Stalin despre Basarabia si basarabeni

Basarabia, basarabeni, Moldova, moldoveni, moldovenesc etc. sunt cuvinte de mult rascunoscute. Si totusi, pana astazi ele sunt adesea interpretate in mod diferit. De-a lungul secolelor numerosi politicieni, diplomati, istorici, lingvisti, nemaivorbind de multimea de oameni simpli, au tratat in mod felurit acesti termeni, astfel ca si acum pot fi auzite diverse tilcuiri ale notiunilor date. Pe parcursul istoriei intelesul lor s-a schimbat atit in functie, de interpreti, cit si in timp.E destul sa ne amintim ca insusi termenul Basarabia desemna pe vremuri doar partea de sud a Moldovei dintre Prut si Nistru, pentru ca dupa 1812 el sa devina denumirea oficiala a intregului teritoriu al Moldovei dintre Prut si Nistru, de la Marea Neagra pina la Bucovina in poalele Carpatilor, teritoriu alipit la Rusia dupa Razboiul Ruso-Turc din 1806-1812.Aici nu ne vom ocupa insa de definirea termenilor sus-numiti, interpretarea lor fiind in genere stiuta, ci vom cita din unele materiale referitoare la semnificatiile acestor notiuni, materiale mai putin cunoscute, iar pentru multi indeobste necunoscute.Este vorba de opiniile fostului conducator al URSS I.V. Stalin, exprimate in convorbirile avute in septembrie 1945 cu presedintele Consiliului de Ministri al Romaniei, doctorul Petru Groza, sosit la Moscova in fruntea unei numeroase delegatii guvernamentale, din care facea parte si Gh. Gheorghiu -Dej, pe atunci ministru al comunicatiilor si lucrarilor publice. In cursul tratativelor, pe linga intrevederile cu diferiti demnitari sovietici, conducatorii delegatiei romane au avut intilniri si cu I.V. Stalin, in cadrul carora au fost discutate si anumite probleme referitoare la Basarabia si basarabeni. Despre rezultatele acestor convorbiri relateaza P. Groza, asaltat de ziaristi, in chiar ziua revenirii sale de la Moscova, fiind apoi reflectate si in presa, mai ales in oficiosul "Frontul plugarilor" din 15 septembrie 1945.Unele opinii ale lui I.V. Stalin cu privire la relatiile sovieto-romane au fost reproduse si in cadrul unor intilniri ale lui P. Groza cu reprezentantii organelor de stat si activistii de partid din diferite localitati si regiuni ale Romaniei. O astfel de intilnire este descrisa in lucrarea "Calvarul romanilor basarabeni si bucovineni" semnata de Pantelimon Halippa, Nicolae Nitreanu si Victor N. Nitreanu si depusa in 1974 la Biblioteca Academiei Romane. Aici sunt expuse o serie de amanunte ale convorbirilor de la Kremlin si unele idei ale lui I. Stalin.La 6 octombrie 1945, la Timisoara, in cinematograful "Capitol", Petru Groza a tinut un amplu expozeu politic pe tema "Probleme actuale ale Romaniei", in care a relatat pe larg despre tratativele de la Kremlin si sarcinile ce-i reveneau regimului guvernant roman in lumina hotaririlor adoptate la Moscova.Dupa incheierea mitingului prietenii politici ai lui P. Groza, printre care era si Nicolae Nitreanu, s-au apropait de el, l-au felicitat exprimindu-i diferite complimente admirative etc., adresindu-i si anumite intrebari. Printre acestea erau si urmatoarele doua: 1. Care este soarta basarabenilor si bucovinenilor traitori in Romania din 1944?; 2. Care este adevarul cu zvonul ca URSS urmareste alipirea Romaniei la URSS ca cea de a 17-a republica? Autorii studiului sus-numit au redat raspunsurile inaltului demnitar in varianta stenografica.Dr. Petru Groza: "Incep prin a raspunde la cea de a doua intrebare. Unde ar fi acea fericire ca noi sa putem face parte din marea si puternica Uniune Sovietica?"