Ieri, 25 mai, a fost ziua de nastere a presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Seful statului a fost felicitat de catre presedintele rus, Dmitri Medvedev, numerosi functionari publici, Inalt Preasfintitul Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si al Intregii Moldove, dar si de catre Partidul Liberal Democrat din Moldova printr-un amplu protest in preajma presedintiei. UNIMEDIA il felicita calduros pe presedintele Voronin cu ocazia zilei de nastere si ii aduce in dar rugamintea mamei sale, Pelagheia Isidorovna, sa nu mearga impotriva oamenilor simpli si sa aranjeze cravata cum trebuie. Cititi mai jos un interviu oferit de presedintele Voronin acum sapte ani, la 23 mai 2001, dupa ce a fost ales in functie de presedinte al Republicii Moldova. INTERVIUL Presedintelui Republicii Moldova Vladimir VORONIN acordat ziarului "AiF-Moldova"Presedintele “rosu” a implinit 60 de aniAnul 2001 este pentru Vladimir Voronin nu numai un an crucial si de mare semnificatie (dinsul a devenit primul Presedinte “rosu” din intreg spatiul post- sovietic, iar victoria comunistilor din Moldova in alegerile parlamentare a intrat in istoria noului mileniu ca un eveniment senzational), dar si anul a trei aniversari. Primavara a consemnat patru decenii de activitate de munca; peste doua zile va implini saizeci de ani, iar toamna pentru Voronin – vinatorul se va deschide cel de-al treizecilea sezon de vinatoare... Corespondentul “АиФ” s-a intilnit cu Presedintele tarii in ajunul aniversarii zilei sale de nastere. Ma simt ca la cincizeci de ani- Vladimir Nicolaevici, cum Va simtiti la cei saizeci de ani? - Nu vreau sa mint, nu am senzatia ca as avea 25 sau 40 de ani; ma simt cam ca la 50... Pe cind eram tinar de tot, vroiam mult sa anticipez viitorul. Vroiam, de exemplu, sa stiu cum voi fi peste citeva decenii. Astazi, aceasta nu ma mai intereseaza (Ride.) Asa sint legile vietii: timpul trece si n-ai ce-i face. - Cind consemnam ziua de nastere a cuiva, de obicei, primul pahar il ridicam in cinstea omagiatului, iar cel de-al doilea – pentru parintii acestuia... Va rugam sa ne spuneti cite ceva despre ei. - Pe tatal meu drept, Nicolai Vasilievici, nu-l tin minte, deoarece a cazut la inceputul razboiului. Era din Siberia, isi facea serviciul in unitatea militara din Dubasari. Din 1948 am fost crescut de tatal meu vitreg, care a murit acum un an. Familia noastra se muta des dintr-un loc in altul, prin republica, deoarece tatal meu se ocupa de colectivizare, era imputernicit al comitetului raional de partid, umbla prin sate, infiintind colhozuri. In fiecare din ele traiam cite doi-trei ani, dupa care el era transferat in alta parte. Abia in ’54, familia noastra a revenit la Dubasari. Mama, Pelagheia Isidorovna (numele de familie de fata – Sirbu), are acum 82 de ani, este moldoveanca get-beget, din satul Corjova – anume in acest sat se afla unitatea militara in care isi facea serviciul tatal meu. Eu sint unicul ei fiu. Cu parere de rau, luna trecuta mama a fost spitalizata cu ictus; acum, intreaga noastra familie, se afla in stare de incertitudine si, dupa cite se vede, sarbatorirea jubileului nu va putea avea loc... - Mama Dumneavoastra continua sa traiasca singura, la Dubasari? - Da, intr-o casa din chirpici, foarte subreda, din secolul 19, pe pamint. Noi i-am propus sa-i cumparam un apartament, la alegere, in Dubasari sau in Chisinau. Ea este categoric contra! A refuzat in cel mai hotarit mod. Isi poate permite doar sa ne viziteze, dar numai pentru o singura zi, nu mai mult: conservatism satesc... Demult am renuntat sa o convingem sa se mute. Tot una va fi asa cum a hotarit ea. Din tehnica a reusit sa se invete a folosi telefonul si televizorul. Privitul televizorului reprezinta pentru