Statutul international al Republicii Moldova devine tot mai incert dupa Summitul NATO de la Bucuresti. Odata cu expirarea in 2008 a Acordului de Parteneriat si Cooperare, a Planului de Actiuni UE-Moldova (PAUEM), cat si a Planului Individual de Actiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO (IPAP), este oportun sa ne intrebam: unde se situeaza Chisinaul pe axa Washington-Bruxelles-Moscova? Fara indoiala, pozitiona-rea Moldovei in raport cu principalele organi-zatii europene si euro-atlantice este puternic influentata de ultimele evolutii geopolitice pe plan regional. Din perspectiva extinderii UE si NATO, avansarea nivelului relatiilor Republicii Moldova cu acestea prin incheierea unor noi acorduri constituie un imperativ. Insa o asemenea sarcina este dificil de realizat cat timp exista perceptii si asteptari diferite de ambele parti. De la Bruxelles si Chisinau, situatia din Republica Moldova este vazuta in culori diferite, in termeni diplomatici sau declaratii triumfaliste. Dincolo de acestea, cetateanul de rand poate observa ca starea actuala din Moldova lasa mult de dorit, fiind depasita la indicatorii de baza de toate statele din regiune. Izolata intre Europa si Rusia.De cativa ani buni, Republica Moldova se afla in aria de confluenta a politicii externe si de securitate a statelor membre ale UE si NATO. Cu toate acestea, elitele de la Chisinau nu au dat dovada de o vointa politica ferma pentru realizarea reformelor in plan politic, economic si social-cultural, inclusiv si prin schimbarea mentalitatii populatiei. In conditiile in care sud-estul Europei si Marea Neagra continua sa aiba o importanta strategica majora pentru Rusia, Republica Moldova, inclusiv Transnistria, reprezinta un avanpost fezabil al politicii expansioniste rusesti pe aceasta directie. Dar, in timp ce Moldova este calificata de Kremlin drept zona vitala de interes, pentru UE si NATO aceasta reprezinta o vecinatate caracterizata prin numeroase riscuri de securitate: conflicte inghetate, incalcari majore ale drepturilor omului, coruptie, instabilitate social-economica, migratie ilegala etc. Constienti de faptul ca Moscova nu va dori sa renunte benevol la influenta sa asupra Republicii Moldova, iar Bruxelles-ul se va implica in mod discret, moldovenii trebuie sa faca ei insisi alegerea. Or, din moment ce Ucraina si Georgia au obtinut unda verde pentru accederea lor in MAP/NATO, Republica Moldova nu mai poate miza pe Rusia ca garant al reglementarii conflictului transnistrean. E timpul ca politicienii de la Chisinau sa inteleaga ca o solutie viabila a acestui focar conflict ar trebui cautata la Washington, New York si Bruxelles. In alt caz, vom fi martorii unor noi conditionari de tipul celei pe care a propus-o Chisinaul la insistenta Moscovei: recunoasterea internationala a neutralitatii ca premisa a reglementarii acestui conflict. Este evident ca Moscova apeleaza la astfel de stratageme pentru a deturna atentia partilor implicate si a mediatorilor de la adevarata problema. Ca si in cazul conditionarii retragerii fortelor rusesti din regiune cu incheierea unui acord asupra statutului regiunii transnistrene, Rusia trage de timp pentru a-si intari pozitiile in regiune. De aceea, mergand continuare pe mana Moscovei, Chisinaul rateaza o noua ocazie de a se asocia la spatiul european si euro-atlantic de securitate. Ca si in cazul Georgiei si Ucrainei, vointa politica a elitelor si implicit a cetatenilor din Republica Moldova este singura care poate ancora definitiv acest stat in spatiul geopolitic european/euro-atlantic de influenta. Totusi, spre deosebire de Georgia si Ucraina, care si-au fixat drept obiectiv strategic aderarea la NATO, statutul de neutralitate al Republicii Moldova reprezinta in prezent piatra de temelie a securitatii nationale. Fixata in