PSIHOLOGIA URII

Ura care… ne uneste Motto: „Ura este… cea mai indelungata placere. Oamenii iubesc in pripa, dar urasc linistit, pana la moarte”. (G. G. Byron)Ceea ce un strain crede, despre anumite lucruri care se produc la noi, ca ar fi niste paradoxuri, in realitate sunt manifestari ale unei psihologii colective pe care eu as numi-o psihologia urii. Dupa revenirea comunistilor la putere in 2001, ura reciproca a devenit motorul vietii moldovenilor. Dorind sa se revanseze pentru prabusirea sistemului creat de ei, comunistii au injectat ura in toate celulele societatii moldovene. Ei au ideologizat totul - statul, cultura, politica etc. Astfel, lupta ideologica se da chiar si intre rude, „coborand” la nivelul familiei, celula de baza a societatii: parca nu avem cazuri cand, de exemplu, tatal comunist se bate cu fiul anticomunist pe motive ideologice? Biserica - institutia care, prin definitie, ar fi trebuit sa se afle deasupra oricarei ideologii - a devenit si ea un element al masinii ideologice a comunistilor. Ca urmare, Biserica uraste la fel de pasional si agresiv ceea ce uraste Voronin, iar acesta, precum se stie, uraste totul ce e legat de acest popor - limba, istoria, credinta… Despre ce fel de „iubire intre frati” poate fi vorba cand preotii devin agenti electorali (ideologici) ai Partidului Comunistilor? Astazi am ajuns in situatia cand nu mai exista nicio autoritate morala care i-ar uni pe moldoveni; astazi, pe moldoveni ii uneste numai ura. Cel mai bine ura se manifesta in politica. In politica moldoveana toate actiunile, inclusiv unirile, se fac din ura, pentru a demola ceva sau (pe cineva), dar nu pentru a zidi……Boala unirilor politice din ura e veche. Sa ne amintim de CDM, ADR si BMD. Toate s-au desfacut, ca un zamos rascopt, deoarece s-au facut de catre oameni care se urau reciproc. Si scandalul de vineri din parlament a demonstrat ca pe politicienii moldoveni ii poate uni numai ura (impotriva cuiva). Diacov, care a fost facut de catre baietii lui Rosca un adevarat monstru in „Cartea neagra a tradarii” (dintr-un sentiment de decenta nu reiau acele calificative), sare ca un leu si se solidarizeaza cu Rosca. Niciun alt sentiment nu i-ar fi putut solidariza pe Diacov si Rosca, care se urasc de moarte, decat ura comuna fata de un adversar comun. Ori sa luam alt exemplu: o parte considerabila a CM Chisinau, declarata anticomunista, lupta pentru demiterea presedintelui anticomunist al CM, Mihai Ghimpu. Nu e niciun paradox, cum ar putea crede un strain, care nu ne cunoaste psihologia. Explicatia e alta: CM e format din oameni care se urasc reciproc si care se pot uni numai pentru a lua capul cuiva. Astazi, acestia se urasc atat de mult, incat au uitat de dusmanul comun si-s gata sa impinga in haos Chisinaul, spre marea satisfactie a dusmanului comun.Am scris aceste randuri fara ura si partinire. Sunt convins insa ca unii, in loc sa se supere pe cei vinovati, se vor supara si ma vor uri pe mine. Nu e nici acesta un paradox. Pur si simplu, de la un timp incoace, moldovenilor le vine mai usor sa (se) urasca, decat sa gandeasca… Avea dreptate Balzac: „Ura nu calculeaza, nu cugeta niciodata si refuza sa vorbeasca limba ratiunii”.C. T. , 4.03. 2008, NR.821http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=724&idRubric=7467&idArticle=17217