Ce mai fac rusii nostri...???

Iarasi „dezromanizarea”? Vinerea trecuta, un veteran, „membru al PCUS”, propunea la modul serios, intr-un ziar de limba rusa, „un proiect general de dezromanizare a stiintei, invatamantului si educatiei... a tuturor mijloacelor de informare in masa...” si „desfasurarea unei miscari patriotice de masa a cetatenilor, incepand cu tineretul, generatia in crestere, pentru ca ei sa se curete in deplina masura de drogul, de betia („durman”) romanounionista...”. Mult stimatul „membru al PCUS” este, cu siguranta, unul dintre cei care nu au dat uitarii „emotiile” din perioada pe care multi rusi o numesc a „dezmatului nationalist”, iar noi – „a renasterii nationale”. El crede naiv, asa cum ii spune Voronin, ca romanismul este o samanta diversionista, pe care spionii Romaniei o arunca peste Prut, pandind momentul cand vantul bate dinspre Vest. Va trebui sa-l dezamagim, totusi, pe veteran. Miscarea din 1988-1991 are radacini locale, toti liderii ei fiind romani „cultivati” de puterea sovietica. Ce facem cu ei? Ii impuscam? Daca „dezromanizam” invatamantul si educatia, ramanem fara Eminescu, Alecsandri, Hasdeu, Creanga... Vieru, Doga si chiar Druta. Va trebui sa-l cenzuram pe Cantemir (de altfel, o face deja Moldova 1), care a fost printre „ideologii” poporului roman, cercetand vechimea si unitatea „romano-moldo-vlahilor”. Va trebui sa-i inchidem pe cei mai importanti scriitori, incepand cu Vasilache, Busuioc, Besleaga, Saka, Vangheli... Cimpoi va trebui sa conduca Uniunea Scriitorilor din „exilul” de la Iasi sau Husi... Va mai trebui sa-l alungam dincolo nu numai pe Mircea Snegur, dar si pe Petru Lucinschi, care a propus sa scriem limba romana intr-o paranteza din Constitutie... Starpirea romanismului este o iluzie care ii impiedica pe unii sa actioneze lucid. Daca a rezistat peste 40 de ani de „inghet” stalinist, „samanta” romanismului va supravietui si acestui regim cu siguranta.Societatea este un organism viuO societate nu este o vaza, totusi, ci un organism viu, si timpul e un bun lecuitor al ranilor sufletesti, numai daca vrei sa le tratezi si nu le zgandaresti intruna. Dar vor asta rusii nostri? Vor, dar nu toti. Ca de altfel si moldovenii care se considera si care nu se considera romani, din varii motive. Si atata timp cat unii dintre ei blameaza „nationalistii” si se ascund prin case in ziua de 31 august 1989, iar altii sarbatoresc in aceasta zi, „rana” nu are cum sa se tamaduiasca. Dar e posibila oare o reconciliere in aceasta privinta? Se poate oare ajunge la un numitor comun in tratarea acelei perioade, dincolo de resentimente si simpatii politice? Decat sa ne certam sau sa ne evitam unii pe altii, nu ar fi mai bine sa ne asezam la masa „tratativelor”, ca sa clarificam definitiv niste lucruri? Pentru inceput i-am putea intreba pe intelectualii rusi: chiar sa nu fi existat nici un motiv pentru aparitia miscarii de „renastere nationala”? Totul era perfect in relatiile interetnice din RSSM, chiar nu ati observat cum erau terorizati cei care indrazneau sa ridice glasul pentru a spune niste lucruri „nevinovate”, cum ar fi ca dincolo si dincoace de Prut se vorbeste aceeasi limba? Voi care ati fost luminati de exemplul marilor cautatori de adevar, de ce acceptati minciuna? „Nava” numita RM ar avea de castigat mult in stabilitate daca s-ar recunoaste dreptul nostru de a ne numi romani si de a spune ca vorbim limba romana. La randul nostru, trebuie sa recunoastem ca zelul „patriotic” al unora dintre noi a fost prin 1988 proportional conformismului, oportunismului si