Consecintele nefaste ale rapirii Basarabiei de catre Imperiul Tarist de la 1812 se resimt si astazi

Implinirea a 196 de ani de la rapirea Basarabiei de catre Imperiul Tarist a fost tema emisiunii "Epicentru" din 16 mai, difuzata la postul de televiziune "EU TV", moderata de Sergiu Praporscic. Despre contextul acestui eveniment, precum si despre consecintele acestui act asupra populatiei din Basarabia au vorbit invitatii emisiunii, istoricii Mihai Adauge si Ion Varta. Va prezentam in pagina 4 opiniile invitatilor despre acest eveniment exprimate in cadrul emisiunii.- In ce context a avut loc evenimentul tragic de la 16 mai 1812, consecintele nefaste ale caruia le simtim si astazi?Ion Varta: - Era in ajunul declansarii unui razboi ruso-francez. Iminenta razboiului era evidenta pentru toata lumea si in ajunul invaziei franceze, imparatul Rusiei tariste, Alexandru I, a dispus semnarea tratatului de pace fara intarziere. In viziunea protagonistilor acestui conflict era necesara acceptarea unor compromisuri din partea ambelor parti, si anume semnarea acestui tratat fara a permite anexiuni. Cel care a convins imparatul tarist ca sa semneze acest tratat a fost Pavel Ciceagov, care a si fost desemnat in calitate de comandant al armatei ruse revocate la Dunare. Numai ca el a intarziat cateva zile si pacea a fost semnata in mod precipitat de catre maresalul Mihail Kutuzov, la 16 mai, stil vechi, in anul 1812. In asa fel s-a produs aceasta mare nedreptate, incorporarea silita a teritoriului de la Rasarit de Prut in cadrul Imperiului Rus. Asa a vrut destinul. De aici avem geneza acestei probleme spinoase, cea a Basarabiei.Ceea ce a urmat dupa 1812 a fost un calvar pentru populatia de la est de Prut- Ce prezenta Moldova Medievala de la 1812 si ce a insemnat aceasta dezmembrare?Mihai Adauge: - Actul din 1812 a fost inceputul unui calvar cu consecinte grave resimtite peste cateva sute de ani. Moldova pana atunci avea statut de suzeranitate in raport cu Imperiul Otoman. Aceasta insemna ca Moldova nu fusese cucerita de catre Poarta Otomana si turcii au fost nevoiti sa incheie anumite tratate cu aceasta formatiune statala medievala. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar incepand cu secolul XVI si pana in 1812, in aceste acte era mentionat faptul ca Tara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomana nu avea dreptul sa anexeze sau sa ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul sa negocieze o clauza de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o frauda care vine in contradictie cu practica internationala, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.- Care au fost consecintele pentru populatia din partea stanga a Prutului?Ion Varta: - Din cele mai nefaste. Ar fi bine sa punctam cateva idei in legatura cu faptul cat de bine cunostea realitatile ruse populatia din cele doua principate in urma multiplelor razboaie. Un exemplu in acest sens este prima campanie, care a fost si ultima, care s-a incheiat cu esec pentru Rusia invadatoare. Este vorba de Campania de la Prut de la 1711. Armata rusa a fost asteptata cu sufletul la gura, deoarece se credea sincer si naiv, in acelasi timp, in rolul mesianic al Rusiei crestine. In urmatoarele razboaie ocupatia tarista a semanat deceptii si regrete in sanul romanilor moldoveni si munteni, pentru ca in razboiul din perioada 1806-1812 sa-si dea seama ca este cu mult mai greu de suportat o ocupatie ruseasca decat una otomana. Abuzurile si nelegiuirile la care s-a dedat administratia militara rusa au intrecut orice limita. S-a ajuns in situatia cand nimeni nu-si mai dorea aceasta "fericire" adusa de catre "eliberatorii" de la Rasarit. Astfel, ceea ce a urmat dupa 1812 a fost un calvar