Voronin si Marea Unire

In aceste zile, marcate de o semantica istorica distincta, se discuta foarte mult despre Marea Unire de la 1918. Ca si in anii precedenti, se vorbeste mai mult in cercurile intelectuale si politice „nationaliste”. Oficialitatile nu vorbesc pe tema data, ele fiind preocupate ca „nationalistii” sa nu vorbeasca prea tare si prea raspicat pe aceasta tema. Daca la fel s-a procedat si pe timpul guvernarilor democratice, de ce, la o adica, am astepta altceva de la guvernarea comunista?Si totusi, trebuie sa recunoastem ca niciuna din guvernarile anterioare nu a vorbit atat de mult despre Romania si Unire ca guvernarea Voronin. Primul presedinte evita acest subiect. Luand cuvantul in Parlamentul Romaniei, a lansat indemnul „Sa ne tinem de neamuri!”, iar noua, celor de aici, ne-a promis ca ne va spune cand va veni timpul Unirii. Al doilea presedinte, smecher fiind, dupa cateva intalniri „fara cravata” cu Emil Constantinescu a inteles ca nu are rost sa vorbeasca pe aceasta tema. Asa ne-a fost scris, deci, ca cel mai mult sa vorbeasca despre Unire cel de al treilea presedinte, comunistul Voronin. Acesta e marele lui merit, in comparatie cu predecesorii sai.Daca primii doi presedinti, neindraznind sa se pronunte deschis si vehement impotriva Romaniei, incercau sa evite acest subiect, sa-i minimalizeze actualitatea pentru „perioada data”, plasandu-l intr-un viitor mai indepartat, Voronin este primul conducator al R. Moldova care a recunoscut ca problema e de actualitate si a exclamat asemeni lui Galilei: Si totusi exista! Si ca e foarte grava! El a ridicat subiectul relatiilor cu Romania la nivelul discutiilor de stat. Ceea ce mai ieri se discuta doar pe la Uniunea Scriitorilor Voronin a facut sa devina subiect de discutie in societate si in relatiile dintre R. Moldova si Romania. Resuscitarea ideologiei moldovenismului antiromanesc si ridicarea antiromanismului de inspiratie sovietica si ruseasca la nivel de politica oficiala a celui de al doilea stat romanesc, permanentele lui acuzatii publice la adresa Romaniei au scos subiectul „Unirii” din cercurile inguste ale intelectualitatii si l-au „aruncat” marelui public, facand astfel, prin practici negative, o mare opera de culturalizare a maselor. Urmarind inversunarea patologica cu care Voronin ataca Romania si „clica unionista” din R. Moldova chiar si cei mai intunecati si neversati in chestiuni de istorie au cazut pe ganduri: „Stati, bre, inseamna ca ceva este…”.De la declaratia cu „karandasul” a lui Sangheli si pana la acea a lui Voronin ca statalitatea R. Moldova „scartaie” din cauza Romaniei s-a parcurs o intreaga epoca. Nu ironizez, insa meritul personal al lui Voronin (dar si al institutiilor de presa pe care le controleaza) este ca a recunoscut nu numai in fata propriilor cetateni, dar si in fata Europei (la Bruxelles, unde a mers cu jalba in protap impotriva Romaniei) ca existenta statului R. Moldova sta sub blestemul hamletian - a fi sau a nu fi - si acest „a fi sau a nu fi” depinde de… Romania. E un adevar care nu l-a rostit nici primul, nici al doilea presedinte. Asadar, in aceasta ZI MARE, sa-i dam lui Voronin - ca si Cezarului - ce-i al Cezarului… Pentru ca in ultimii sapte ani ceea ce nu au reusit sa faca unionistii, a facut, cum a putut, V. Voronin…