."Cu ocazia vizitei guvernamentale la Moscova am vorbit sincer si deschis cu tovarasul Stalin toate problemele noastre privitor la Basarabia. Tovarasul Stalin a spus:"Da! Intr-adevar, Basarabia este pamint romanesc si este locuita de moldoveni in cea mai mare parte, si ca moldovenii sunt de ginta latina, dar ca acum Basarabia este stapinita de URSS. Nu stim ce va fi mai departe. Viitorul ne va arata: fie ca Basarabia va fi restituita Romaniei, fie ca voi, romanii, veti veni la noi si atunci lucrurile se vor limpezi". Acestea au fost cuvintele tovarasului Stalin".Din cele de mai sus putem conchide ca in septembrie 1945, desi cel de al Doilea Razboi Mondial se incheiase odata cu capitularea Japoniei la 2 septembrie 1945, Kremlinul inca nu-si definitivase pozitiile in privinta Romaniei si a Basarabiei. De altfel, problemele viitorului Romaniei si al Basarabiei, cit si al RSS Moldovenesti se discutau de mai multa vreme, si in aceste discutii se prefigurau diferite variante.Autorul acestor rinduri s-a aflat in octombrie 1944 la Chisinau, la un seminar de doua saptamini organizat de Comitetul Central al Comsomolului din republica. Pentru a ne pune la curent cu problemele politice actuale a venit (bineinteles, delegat de Comitetul Central al PCM) profesorul Naum Nartov, sosit nu demult de la Moscova, unde in anii razboiului a lucrat la Institutul de Istorie al Academiei de Stiinte a URSS. Vorbind despre rolul poporului sovietic in lupta impotriva fascismului, el a mentionat ca in urma razboiului vor avea loc schimbari esentiale in structura geopolitica a Europei, lasind sa se inteleaga ca si hotarul de la Prut al RSS Moldovenesti s-ar putea schimba si el. Moldova, spunea el, nu se termina la Prut si nici chiar la Siret, iar spre nord-vest se intinde pina in Carpati.Dupa cit se pare, asemenea idei privind largirea teritoriului RSSM isi gaseau sustinere mai ales printre cercurile de conducere ale RSS Moldovenesti.Nu e intimplator nici faptul ca in unele judete romanesti a fost initiata (desigur, nu fara stirea organelor sovietice de ocupatie) miscarea pentru unirea Romaniei cu URSS, unire pe care, dupa cum am vazut mai sus, P. Groza o considera ca un moment de suprema fericire pentru poporul roman.Oricum, dupa cum vedem din spusele lui Stalin, liderii de la Kremlin la acea vreme inca nu-si precizasera pozitiile in privinta problemelor discutate. Mai ales ca, desi zonele de influenta fusesera stabilite inca in mai 1944 la Conferinta de la Ialta, Romania fiind inclusa in zona aflata sub controlul URSS, totusi la viitoarea Conferinta de Pace hotaririle cardinale nu puteau fi luate fara consimtamintul aliatilor.Cealalta intrebare adresata lui Petru Groza la intilnirea din Timisoara se referea la statutul juridic al basarabenilor si bucovinenilor care s-au refugiat in 1944 in Romania, problema pe care delegatii romani de asemenea au pus-o in discutie in tratativele lor cu Stalin si alti lideri de la Kremlin.Deoarece URSS nu recunoscuse oficial mai multe tratate internationale ce prevedeau diferite norme de drept, printre care si dreptul la optiune in alegerea nationalitatii si cetateniei, si intrucit nu exista nici un acord sovieto-roman (desi guvernul roman a formulat in repetate rinduri propuneri concrete in chestiunea data), in aceasta privinta actiona doar legea sovietica din 8 martie 1941, conform careia toti cei care locuisera la aceasta data pe teritoriul de atunci al URSS erau declarati cetateni sovietici. Prin urmare, toti refugiatii basarabeni sau bucovineni care au sosit in Romania dupa 8 martie 1941 erau considerati cetateni sovietici si urmau sa fie repatriati in Uniunea Sovietica.Dupa cum arata autorii studiului "Calvarul romanilor basarabeni si bucovineni", organele militare sovietice, sustinute de obicei si de