Un petic de pamant cu milioane de probleme, in Transnistria legea se scrie tot cu secera si ciocanul. Un teritoriu uitat de Dumnezeu si de legile dreptului international, o masina de spalat bani cu arma in mana, un teritoriu al violentei si gaura neagra a Europei. Potrivit enciclopediilor actuale, Transnistria este o regiune geografica din Republica Moldova situata la est de Nistru. Denumirea se mai refera si la asa-numita Republica Moldoveneasca Nistreana, regiune separatista aflata de drept in componenta Republicii Moldova. Autoritatile acestei republici controleaza intregul teritoriu de la est de Nistru, mai putin sase comune. Cu o suprafata de 3567 km2, are capitala la Tiraspol si o populatie predominant moldoveneasca: in 2001, moldovenii reprezentau 43% din populatie, ucrainenii 28%, iar rusii, a caror frica majora este reunificarea cu Romania, doar 25%. In Transnistria, limba romana este o infamie. O problema veche de 84 de ani URSS a creat in 1924 o republica-fantoma, Republica Sovietica Socialista Autonoma Moldoveneasca, ca propaganda comunista. Ea ar fi apartinut „muncitorilor moldoveni liberi, neasupriti de Romania Mare” si avea capitala la Balta, oras din Ucraina de azi. Statul a functionat pana in 1940, cand desprinderea definitiva a Basarabiei de Romania a facut inutila propaganda in regiune. Armele si tratatele nedrepte au luat cuvantul, iar in granitele celor doua teritorii, Stalin a fondat Moldova Sovietica. Desigur, regiunea transnistreana a ramas privilegiata, motiv pentru care obiectivele industriale, in proportie de 90%, au fost plasate aici, iar astazi Republica Moldova are mari probleme economice generate din dezlipirea zonei industriale. In 1989, cand asa zisa limba moldoveneasca a devenit oficiala, transnistrenii s-au opus vehement, iar „soviete de muncitori” din fabrici luptau impotriva tentativelor de independenta ale Republicii Moldova. Intr-o parte a Transnistriei, in special in Tiraspol, s-a dezvoltat miscarea separatista care, la 2 septembrie 1990, a proclamat Republica Moldoveneasca Nistreana. In cele din urma, in 1991, cand URSS a incetat sa mai existe, au refuzat sa recunoasca noua Republica independenta Moldova. Cu sprijinul Rusiei, in urma confruntarii armate din 1992, a preluat controlul asupra celei mai mari parti a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cat si a unei zone din Basarabia, in jurul orasului Tighina. Moldovenii, in inferioritate numerica si militara, nu au putut tine piept guvernului de la Tiraspol, sprijinit de Rusia prin „voluntarii” cazaci si Armata a XIV-a condusa de generalul Lebed. In timpul razboiului civil, au murit circa 1500 de persoane, iar alte cateva mii s-au refugiat peste Nistru. Dupa semnarea unui acord de incetare a focului, la 21 iunie 1992, rusii au decis sa lase cateva mii de militari in zona pentru mentinerea pacii, insa acesti „pacificatori” au contribuit din plin la consolidarea autoritatilor separatiste, adancind situatia de instabilitate. Transnistria devenea astfel teritoriu autonom in Republica Moldova, iar statutul sau urma sa fie definitivat mai tarziu prin negocieri internationale. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, cu exceptia a sase comune din raionul Dubasari - Cocieri, Molovata Noua, Corjova, Cosnita, Parata si Dorotcaia. Doi ani mai tarziu a fost semnat un nou acord cu Moldova, care prevede retragerea trupelor rusesti din Transnistria. Acordul nu a fost insa niciodata ratificat de Duma rusa. In 2006, cu ocazia unui referendum organizat de autoritatile transnistrene, se arata ca o „majoritate larga” sprijina independenta fata de Moldova si aderarea la Federatia Rusa... Desigur, comunitatea internationala nu a recunoscut rezultatele referendumului. OSCE si tentativele sale esuate Dupa razboiul civil din 1992 au existat numeroase tentative de rezolvare a conflictului, conduse de Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa. Moscova a prezentat, in 2003, un memorandum de federalizare a Republicii Moldova, care dadea, fireste, cele mai multe drepturi transnistrenilor. In 2005, si presedintele ucrainean Victor Iuscenko s-a simtit dator sa prezinte un plan de rezolvare, respins de guvernul de la Tiraspol, pentru ca prevedea organizarea de alegeri libere. Se pare ca pozitia lui Iuscenko este din ce in ce mai importanta, in ultimii ani, pentru simplul fapt ca a cerut agentilor economici transnistreni sa se inregistreze la Chisinau pentru a-si putea derula afacerile in Ucraina. Transnistria azi Transnistria este impartita in cinci raioane: Camenca (Каменка), sau Kamenka; Dubasari (Дубоссары), sau Dubossary; Grigoriopol (Григориополь); Ribnita (Рыбница), sau Rybnitsa, Slobozia (Слободзея) si municipiile Tiraspol (Тирасполь) si Tighina (Бендер), sau Bender. Prin sate, domneste saracia. In Tiraspol, strajuieste statuia lui Lenin, in fata Sovietului Suprem, ca si cum URSS ar domina in continuare harta europeana. Sloganul sovietic se aplica inca la Tiraspol, succesorul simbolisticii comuniste sovietice. De altfel, in fiecare toamna, au loc serbari festive dedicate „marii revolu?ii din octombrie”, iar la Pridnestrovie, de pilda, se serbeaza Ziua Drapelului Rusiei. Democratie si drepturi civile In 1992, cinci cetateni ai Republicii Moldova, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco, Petru Gordiac si Tudor Petrov Popa, cunoscuti mai tarziu ca Grupul Ilascu, au fost arestati si judecati abuziv de catre un tribunal ilegitim din „autoproclamata republica moldoveneasca nistreana”. Acuzatiile: acte de terorism in razboi. Cei cinci au fost condamnati la moarte si la alte pedepse grele, la 9 decembrie 1993, fara drept de recurs, in urma unui proces neechitabil, de-a lungul caruia nu s-a respectat prezumtia de nevinovatie si in care au fost administrate probe prefabricate pentru sustinerea acuzatiilor. In ciuda Deciziei Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova din 1994, care a pronuntat sentinta de achitare a celor patru detinuti si eliberarea lor neconditionata de sub arest, si in pofida valului de proteste din intreaga lume, prizonierii au mai petrecut ani grei dupa gratii. Petru Godiac a ispasit doi ani de inchisoare. Ilie Ilascu, condamnat la moarte prin impuscare, a fost eliberat in mai 2001, sub presiunea comunitatii internationale. Alexandru Lesco a fost eliberat acum patru ani, dupa 12 ani de inchisoare. In fine, in 2007 au fost eliberati si Andrei Ivantoc si Tudor Petrov Popa. Ivantoc a fost evacuat fortat din Transnistria: s-a opus sa paraseasca regiunea, desi a fost declarat persona non grata, acuzand guvernul Republicii Moldova ca a fost abandonat. In urma cu un an, publicatiile moldovenesti relatau distrugerea unui cimitir militar din Tighina: autoritatile au autorizat buldozerele sa treaca peste mormintele eroilor din cel de al Doilea Razboi Mondial, ostasi romani decedati in lupta impotriva Armatei Rosii. Astazi, vocile dizidentilor din Transnistria vorbesc impotriva regimului nationalist. „Sunt niste criminali!”, povesteste Maxim Belinski, membru al Comitetului de la Helsinki. In incercarea de a superviza un proces derulat in Transnistria, Belinski a fost rapit de trei persoane neidentificate si batut cu bestialitate, aproape ucis. Scapat din mainile lor, se intreaba ce atrocitati li se intampla cetatenilor obisnuiti, daca un membru al Comitetului a trecut prin asemenea tratament. Dizidentul Serghei Ostaf povesteste ca i s-a spus clar sa paraseasca Transnistria: „Daca ramai, pana maine vei fi mort!” Se stie si ca politia este implicata in crima organizata, iar criminali prolifici primesc lesne gazduire in teritoriu. Sursa: BBC: Places That Don’t Exist – Transnistria "Europe’s Black Hole" Ella Moroiu, Antena3.ro