pentru populatia de la est de Prut. Chiar din primele luni s-a declansat un exod al populatiei romanesti, care incerca sa paraseasca patria lor mica si sa-si gaseasca refugiul in dreapta Prutului. Acest exod a alarmat autoritatile tariste si, desi depuneau eforturi ca sa curme acest exod, nici sarma ghimpata nu mai era o salvare. Daca initial Divanul Moldovei a salutat semnarea acestui tratat de pace, deja in octombrie 1812 a manifestat deceptie si regrete in legatura cu pierderea celei mai importante parti a Principatului Moldovei. Astfel, Mitropolitul Veniamin Costache s-a transformat intr-un protagonist important al actiunilor de recuperare a actualului teritoriu al Basarabiei. Veniamin Costache i-a cerut domnitorului Moldovei sa revendice la Congresul de la Viena teritoriul rapit de Rusia Tarista. Din pacate, domnitorul nu a avut curajul pentru a actiona in acest sens. Mai curajos a fost domnitorul Caragea al Munteniei, care a incercat prin intermediul consulului austriac acreditat la Bucuresti sa solicite cancelarului la Congresul de la Viena intoarcerea la Patria-mama a teritoriului Moldovei de la Rasarit de Prut.Rusificarea, o alta consecinta a rapirii Basarabiei din 1812De ce conducerea Moldovei Medievale de atunci nu a gasit un prieten in nici o putere statala care i-ar fi ajutat sa-si pastreze integritatea teritoriala?Mihai Adauge: - Tara Moldovei era un stat mic care devenea jertfa a jocurilor politice ale marilor puteri, de fapt ale celor trei mari imperii care o inconjurau. S-a incercat chiar prin tratatele incheiate intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman sau intre Imperiul Rus si Franta, in care erau stipulate anumite prevederi cu privire la pastrarea integritatii Moldovei, dar atunci cand a fost convenabila incalcarea acestor stipulatii, au fost incalcate fara a tine cont de nimic. De fapt, dintre consecintele grave ale dezmembrarii teritoriale a Moldovei, consecinta pe care o resimtim si astazi, a fost aparitia asa-numitei doctrine a moldovenismului. Atunci, Imperiul Rus, care avea o diplomatie foarte buna, trebuie sa recunoastem acest lucru, in special diplomatie secreta, a stiut cum sa elaboreze aceasta doctrina a moldovenismului, care s-a amplificat pe parcursul secolului XIX si ne confruntam si astazi cu consecintele acesteia. Am o scrisoare a unui basarabean adresata lui Banulescu-Bodoni prin anii 1814-1815, unde deja se vorbea despre o limba moldoveneasca diferita de cea a fratilor de dincolo de Prut. Evident ca era scrisa la comanda, dar reprezinta un inceput de drum al acestui proces de spalare a creierului populatiei. Tarismul a stiut sa implementeze aceasta doctrina, a corupt paturi sociale intregi, mai ales nobilimea, si anume nobilii veniti pe teritoriul Moldovei. Aici este vorba si despre familia Crupenschi, care facea partizanat pentru tarismul rusesc. Acesti partizani devenise ulterior dusmani ai unificarii de la inceputul secolului XX.Ion Varta: - Totusi, o perioada autoritatile tariste erau extrem de tolerante fata de romanii basarabeni si nu au incercat sa le remodeleze constiinta etnica. Acest proces a demarat cand s-au aflat niste lucruri alarmante pentru diplomatia rusa si semnarea unui tratat secret de catre Romania, stat constituit la 1859, cu Austro-Ungaria si ulterior cu Germania. Deci, aderarea la puterile centrale a Romaniei a alarmat autoritatile ruse si i-a determinat sa intreprinda ceva pentru a anihila o eventuala miscare de emancipare nationala. Astfel, in aceasta perioada se plasmuieste aceasta pseudoteorie cu privire la moldovenism ca entitate diferita de romanii din dreapta Prutului. Pana atunci autoritatile tariste au fost chiar tolerante si sunt chiar marturii pastrate in arhiva