ea o modalitate de a ma vedea mai des: il conecteaza si, stind in fata lui, literalmente nu rasufla. Dupa aceea, cind ne telefonam, imi spune ca camasa nu statea cum trebuie, sau ca cravata statea strimb. O intreaba pe sotia mea: “De ce-i permiti totul? De ce a fost imbracat azi asa?” - Nu ati incercat niciodata sa aflati de ce sinteti unicul copil in familie? - In familiile moldovenesti copiii nu se duc la baie impreuna cu parintii si asemenea teme nu se discuta; in orice caz, asa era pe timpuri. Poate ca in familiile moderne deja s-a trecut peste aceasta bariera, nu stiu. Dar eu toata viata ma adresez mamei cu “Dumneata”... Mama s-a indignat atunci cind am devenit ministru la MAI - Personalitatile puternice devin, inca din copilarie, constiente de unicitatea lor. V-ati simtit vreodata drept o atare personalitate? - Voi raspunde in mod univoc: nu. Ce-i drept, din copilarie am fost lider: sef de clasa, presedinte al consiliului detasamentului, apoi – al unitatii de pioneri. Cind m-am format ca personalitate, am inceput sa fiu promovat de sistemul sovietic de selectare, educare si repartizare a cadrelor. Atunci carierismul nu era incurajat, cum se intimpla azi: fara pic de rusine, vin si vin dupa portofolii! Exista protectionism. Consider, insa, ca el exista la nivelul relatiilor interumane: cineva cuiva ii placea mai mult. Nu existau intrigi carieriste si murdarie. Acum, insa, asemenea fenomene se intilnesc mai ceva ca la concursurile de frumusete! Eu stiam doar o singura obligatie: sa lucrez. Iar aptitudinile noastre le apreciau sefii. - Cariera Dumneavoastra, de la director al unei intreprinderi de panificatie pina la sef de stat, n-a fost deloc simpla. Cum privea mama transferurile Dumneavoastra? - Ea este posesoarea unui conservatism satesc sanatos. Fata de orice transfer ea avea o atitudine foarte critica. Psihologia taraneasca este o psihologie a stabilitatii; acesti oameni nu sufera cind sint siciiti. Si, atunci cind mi s-a propus sa trec din functia de director al fabricii de panificatie la munca sovietica si de partid – ca sef al sectiei industrie a comitetului raional de partid, ea s-a indignat foarte mult si in nici un caz nu-mi putea ierta faptul ca am plecat de la fabrica. Probabil, ea considera (se vede ca din cauza saraciei) ca, daca ma aflu pe linga piine, atunci intotdeauna voi fi aranjat si ca nu exista un post mai important si mai cu pondere decit cel pe care il ocupam. Apoi, s-a obisnuit cu etapa “sovietica si de partid” a biografiei mele. Dar si mai tare s-a indignat cind am devenit ministru la MAI. Se “cocea” conflictul transnistrean si ea ma ruga un singur lucru: sa nu merg impotriva vointei poporului simplu. Iar atunci cind refaceam Partidul Comunistilor, m-a rugat sa nu lupt contra religiei. Am incercat sa precizez: contra popilor sau contra religiei? Ea mi-a raspuns: te vei clarifica singur... Nu cred in previziuni- Credeti in pronosticuri, apelati la serviciile prezicatorilor? - Categoric nu cred: nici astrologilor, nici sociologilor. Sint de-o teapa cu ghicitoarele ce stau linga piete. Dar cred in faptul ca o anumita forta nemateriala il conduce pe om prin viata. Ea este spirituala si, banuiesc, personificata. Dar cum se cheama, nu stiu. S-ar putea sa fie vreo ratiune suprema. Sau vreo religie. Primesc de multe ori scrisori cu diferite prorociri, prin care cei care mi le trimit ma roaga sa stabilesc contacte cu ei, sa le raspund. Nici nu le citesc pina la capat... - Atunci care forta V-a adus in Palatul Prezidential? In ce credeti? - In cauza mea, in partid, pentru a carui creare am strabatut toate drumurile si drumuletele, alegind fiecare om. Imi da puteri increderea reciproca si conlucrarea reciproca care s-au stabilit in cadrul PCRM. Tot aici s-a