Serghei Kapita: „Este limba romana si n-ai ce-i face”

Ceva lamuriri. Serghei Capita este fiul lui Piotr Kapita, laureat al premiului nobel pentru literatura, academician al academiei ruse, originar din Basarabia, unul dintre putinii care l-au confruntat pe Beria in mod direct la o plenara a pcus apoi represat, profesor la Universitatea din Kambridge. http://www.jurnal.md/article/5340/Serghei Kapita: „Este limba romana si n-ai ce-i face”Revista „Natura” a publicat in ultimul sau numar un interviu cu Serghei R. Kapita, academician rus de origine basarabeana, realizat de directorul Bibliotecii Nationale a R. Moldova, Alexei Rau. Mare i-a fost mirarea cand fizicianul rus, care la 14 februarie, implineste 80 de ani, i-a raspuns in limba romana la intrebari, chiar daca acesta nu s-a nascut in Basarabia, ci in Marea Britanie. Va propunem un fragment din interviul lui Alexei Rau in care academicianul Kapita vorbeste, intre altele, si despre situatia lingvistica din Basarabia.– Stimate domnule academician, sunteti descendent din vita basarabeana. Mai tineti vreo legatura cu bastina stramoseasca?– „Vreo legatura” e prea putin spus. Precum vedeti, va raspund in limba romana, pe cand dvs. m-ati intrebat ruseste...– Astazi sunteti pus pe surprize...– La ce va referiti?– Am in vedere, mai intai, comunicarea pe care ati prezentat-o in cadrul acestei conferinte internationale, prilejuita de aniversarea a 170-a a Bibliotecii de Stat a Rusiei, facand un adevarat fureur. Si a doua surpriza este ca vorbiti atat de bine limba noastra...– Iata ca si dvs., cand va referiti la aceasta limba, recurgeti la exprimarea eufemistica. Academicianul Piotrovski, un mare romanist si un foarte bun prieten al familiei noastre, a tot vorbit despre situatia lingvistica din Basarabia, inclusiv despre felul acesta al multor intelectuali, iscat din ratiuni de circumspectie politica, desigur, de a ocoli numele ei cel adevarat. Dar ea este limba romana si n-ai ce-i face. Bovarismul politicienilor de la Chisinau, care poate fi numit cu un cuvant mult mai dur, numai ca nu-mi pot permite sa cobor atat de jos, intretinut, ba nu – generat de o seama de politicieni chiar de aici, de la Moscova, este o mostra de ignoranta agresiva. Eu nu cred ca in conditiile cresterii nivelului de instruire si ale democratizarii opacitatea obscura a acestor grupari sovine nu va fi dezamorsata definitiv. Lucrul acesta, insa, depinde de vorbitorii acestei limbi, in primul rand, de intelectualii de la voi care trebuie sa spuna adevarul. Iar daca „a spune adevarul” vi se pare o expresie cam bombastica, atunci tineti-va de ceea ce se numeste demnitate intelectuala. Eu, fiind departe de locurile de bastina ale strabunicilor mei, tin la aceasta limba tocmai din acest sentiment de demnitate, care include, pentru un intelectual, si datoria de a cunoaste si de a vorbi limba mamei care i-a dat viata si l-a crescut. Daca bunelul si bunica erau basarabeni vorbitori de limba romana, daca tatal meu si mama mea au fost la fel, chiar daca, in virtutea situatiei lor, nu au prea avut conditii sa se si afirme in aceasta limba, cum puteam eu sa fiu altfel? Mai mult chiar, desi m-am nascut si am crescut departe de Basarabia, am mers pe urmele tatei si mi-am luat si eu o sotie basarabeanca, de prin partile Sorocii, asa incat, atunci cand ne retragem in caminul nostru familial, mai vorbim si romaneste. Am si mers impreuna, de cateva ori, cand eram mai tineri, in ospetie la parintii si la rudele sotiei mele.(...)– Va multumesc pentru interviu.– Iar eu va multumesc pentru invitatie si va rog sa transmiteti cititorilor revistei „Magazin bibliologic” urarile mele de fericire si de mai bine. Mai ales cititorilor de prin partile Sorocii, oameni despre care am niste amintiri de nesters.http://www.jurnal.md/article/5340/