Republicii Moldova care demonstreaza acest fapt. Astfel, conform acestor marturii, chiar guvernatorii rusi prezenti in Basarabia utilizeaza etnonimul de roman in rapoartele lor anuale pana la inceputul anului 1880. Cel care a subliniat implementarea acestei doctrinei de moldovenism a fost nimeni altul decat nepotul lui Pavel Ciceagov, Serafim Ciceagov, care a fost trimis in 1908 in Basarabia pentru a anihila asa-zisul separatism din biserica ortodoxa, adica pentru a lupta cu unionistii. Acest Ciceagov ii preda lectii de filologie romaneasca arhimandritului Gurie Grosu, care era unul din redactorul revistei "Luminatorul", si il atentiona, spunandu-i ca vorbeste o limba diferita de populatia Basarabiei si ca este o limba preluata de la munteni. Adica Serafim Ciceagov, care cunostea foarte putin limba romana pe care chiar a incercat s-o studieze ulterior, nu era competent sa-l invete pe Gurie Grosu filologia limbii romane.- O alta consecinta pe care o resimtim si astazi este rusificarea romanilor din Basarabia, care a avut loc prin intermediul administratiei, scolilor si a bisericii. Cum s-a produs si a evaluat acest proces pana la Unirea din 1918?Mihai Adauge: - Rusificarea a fost initial un proces mai domol, dar cu timpul ia amploare in cadrul bisericii, administratiei, scolilor, armatei. In ceea ce priveste armata, istoricii rusi faceau speculatii precum ca populatia din Basarabia a fost scutita de efectuarea serviciului militar. Au existat discutii si polemici la aceasta tema pana cand am gasit motivul acestor scutiri. Rusii nu aveau incredere in ostasul basarabean care era frate cu cel de peste Prut, ceea ce era in dezavantajul scopurilor pe care le avea atunci Imperiul Tarist de a avansa in Balcani si evident ca ostasii basarabeni erau periculosi si ineficienti.Ion Varta: - Prima mobilizare masiva a ostasilor basarabeni in armata rusa s-a produs imediat dupa ce a fost adoptata Legea cu privire la serviciul militar obligatoriu. In 1877 au participat la razboiul ruso-romano-turc de partea armatei ruse peste 20 de mii de ostasi originari din Basarabia, dar si etnici bulgari sau gagauzi. De asemenea, s-a inregistrat un numar considerabil de victime printre ostasii basarabeni care au participat la razboiul ruso-japonez si au luptat in primul Razboi Mondial. Deci, ostasii romani si-au pierdut viata pentru a servi interese straine.In timp ce populatia basarabeana era exilata, regimul tarist a facilitat venirea in Basarabia a populatiei de alta etnieMihai Adauge: - O alta consecinta dramatica a ocupatiei rusesti pentru populatia Basarabiei au fost deportarile. Motivele acestor deportari au fost nesupunerea fata de impunerea schimbarii modului de viata si a gandirii, mai ales a paturilor instarite, si nerecunoasterea regimului instaurat aici.Ion Varta: - Multi conationali de-ai nostri au fost exilati in Siberia pentru faptul ca treceau ilegal hotarul de la Prut. Trecerea frauduloasa a frontierei era sanctionata cu batai cu vergile si surghiunirea pe viata in Siberia. Aceasta era cea mai crunta pedeapsa aplicata in cazul in care romanii basarabeni incercau sa-si viziteze rudele care locuiau peste Prut, pentru ca asa s-a intamplat in urma rapirii Basarabiei de catre Imperiul Tarist, sate intregi fiind separate de catre sarma ghimpata instalata de-a lungul Prutului la 1814. Astfel, conationali de-ai nostri erau impusi incepand cu anul 1870 sa accepte exilul si se stabileau in Caucazul de Nord si mai tarziu in regiunea Amur din Extremul Orient. Acest exil era acceptat de catre populatie si din cauza faptului ca lucrurile s-au complicat in Basarabia. Reforma agrara efectuata in anul 1868 si-a consumat toate rezervele in doua decenii si catre sfarsitul secolului