Presedintele Voronin se afla in criza de timp. El nu mai poate gandi miscarile de pe tabla reglementarii transnistrene, si ceea ce ii ramane sa faca e sa miste masinal niste piese. De aceea riscul unor gafe, a unor erori grave de calcul creste enorm.Lasandu-se impins de Moscova, acceptand intalnirea cu cel pe care il considera, si pe buna dreptate, un criminal si o marioneta, Voronin a pus RM intr-o situatie perdanta, chiar daca el personal ar putea castiga din aceasta niste dividende electorale. Acum o luna, presedintele RM declara, categoric ca intotdeauna, ca nu se va intalni cu Smirnov decat pentru a negocia si semna documentele unei reglementari definitive, precizand ca nu poate reincepe acelasi proces de negocieri sterile de pana acum. Principialitatea lui insa n-a tinut mult. Voronin a mers la intalnirea cu liderul separatist, in pofida faptului ca acesta si-a batut joc de el, spunand ca refuza sa vina la Holercani de teama sa nu fie arestat ca Pasat, si ca nu va negocia cu Chisinaul decat un „tratat de prietenie si cooperare intre RM si Transnistria”. La Tighina, in sediul administratiei orasenesti, Voronin a trebuit sa treaca prin umilinta de a vedea in fata sa, pe masa de negocieri, „drapelul de stat” al Transnistriei si inscriptia „Prezident Pridnestrovskoi Moldavskoi Respubliki”. La insistenta lui, ambele drapele au disparut, ramanand insa inscriptia „prezidentiala”. Asa ca e pe deplin justificat comunicatul Tiraspolului privind intalnirea dintre „presedintii Republicii Moldovenesti Nistrene si Republicii Moldova”. Nu numai o persoana atat de sensibila la imaginea „statalitatii”, precum se declara Voronin, nu ar fi trebuit sa suporte asa ceva. Constitutia RM il obliga sa nu tolereze orice simbol care aduce atingere integritatii teritoriale a RM. Gestul lui Smirnov este ca o palma data in public presedintelui RM. Si, probabil, ca Voronin sa tina bine minte aceasta prima intalnire de dupa 7 ani, Smirnov i-a inmanat „tratatul de prietenie si colaborare dintre Republica Moldoveneasca Nistreana si Republica Moldova”, care, din punctul de vedere al Tiraspolului, „ar rezolva toate problemele”. In comunicatul de presa difuzat de presedintia RM, se trece cu vederea peste acest moment atat de semnificativ al „summitului” de la Tighina. Ideea la care vrem sa ajungem e ca demnitatea prezidentiala este un element al „statalitatii” la fel de important ca toate celelalte. Degeaba te dai aparator al statului, daca iti folosesti caciula prezidentiala in loc de scrumiera sau scuipatoare pentru separatisti. Privit la televizor, spectacolul intalnirii arata jenant si penibil. Doi factori principali au contribuit la aceasta intalnire: 1) presiunea Moscovei, care doreste, in contextul Kosovo, sa apara sub chip de pacificator, si 2) viitoarele alegeri parlamentare din RM, care il determina pe Voronin sa demonstreze ca, de dragul reunificarii, e capabil de orice „compromisuri” si ca a facut tot ce „e omeneste posibil” pentru a „uni ambele maluri ale Nistrului”. Nu se stie insa cat de departe poate merge Moscova in presiunile sale asupra Tiraspolului si care este, din punctul ei de vedere, statutul pe care il merita Transnistria. Unii reprezentanti ai Rusiei au dat de inteles ca nu vor accepta varianta statului unitar pentru RM. Oricum, e greu de crezut ca proiectul de reunificare a RM, conceput de Rusia, urmareste si obiectivul integrarii europene a RM. Ea intelege ca alegerile parlamentare din 2009 pot fi un moment de cotitura pentru RM, de aceea cauta sa profite cat mai mult de obsesia lui Voronin pentru putere, impiedicand desprinderea definitiva a acestui teritoriu de CSI. Pe de alta parte, nu se stie nici limita cedarilor pe care e dispus sa le faca Voronin. Chisinaul oficial spune una, dar crede altceva, sugerandu-le deputatilor, conform unor informatii nimerite in presa, ca va fi nevoie totusi de modificarea legii privind principiile de baza ale statutului localitatilor de peste Nistru. Voronin insusi a suportat, la intalnirea cu Smirnov, reprosurile privind legea din 2005. Insa pana atunci, Voronin va avea de decis, in cadrul asa-ziselor masuri de consolidare a increderii, daca renunta la conditia inregistrarii intreprinderilor transnistrene la Chisinau, ridicand ceea ce separatistii numesc „blocada economica a Transnistriei”, sau daca restabileste circulatia trenurilor pe segmentul transnistrean al caii ferate moldovenesti, recunoscand astfel, partajarea ei nelegitima de catre Tiraspol. Ar fi un castig enorm daca s-ar ajunge la libera circulatie a persoanelor si a marfurilor de pe ambele maluri ale Nistrului, dar e putin probabil ca Smirnov va dori numai aceasta. Oricum, Tiraspolul castiga in orice situatie. In cel mai rau caz, castigul lui va fi moral, riscand doar o revenire la pozitia de pana la intalnire. Chisinaul insa s-ar putea sa se aleaga din aceasta istorie doar cu satisfactia ca a fost usor de manipulat. Presat de alegeri, Voronin cade in capcana de care s-a ferit timp de sapte ani.http://www.jurnal.md/article/6473/