Comisia de experti in politologie, sociologie, filozofie si istorie a Consiliului National pentru Acreditare si Atestare din cadrul Academiei de Stiinte a Moldovei a amanat, pentru un termen necunoscut, aprobarea tezei de doctorat "Evolutia statalitatii moldovenesti in epoca contemporana, a comunistului Victor Stepaniuc, ideolog al moldovenismului primitiv, ex-deputat PCRM, actualmente viceprim-ministru. Potrivit uuor surse din cadrul comisiei citate, motivul amanarii l-a constituit pozitia negativa fata de lucrarea lui Stepaniuc a unor istorici de notorietate din Moldova, din cadrul institutiei sus-numite.Sursele citate ne-au informat ca lucrarea lui Stepaniuc ar fi fost apreciata drept un opus lipsit de valoare stiintifica, un puct de vedere personal, care "nu se poate bucura de autoritatea unui titlu academic". Precizam, de asemenea, ca obiectiile istoricilor moldoveni coincid cu cele publicate recent de catre Institutul National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane. Astfel in contestatia institutiei nominalizate se spune ca in lucrarea prezentata, Victor Stepaniuc reia, pe scurt, ideile reliefate in volumul sau, Statalitatea poporului moldovenesc. Aspecte istorice, politico-juridice, referindu-se aproape exclusiv la destinul tragic al provinciei dintre Prut si Nistru, in secolul al XX-lea. "Candidatul intelege sa repete afirmatiile discutabile facute in volumul sus-amintit, care califica aceasta carte in categoria lucrarilor de propaganda politica, fara o valoare stiintifica obiectiva", se mentioneaza in contestatie.Totodata, expertii Institutului Roman pentru Studiu Totalitarismului considera ca Stepaniuc manipuleaza izvoarele istorice cu vadita intentie, punand accentul doar pe acele aspecte (accidente) care se dovedesc favorabile ideilor sustinute in lucrare."Atunci cand discuta despre situatia politica creata dupa abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, transforma nemultumirile locale, foarte interesate politic, ale gruparii lui Roznovanu in "Miscare Separatista", acordandu-i girul adevaratei vointe a poporului si nu unor intrigi de familie pentru accederea la tronul ramas vacant. Citarea lui Mihail Kogalniceanu in acest context este o noua dovada in acest sens, V. Stepaniuc ignorand sentimentele acestuia fata de inlocuirea regimului politic. Mai departe, sunt citati o seama de oameni politici (Nicolae Alexandri, Pan. Halippa), care faceau afirmatii antiromanesti, omitandu-se faptul ca acestia se exprimau in conditiile luptei din opozitie si ignorandu-se ca, in ciuda presupusei lor atitudini antiunioniste, ei candidau si se afirmau totusi ca deputati si senatori in Parlamentul Romaniei. Autorul isi face un obicei din invocarea unor surse de autoritate, pe care, ulterior, uneori in cadrul aceluiasi capitol, le anuleaza. Este cazul aceluiasi Pantelimon Halippa, dar, mult mai grav, al institutiei Sfatului Tarii, in ansamblu. Acesta din urma reprezinta, in opinia autorului, cand vointa suverana a basarabenilor, cand a guvernului roman, candidatul insusi desfiintandu-si astfel propria teorie cu privire la legitimitatea organului reprezentativ suprem. Din punct de vedere metodologic, teza de doctorat propusa are numeroase deficiente, inadmisibile pentru un minim si tolerat nivel academic", sustin expertii Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane.Autor / Sursa: Igor Burciu