al XIX-lea. Basarabia devenise practic cea mai saraca gubernie, de aceea populatia autohtona era "invitata" sa accepte exilul. Statisticile spun ca in 15 ani, incepand cu 1890 si pana in 1906, au plecat in exil peste 60 de mii de basarabeni. Conationalii nostri trebuiau sa-si vanda pamantul si casa pentru a procura bilete intr-o singura directie pentru intreaga familie. Aceste actiuni faceau parte dintr-un plan bine pus la punct de schimbare a componentei etnice din Basarabia.Mihai Adauge: - Cu atat mai dramatica este aceasta miscare daca o raportam la un proces foarte intens de colonizare a Basarabiei. Deci, in timp ce populatia basarabeana era exilata, regimul tarist a facilitat venirea in Basarabia a populatiei de alta etnie, in special in sudul Basarabiei, unde era mai putina populatie, pentru ca acest teritoriu s-a aflat sub raia turceasca. Astfel, in sudul Basarabiei avem si astazi o componenta etnica mai pestrita.Ion Varta: - Miza Rusiei Tariste pentru sudul Basarabiei era una uriasa, intrucat era vorba de Gurile Dunarii si tocmai din aceste considerente la 1808-1809 au fost expulzati din acest spatiu tatarii nohaici si au fost adusi tarani de alte etnii. Facilitatile care stimulau acest aflux de populatie erau mai multe. Li se ofereau 60 de desetine de pamant, erau scutiti de impozite si de serviciul militar si au venit mai intai etnicii germani din Ducatul Varsoviei, mai apoi din Bavaria, etnicii gagauzi si bulgari, ca la un moment dat sudul Basarabiei sa aiba o populatie preponderent alogena. Deci, scopul strategic al autoritatilor tariste era de a nu admite in preajma Gurilor Dunarii populatie romaneasca, pentru ca factorul etnic sa nu fie luat in calcul atunci cand va fi scoasa in evidenta problema Gurilor Dunarii, care era o problema de maxima importanta in secolul XIX la masa de tratative a marilor puteri dat fiind faptul ca era principala artera a continentului european. Referitor la procesul de rusificare as putea sa mentionez ca pe parcursul celor 106 ani de ocupatie straina, in Basarabia nu au existat scoli secundare de predare in limba romana si rusificarea se facea chiar din clasa intai. Copiii erau impusi sa invete din start intr-o limba neinteleasa lor. Efectele am putea spune ca erau minore, deoarece elevii traiau intr-un mediu preponderent romanesc, dar oricum la sfarsitul secolului XIX ne-am pomenit ca recensamantul din 1897 a atestat faptul ca cei mai analfabeti dupa etnicii romi, eram noi, romanii basarabeni. S-a produs un adevarat miracol dupa Unirea Basarabiei cu Romania, cand doar in 22 de ani, peste 60 la suta din basarabeni erau carturari. Astfel, s-a produs o adevarata revolutie culturala.Mihai Adauge: - In acest context, tot mai multi istorici pledeaza pentru faptul ca taranul a fost cel care a salvat fiinta romaneasca, deoarece taranul s-a inchistat in gaoacea sa, comunica foarte rar cu autoritatile. Prin faptul ca a ramas mai putin alfabetizat a evitat procesul de rusificare din scoli.- Astazi exista dupa cum ati mentionat mai multe consecinte ale ocupatiei rusesti incepand cu 1812 pana la 1918. A urmat perioada interbelica ce a schimbat nitel situatia. Care a fost rodul acestui respiro pentru spiritul romanesc din Basarabia?Ion Varta: - A fost o minune pentru poporul romanesc din Basarabia pentru ca am reusit sa ne conservam. Daca nu ar fi fost aceasta perioada de 22 de ani nu stiu daca astazi s-ar mai fi vorbit limba romana in Basarabia. Daca luam in consideratie ca sudul Basarabiei a fost de doua ori in componenta Romaniei, se vede foarte clar ca acolo spiritul romanesc este si mai pronuntat. Este o dovada clara ca acest teritoriu s-a aflat mai mult in componenta Romaniei si a avut posibilitatea sa profite din plin.