Constitutie, neutralitatea constituie obiectul principal al disputelor politice interne, datorita nerecunoasterii sale de catre Federatia Rusa si a lipsei unui mecanism de garantii externe, ca in cazul altor state neutre. Or, neutralitatea in sine nu afecteaza interesele de securitate ale Moldovei, problema reducan-du-se la credibilitatea politicii de neutralitate, cat timp fortele militare rusesti alaturi de cele paramilitare transnistrene ocupa o buna parte din teritoriul Moldovei. Negocierile bilaterale purtate in ultimul timp cu Rusia in vederea reglementarii diferendumului transnistrean scot din nou in evidenta limitele politicii externe si de securitate ale Moldovei. Mizand pe aceeasi politica de neutralitate, Moldova risca sa ramana tot mai izolata si instabila. In acest sens, Chisinaul are un handicap in plus fata de Georgia si Ucraina in convingerea partenerilor occidentali de sinceritatea demersului sau european. Mituri eurepene si declaratii europeniste. Totodata, este important ca summitul de la Bucuresti a spulberat cateva mituri in aceasta parte a Europei. Unul din acestea este reticenta europenilor fata de noile valuri de extindere. Astazi este evident ca apropierea Ucrainei si Georgiei de NATO va avea loc pe masura ce ele vor corespunde standardelor euro-atlantice. Aceasta depinde in primul rand de mersul reformelor economice si consolidarea institutiilor democratice interne. Este un semnal clar pentru Kiev si Tbilisi, dar si pentru Chisinau. Or, modul superficial in care Chisinaul a realizat multe din prevederile PAUEM si IPAP demonstreaza o lipsa de vointa si intelegere a ratiunii valorificarii angajamentelor asumate. Prin asa-numita indeplinire „inainte de termen" a PAUEM si alte declaratii triumfaliste, conducerea de la Chisinau a sperat ca va reusi sa schimbe perceptiile negative ale oficialitatilor de la Bruxelles. Aceasta logica specifica mentalitatii comuniste este in mod fundamental opusa spiritului european. Cel de-al doilea mit, dezavuat la Summitul NATO, consta in imposibilitatea integrarii in NATO a statelor postsovietice care se confrunta cu conflicte inghetate si probleme de frontiera cu Rusia. Ei bine, Georgia si Ucraina se afla intr-o pozitie mult mai dezavantajoasa decat Republica Moldova. Ambele au baze militare rusesti si frontiere disputate cu Rusia ce raman inca a fi demarcate. Spre deosebire de acestea, Moldova poate beneficia de avantajul vecinatatii geografice si a comuniunii istorice si lingvistice cu un stat membru al UE si NATO. De asemenea, frontierele Moldovei sunt mult mai usor de demarcat si securizat. In masura in care Ucraina va demonstra vointa politica pentru inchiderea segmentului transnistrean, necontrolat de autoritatile moldovene, va fi pus capat tranzitului ilegal de marfuri, droguri, arme si de persoane in regiune. Toate aceste avantaje geopolitice au determinat Rusia sa forteze atingerea unui compromis in problema transnistreana in schimbul recunoasterii internationale a statutului de neutralitate a Moldovei. Dar prin impunerea neutralitatii, Rusia doreste, de fapt, sa neutralizeze intregul spatiu dintre Prut si Nistru, erijandu-se si in viitor in calitate de arbitru si garant al stabilitatii si securitatii in regiune. Guvernul de la Chisinau nu va putea consolida pozitia Moldovei in procesul de incheiere a unor noi acorduri cu UE si NATO cat timp va continua sa uzeze doar in mod declarativ ideea europeana. S-a observat ca actualei conduceri ii lipsesc logica in retorica sa politica antiromaneasca si antidemocratica, precum si coerenta si eficienta actiunilor sale practice in sfera economica si sociala. Asemenea evolutii pot genera doar dezamagire in societate, devalorizand astfel aspiratiile europene ale majoritatii cetatenilor. http://www.adevarul.ro/articole/republica-moldova-dupa-summitul-nato/348155