Testamentul lui Stefan cel Mare

Ultimii ani de domnie a lui Stefan cel Mare au fost si ei zbuciumati. Desi se aburca tot mai greu pe cal, desi manuia sabia cu ceva mai putina indemanare ca-n anii cei tineri, viteazul voievod al Moldovei n-a stiut ce-i odihna pana-n ultimele zile ale vietii sale. Rana de la picior, pe care o capatase sub zidurile Chiliei in 1462, incepu sa-l chinuiasca. Dar cel mai mult il durea o alta rana, din suflet - Chilia si Cetatea Alba care se aflau sub jug strain. Visa sa le mai vada adaugate Moldovei, ca sa poata muri impacat. Mandria lui Stefan cel Mare erau cetatile tarii, pe care le-a intarit sau au fost ridicate la indemnul lui.Batranul domnitor voia ca tronul tarii sa ramana pe maini sigure. In tara era pace, dar Stefan simtea ca pacea e relativa. Tarile vecine, dar si unii dintre boierii tarii asteptau sa inchida ochii voievodul ca sa-si dicteze conditiile, sa puna un domn pe care l-ar putea manevra si inclina sa le faca toate hatarurile. Cand simti ca puterile il parasesc de tot, Stefan a chemat "tara" la ultimul lui sfat:"Boieri dumneavoastra, v-am chemat sa ma marturisesc inainte de moarte, sa ma spovedesc tarii. Rog sa ma iertati ca am fost prea bun cu voi si prea crunt.Am mostenit o tara de tarani si va las o tara de osteni. In Moldova, toata populatia care stia sa tina in maini numai coarnele plugului, stie azi sa tina in mana si sabia.Turcul ne-a dorit Moldova un pasalac al Imperiului Otoman. Lesii - un voievodat al Tarii Lesesti. Ungurii - un teritoriu al Tarii Unguresti. Tatarii - un loc de pasune pentru caii lor. Dar n-au izbutit. Va las o tara bine aparata. In cetatea noastra de la Dunare - Chilia si de la Marea Neagra - Cetatea Alba, sed acum ca un spin in coasta tarii paganii cei fara de Dumnezeu. Imi pare rau de neputintele pe care mi le-a adus batranetea, caci visul meu era sa va las tara intreaga si nestirbita. Caci o tara, atata timp cat isi va avea hotarele stirbite, va sangera mereu. Si acum nu sangerez atat de ranile mele din bataliile trecute, cat de aceste doua rani vii - Chilia si Cetatea Alba. Ca sa pot dormi linistit in mormantul meu, as vrea sa-mi jurati ca nu veti uita niciodata de ele si, atunci cand va sosi clipa prielnica, veti face tot posibilul ca sa le intoarceti Moldovei. Nu ni s-au furat doua cetati, ni s-a furat ceva mai mult - Dunarea ne-a fost furata si Marea Neagra ni s-a rapit. Moldova fara de mare e tara numai pe jumatate.Multi ne-au vrut ingenuncheati. Multi ni s-au dorit "eliberatori". Turcii vroiau sa ne elibereze de unguri, ungurii - de lesi, lesii - de turci. Dar toti urmareau alte scopuri: cum sa ne faca robi si turcilor, dar si lor. Grea mi-a fost domnia. Timp de 47 de ani ma miram in fiecare zi ca n-am murit. Dusmanul m-a ingenuncheat numai de doua ori: la Chilia si la Valea Alba. El nu tintea moartea mea, el tintea moartea Moldovei. Si cand am avut noroc, nu eu, Moldova l-a avut.Va las o tara pe care mi-am dorit-o si v-ati dorit-o. Si nu as vrea sa inchid ochii fara sa stiu pe cine ati ales domn al tarii in locul meu. Nu doresc ca mormantul meu sa fie stropit cu sange. Nu doresc sa ce certe din cauza tronului tarii parinti si copii, frati si surori, nepoti si unchi. Vreau sa mor impacat. Va rog, boieri dumneavoastra, sa faceti alegere si sa-l sprijiniti pe Bogdan-voda, fiul meu si domnul vostru. Stefan, cu mainile tremurande, isi scoase coroana de pe crestetul incununat de plete carunte si o aseza pe fruntea lui Bogdan, care sta in genunchi inaintea tronului."