format si prestigiul meu ca lider. Colegii au crezut in mine si acest lucru ma bucura. “Spatele frontului” imi e puternic... - Cui acordati mai mult timp: restaurarii socialismului sau familiei? Prezentati-o, daca se poate, cititorilor nostri. - Am copii mari: Oleg si Valentina, care deja ei insisi sint parinti. Am trei nepoti: Aliosa (deja are mustata), in virsta de saptesprezece ani, Catea, care invata in clasa a cincia, si Olea, care invata in clasa a sasea. Intreaga familie locuieste in Chisinau. Comunicam cel mai des prin intermediul telefonului, deoarece pentru a comunica “pe viu” aproape ca nu avem timp deloc. Ne adunam mai cu seama de sarbatori sau in zilele de odihna. Cu o saptamina inainte, anunt convocarea “adunarii parintesti” si, in ziua adunarii, bunica, adica sotia mea, raspunde de masa, iar eu – de munca educativa. Prinzurile sotiei mele, Taisia Mihailovna, sint exceptionale – ea este un bucatar minunat – acum vreo doi ani chiar intentiona sa editeze o carte de bucate. Nepotul, Aliosa, cind vine in ospetie, intreaba chiar din prag: “Bunicuto, bors ai?” Taisia Mihailovna este ucraineanca, din regiunea Kirovograd. Femeile din partile celea sint gospodine bune. In general, insa, voi spune urmatoarele: cu familia mi-a mers, am o “baza” puternica! Ieri vin acasa si gasesc pe masa o mamaliguta cu tot tacimul: cu smintina, cu brinza de oi amestecata cu brinza de vaci (in acest caz gustul e mai placut), cu jumari, iar la ea – peste proaspat prajit si vin rosu. - Descrierea Va este foarte plastica. Nu cumva sinteti un gurmand? - Am destule trasaturi negative de caracter, insa pot spune cu siguranta ca in aceasta privinta sotiei i-a mers, deoarece nu sint pretentios fata de mincare, maninc tot ce mi se propune. Mai mult decit atit, nu sint un amator de mincaruri cit mai diverse. - Aveti insa vreo “dragoste inflacarata” pentru ceva? Am in vedere vreun hobby... - Da, la toamna voi deschide cel de-al treizecilea sezon de vinatoare. Am un prieten in virsta de 75 de ani, participant la razboi, aviator de vinatoare, Nikolai Aleksandrovici Filatov, care traieste la Dubasari. Este o personalitate legendara care, in afara de aceasta, a crescut un dublu campion olimpic la caiac-canoe, Iuri Filatov. Anume el m-a introdus in arta vinatului. In afara de aceasta, mai avem o “fazenda” si o casa pe care o construim deja de zece ani. Acum, din principiu, am sistat lucrarile de constructie, pentru ca sa nu se spuna ca iata, a ajuns Presedinte, si vila a inceput sa creasca vazind cu ochii... Deci, la aceasta vila, crestem diferite flori. Sotiei ii place sa se indeletniceasca cu aceasta. Iar eu, de unde n-as veni, ii aduc material saditor din cel mai exotic. - Cit de comod Va simtiti Dumneavoastra in functia de sef al statului? - Nu ma pot obisnui nicidecum cu paza personala. Si atunci, cind protestez, mi se raspunde: asa-i legea. Pentru ei eu nu sint Presedinte, ci obiect aflat in paza lor. Cu totii ne aflam la lucru, numai ca eu – in functia de Presedinte, iar ei – in calitate de lucratori ai serviciului paza. Paza prezidentiala, de regula, este formata din ofiteri. Ei au depus juramintul. Iar eu, desi in rezerva, sint, totusi, general, si inteleg situatia... - Vladimir Nicolaevici, Va multumesc pentru interviul acordat. Nu pentru a ne lingusi, dar, ca sa spunem asa, pentru binele si prosperarea tarii, Va dorim sa Va simtiti intotdeauna ca la 50 de ani, sa Va realizati principala sarcina, dar si alte sute de sarcini mai mici, succese pe frontul politic, dragoste si pace la “baza” Dumneavoastra... - Va multumesc.Voronin:Batai e in fata Guvernului, politia ataca pensionarii.http://it.youtube.com/watch?v=SpZntwg1jh8http://it.youtube.com/watch?v=xTgPPjxePxMhttp://it.youtube.com/watch?v=IPKt8UrPKho