurtizare lingvistica in baza limbii ruse, ceea ce de fapt am avut si pana in anul 1989. In constiinta copilului neformat se implanteaza o limba de o alta structura lingvistica, care il dezorienteaza, il face sa piarda simtul limbii materne.Aceasta schimbare este un atac asupra subconstientului copilului. Limba romana, fiind de origine latina, faciliteaza studierea in paralel a limbilor din acelasi trunchi lingvistic: italiana, franceza, spaniola, portugheza si nicidecum nu poate fi vorba despre rusa, care este de fapt o limba straina.3. Scriitorii trebuie sa faca ceea ce au facut intotdeauna. Sa protesteze prin toate mijloacele pe care le au la indemana, sa puna in actiune relatiile lor internationale, sa apeleze la toti oamenii de buna-credinta si sa stea neclintiti in fata ignorantei comuniste, alaturi de tanara generatie, care a iesit in strada sa-si apere limba materna si istoria neamului, fiindca aceasta lupta, oricat ar fi ea de dura, nu va fi pierduta. Romanii in Basarabia sunt majoritari si nu poti sili o populatie majoritara sa invete limba unei minoritati.Mai este un alt aspect pe care tind sa-l dezvalui. Limba rusa iti deschide perspectiva Siberiei, mai departe de ea nu ai unde ajunge cu aceasta limba.Noi, insa, tindem sa facem posibil pentru copiii nostri accesul la cultura universala si acest acces il putem obtine numai prin intermediul limbii engleze. De aceea si propun ca a doua limba de stat in Republica Moldova sa fie limba engleza.Leo Butnaru:1. "Calitatea" (valoarea) guvernantilor prutonistreni, in melanj curat murdar cu deciziile pe care le iau dansii, te cantoneaza in definitive sentimente de nedumerire, revolta si repulsie. Nu poti decat sa detesti, sa urasti acesti specimeni provocatori pe care orbul zar al istoriei basarabene i-a desemnat, din grava eroare, ca diriguitori, parlamentari, sambriasi ai unei politici demne de evul med