- Nu e o coroana de diamante, e o coroana de spini, fiule. As vrea sa-ti dau cateva sfaturi, de care poti asculta, dar de care poti si sa nu tii seama. M-am temut sa rostesc aceste cuvinte cu coroana pe cap, sa nu le luati drept porunca. Acum, cand mi-am luat locul printre boieri, cred ca le pot spune.Traim vremuri tulburi. Din toate partile, fiare gata de prada se uita cu ochi pohticiosi catre biata tara a Moldovei. Eu si cu boierii si razesii mei am facut tot ce mi-a stat in putinta si am aparat-o, pe unde cu cuvantul, pe unde cu sabia, de dusmani. Iar dusmanii ei sunt mai ales vecinii ei, care vor sa-si mareasca tarile pe seama Moldovei. Care vor tara Moldovei ca pe o simpla regiune a tarilor lor. Si lesii jinduiesc sa va aiba birnici. Sa va faca pe cat se poate mai curand catolici. Ca si ungurii, care viseaza mereu gurile Dunarii. Si tatarii nu s-ar da in laturi s-o prefaca intr-o pasune pentru caii lor sirepi. Si cazacii care ajung pana aici cu gand sa se bata cu paganul pentru credinta, dar se intorc inapoi cu turme si herghelii de-ale moldovenilor. Si rusul care a inceput sa se lateasca in toate partile, dintr-o tara mica devenind o tara cu intinderi mari, pe seama vecinilor. Si turcul care a cuprins atata lume.Toti ne-ar vrea vasali si birnici. Si daca tu, fiule, si voi boieri dumneavoastra, veti vedea ca nu puteti tine tara, si-ti vedea ca nu aveti incotro, sa o inchinati, dar sa n-o inchinati oricui. Daca vreti ca fiii si nepotii vostri sa mai vorbeasca limba noastra stramoseasca, sa nu o inchinati vecinilor - nici lesilor, nici ungurilor, nici muscalilor. Acestia, daca vin, nu se mai duc din tara si sub diferite pretexte au sa va treaca la alta credinta si au sa va impuna sa le vorbiti limba si jugul va va fi dublu. Vor gasi si argumente ca sunteti unguri sau slavi, ca graiurile lor sunt mai nobile. Si nu veti fi stapani, ci straini in tara voastra. Si din toti - cel mai tare astazi e turcul. As vrea sa va stiu liberi. Dar daca veti vedea ca nu va puteti pastra libertatea, si gura mea spune acum ceea ce n-ar vrea sa rosteasca niciodata, sa va inchinati celui cu care m-am razboit dintotdeauna - turcului; ca acesta nu cumpara mosii in tara straina, nici moschei nu zideste si nici alta limba decat turca turcul nu are dreptul sa invete. Si fiind Turcia prea departe de Moldova si peste ape, ea nu va dori niciodata sa se mute in Moldova, ca unele neamuri de la nord care cauta regiuni mai calduroase si pamanturi mai roditoare. Veti plati birul umilitor pana veti gasi putere in voi sa scuturati jugul nesuferit. Si as dormi la locul meu de veci impacat, daca as sti ca mi-ati ascultat sfatul. Eu am ostenit. Si plec sa ma culc. Nu as vrea sa dorm somn greu, insotit de cosmaruri. As vrea sa dorm in somnul cel de veci impacat. Asta e ultima rugaminte a celuia care v-a fost mai mult decat un domn, v-a fost un parinte".Material pregatit de Vasile Ciobanu,profesor la Scoala medie din Sadaclia, r-l Basarabeasca