conjuncturismului de care au dat dovada pana la 1988. Miscarea n-a fost suficient de bine organizata si disciplinata, ca sa-i neutralizeze pe indivizii razbunatori si provocatori. Totusi Frontul Popular ca institutie nu a sprijinit lozinca „cemodan-vokzal-Rossia”, pronuntandu-se pentru acordarea cetateniei tuturor celora care in 1991 locuiau pe teritoriul RM. Acest „detaliu” insa le scapa unora dintre „rusii nostri”, dar si „moldovenilor” care se afla acum la putere. Recunoscandu-se limba romana, renuntandu-se la proiecte bizare de epurari, s-ar putea ajunge la o intelegere privind viitorul politic al RM. Din cauza luptei „corp la corp” nu reusim sa ne ocupam de lucrurile importante. Rusii nu canta in corFireste, ca si „natiunea titulara”, rusii nu reprezinta un cor armonios. Ei se impart in diverse grupuri, dupa criterii cat se poate de banale. In primul rand, exista rusi care recunosc dreptul nostru de a ne numi romani si de a numi limba noastra romana si exista altii, mai multi, care nu ne recunosc acest drept nici in ruptul capului si ne dau mereu lectii de istorie si lingvistica, de etnografie si „patriotism”. Ei fac alianta cu moldovenii romani care se supara ca sunt numiti romani. Incurajandu-se unii pe altii, ei intretin o atmosfera de „cetate asediata”, o stare de agresivitate continua, de romanofobie desantata si – de ce sa n-o spunem – neinteligenta, chiar tampita. Dar nu rusilor, cu siguranta, le apartine initiativa. Unii nici macar nu-si dau seama ca sunt folositi de actuala putere.Ca toti ceilalti moldoveni, rusii nostri se mai impart in multumiti de actuala putere si nemultumiti de ea. Primii considera ca in RM se construieste un stat „polietnic” si ca limba si cultura rusa nu sunt discriminate in societatea noastra, iar rusii pot accede la cele mai inalte functii in stat, fara, de altfel, sa cunoasca limba de stat. Exemplele si cifrele, cu care opereaza „multumitii” nu sunt convingatoare pentru altii care insista ca RM este un stat monoetnic, si ca lucrurile pot fi corijate numai acordandu-i-se limbii ruse un statut oficial egal cu al „limbii moldovenesti”, ca ei sa poata avansa pe scara administrativ-politica fara a mai face efortul de a cunoaste inca o limba, in afara de cea rusa si, eventual, engleza. Conditia cunoasterii actualei limbi de stat pare sa-i umileasca. Ca noi am fi nevoiti sa vorbim cu ei ruseste nu-i jeneaza, nu le provoaca incomoditati. Evident, ei nu sunt de acord nici cu orientarea europeana a RM. S-ar putea ca acesta sa fie motivul adevarat al supararii „nemultumitilor”. De aceea faptul ca procentajul scolilor rusesti in RM e mult mai mare decat procentajul rusilor in RM nu conteaza pentru ei. Dintre acestia, unii vin cu ideea contracararii „nationalismului” comunist prin unirea cu Romania, unde rusii sunt respectati mai mult decat in RM. Considerandu-se (unii) superiori intelectualitatii „nationaliste”, ei elaboreaza tactici de inlocuire a acesteia. Este pozitiv faptul ca si-au invins romanofobia. Ceea ce nu inseamna ca au o parere buna despre „miscarea de renastere nationala”.Rusii „invizibili”Mai exista o categorie de rusi sau rusofoni pe care ii observam mai putin, care au insusit deja romana si isi cauta de treaba fie in afaceri, fie in ONG-uri sau administratie, neimplicandu-se, ca multi alti moldoveni, in politica. Daca e sa credem unor sondaje, proportia rusilor si rusofonilor care vorbesc romaneste e de 30 la suta. Ceea ce nu e putin. Ca sa rezumam, la intrebarea „ce mai fac rusii nostri?” putem raspunde ca nu fac nimic altceva decat fac ceilalti moldoveni.