politia si jandarmii romani, care, din exces de zel, se straduiau sa le intre in voie agentilor KGB-ului sovietic, au organizat o adevarata "vinatoare de basarabeni". Acestia erau prinsi si deportati in URSS, majoritatea direct in Siberia. Astfel, in judetul Dolj, unde era prefect colonelul Ilie Dimitriu, ce-i prinsi erau adusi cu mainile la spate, legate cu sarma ghimpata, si predati organelor sovietice, contrar vointei lor, pentru a fi transportati in URSS.Refugiatii basarabeni si bucovineni se ascundeau prin tufarisuri si stufarisuri, cautau cu orice pret sa faca rost de acte false, precum ca ei ar fi originari din diferite judete din Muntenia, Oltenia, Banat, Moldova. Se spune ca chiar si renumita Elena Alistar, unica femeie-deputat din "Sfatul Tarii", a fost nevoita sa stea citeva zile ascunsa in papuris, pentru a scapa de arestare si deportare (de altfel, atmosfera acelor vremuri este descrisa amanuntit in romanul lui Paul Goma "Arta refugii").Dupa cum se mentioneaza intr-o nota oficiala semnata de ministrul de externe C. Visoianu, de la jumatatea lui noiembrie pina la 3 decembrie 1944, guvernul roman a inregistrat peste 100 de sinucideri in randurile refugiatilor.Dar toate incercarile guvernului roman de a trata chestiunea refugiatilor cu reprezentantii sovietici din Comisia Aliata de Control, general-locotenent Vinogradov si colonel Borisov, seful sectiei politice a acestei comisii, nu au dat nici un rezultat. Si atunci membrii delegatiei romane sosite la Moscova au propus ca aceste probleme sa fie examinate cu liderii de la Kremlin.Dupa cit se vede, tratativele in privinta refugiatilor basarabeni nu dadeau rezultate palpabile. Si atunci P. Groza s-a vazut nevoit sa puna problema si in fata lui I.V. Stalin, care insa, ocolind aceasta chestiune, insista asupra altor probleme. Printre altele, Stalin a cerut ca in scolile din Romania sa fie introdusa studierea limbii ruse. Delegatii romani i-au raspuns insa ca Romania nu dispune de un numar atit de mare de profesori de limba rusa. Si atunci P. Groza a afirmat asta s-ar putea realiza, doar daca refugiatilor basarabeni li s-ar permite sa ramina in Romania si sa predea aici limba rusa in scoli. Stalin raspunse: "Da, asta ar fi o idee. Asa veti face. Basarabenii sa fie folositi pentru predarea limbii ruse in scolile romane".Dupa incheierea tratativelor de la Moscova si revenirea delegatiei guvernamentale romane la Bucuresti, Petru Groza a declarat: "Am lichidat chestiunea cetatenilor sovietici originari din Basarabia. Ei sunt in drept sa judece daca vor mai ramine aici sau sa plece dupa propria lor vointa fara nici o constringere". Aceasta declaratie, publicata in ziarul "Frontul plugarilor" din 15 septembrie 1945, a fost repetata de el si la intilnirea de la Timisoara.De altfel, chiar si aceasta intelegere a fost nu o data incalcata de organele sovietice. O dovada, spre exemplu, e chiar si faptul ca in 1952 cunoscutul politician si om de cultura basarabean Pentelimon Halippa a fost arestat in Romania de catre organele de represalii sovietice, judecat la Chisinau de emisarii de la KGB si condamnat la 25 de ani de munca silnica in Siberia. Abia dupa moartea lui Stalin, in 1955, el a fost amnistrat. Dar, revenit in Romania, el a fost condamnat de catre organele de represalii romanesti la alti 2 ani de inchisoare.Studiul "Calvarul romanilor basarabeni si bucovineni" semnat de Pan Halippa, Nicolae Nitreanu si Victor N. Nitreanu, ne prezinta o serie intreaga de fapte si documente referitoare la istoria plina de dramatism a Basarabiei si basarabenilor. Si, desigur, bine ar fi ca aceste sa fie publicat, fiind insotit poate si de anumite comentarii.