In mod ciudat, Chisinaul nu doreste sa semneze cu Bucurestiul acordul privind micul trafic de frontiera, care ar facilita circulatia transfrontaliera a moldovenilor ce locuiesc in fasia de 50 km de-a lungul Prutului, decat dupa ce va fi semnat tratatul de frontiera dintre Romania si RM. Motivatia este stupida si absurda.Din punctul de vedere al ministrului de Externe, Andrei Stratan, asta se face pentru ca „cetatenii nostri sa nu intampine dificultati in cadrul procedurii de perfectare a actelor respective”. Cum poate lipsa Tratatului de frontiera cu Romania sa creeze dificultati in cadrul procedurii de perfectare a „actelor respective”, el nu explica, fiindca nu stie. Daca lipsa acestui tratat nu creeaza dificultati cetatenilor moldoveni pentru obtinerea vizelor pentru Romania, de ce sa creeze in continuare? E suficient sa masori 50 de kilometri de la Prut, sa fixezi localitatile care se afla in acest spatiu si sa le enumeri in acordul privind micul trafic de frontiera. Ca si in cazul cu consulatele de la Balti si Cahul, Stratan minte. El incearca sa santajeze Bucurestiul cu nesemnarea unui document care ar imbunatati viata propriilor cetateni. Tratatul de baza si cel de frontiera nu i-a preocupat intotdeauna pe guvernantii comunisti. Ei au avut sansa sa le semneze in 2001, in forma ramasa de la Lucinschi, dar au refuzat, fiindca au dorit ca textele sa fie redactate si in „moldoveneste”. Voronin si-a amintit de ele abia la inceputul anului 2007, cand s-a pornit cu mana intinsa la Moscova. De atunci, in refrenul antiromanesc al Chisinaului se contine neaparat si referinta la tratatele de baza si de frontiera. Se poate presupune ca aceasta este, ca si neaderarea la NATO, o preconditie a lui Putin pentru reglementarea transnistreana. Semnificatia acestor tratate e doar simbolica. Nimeni nu crede ca ele pot impiedica reunirea RM cu Romania. Simbolismul insa este important pentru Moscova care incearca, in contextul extinderii NATO, sa marcheze spatiul ex-sovietic ca fiind al ei. Daca a fost dispus sa semneze aceste tratate in 2000, cu siguranta, Bucurestiul il poate semna si in 2008 sau 2008. Dar nu cu oricine. Zadarnic se strofoleste Stratan. Romania a recunoscut frontierele fostei URSS, si nu e o problema ca nu ar recunoaste hotarele si independenta RM. Insa Voronin vrea mai mult: ca Romania sa recunoasca drept legitime si RSSM si politica antiromaneasca din acea perioada, preluata de regimul comunist actual. O Republica Moldova resovietizata nu poate si nu trebuie sa fie recunoscuta la Bucuresti, oricati avocati si-ar gasi Chisinaul la Bruxelles. Si nu numai pentru ca aceasta poate deveni un pericol pentru integritatea teritoriala a Romaniei prin faptul ca pretinde ca reprezinta „intreaga Moldova”. Nu numai pentru ca astfel RM se pozitioneaza ca un stat cu potential expansionist in raport cu Romania, ci, mai intai de toate, fiindca lucrul acesta este nefiresc si exprima un neadevar. Daca vrei sa inchei un tratat cu cineva, nu incerci sa-l ameninti sau sa-l umilesti, dupa cum face Voronin. Daca vrei sa fii prieten cu Moscova, nu e neaparat sa dai cu piciorul in Bucuresti. Noi trebuie sa revenim in relatiile cu Romania la normalitatea ce transcende politicul si geopoliticul. Chisinaul trebuie sa discute cu Bucurestiul in tonalitate fireasca, civilizat, ca doi tarani ce-si vorbesc ocazional peste apa Prutului, gasind un subiect comun.