Ideologia moldovenismului si limba comunistilor

Eugenia BojogaIncidentul de acum citeva saptamini provocat de stipularea limbii „moldovenesti” in Acordul privind facilitarea emiterii vizelor si Acordul de readmisie, incheiate intre UE si R. Moldova, nu reprezinta deloc o surpriza pentru cei care urmaresc cu atentie discursul lingvistic al partidului de guvernamint. La o examinare lucida si detasata, constatam ca este vorba de un discurs consecvent, cu o anumita „coerenta” interioara, chiar daca se bazeaza pe premise total false, antistiintifice, si pe o strategie diabolica. Aceasta coerenta - care poate fi dedusa din platforma sa electorala, din Conceptia politicii nationale a Rep. Moldova, aprobata la 19 decembrie 2003 in Parlament, din asa-zisul dictionar mold.-romanesc al lui Stati si din diverse declaratii provocatoare ale reprezentantilor sai - inseamna, de fapt, coerenta cu ideologia sovietica de odinioara pe care o credeam demult depasita. Reiterarea „argumentelor” din anii ‘50, apelul la aceleasi componente ale imaginarului sovietic referitoare la poporul „moldovenesc” si limba „moldoveneasca” demonstreaza ca politica lingvistica de pe vremea lui Stalin a revenit in forta.Discursul lingvistic al comunistilor„Noi, de 650 de ani suntem moldoveni si limba noastra este moldoveneasca. Daca limba romana este stra-stra-stranepoata limbii moldovenesti - asta nu este problema noastra, ci problema Romaniei”, declara recent dl presedinte V. Voronin, adaugind ca, daca Romania si-ar reboteza limba de stat in „limba moldoveneasca”, acesta ar fi un adevar istoric, pentru ca „la Alba Iulia, timp de trei zile, s-a discutat cum trebuie sa fie numita limba statului nou-format roman”1. Nu vom comenta aceste afirmatii, nu vom intreprinde nici macar o analiza pragmatica sau semiotica a acestor declaratii ale dlui presedinte, fiindca nu e nevoie de nici un efort de gindire pentru a stabili grila prin care poate fi citit un astfel de discurs: instrumentarul sau, orchestrarea politico-ideologica, mijloacele retorice ale limbii de lemn, intreaga recuzita sint de pe vremea lui I. V. Stalin. Ceea ce ne propunem in schimb, este sa certificam continuitatea sa cu discursurile pe aceeasi tema de acum 50-60 de ani, cind partidul indica lingvistilor si istoricilor in ce directie sa-si desfasoare cercetarea si la ce concluzii trebuie sa ajunga... De fapt, comitetul central al partidului comunist impunea o teza, iar lingvistii aveau obligatia sa o justifice ca sa para plauzibila. Dar, ca sa anticipam lucrurile, vom invoca aici opinia unui expert in problema Basarabiei, conform caruia „niciodata discursul identitar de sus in jos forjat de oficialitate nu a reusit sa se impuna cu adevarat”2. Reprezentantii partidului comunist din Rep. Moldova care s-au opus proclamarii independentei in 1991, iar inainte de aceasta revenirii la alfabetul latin, pina la urma trebuind sa-l accepte, au reluat, odata cu accederea lor la putere in 2001, ideologia moldovenismului, elaborata in anii ’30 in R.A.S.S.M. si continuata apoi in R. S. S. Moldoveneasca. De altfel, D. Deletant ne avertiza deja, in 1996, la modul serios ca: „Cei care incearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina la interpretarile sovietice de altadata privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei”3.Ideologia sovietica si „moldovenismul”Ideologii sovietici au fost preocupati de la bun inceput de inventarea unei identitati proprii a „moldovenilor” care sa-i deosebeasca de confratii lor din Romania. Deja la plenara din august 1947 C. C. al P.C.M. trasa istorici­lor sarcina de a elabora un manual de istorie a Moldovei de pe pozitii marxiste. Strict supravegheat de C. C., acest proiect a trecut prin mai multe faze de elaborare, de la Cursul de istorie a Moldovei pina la Istoria R. Moldova din cele mai vechi timpuri pina astazi (coord. V. Taranov), aparuta recent, in limba rusa, paradoxal, sub egida Academiei de Stiinte din Chisinau. Cert este ca N. Mohov, V. Taranov, N. Derjavin s. a. au rescris istoria Basarabiei in baza instituirii unei opozitii intre „moldovean” si roman, desemnind prin acesti termeni realitati etnice diferite, in consecinta, falsificind intregul proces istoric si etnocultural4.Ideea centrala in jurul careia acesti istorici si-au construit intregul esafodaj „teoretic” era ca moldovenii s-au format in urma „incrucisarii reciproce a volohilor romanizati cu slavii de est”, altfel spus, rolul slavilor in procesul de etnogeneza a moldovenilor ar fi fost unul decisiv. Prin urmare, influenta slava ar fi determinat crearea catre sec. al IX-lea, a unei „noi comunitati etnice - volohii”, fapt ce a dus la aparitia, in sec. al XIV-lea, a moldovenilor, deosebiti de valahi. Anexarea Basarabiei intre 1812-1918 la Imperiul Tarist le-a servit pentru a demonstra crearea a doua natiuni moderne „independente”: natiunea „moldoveneasca” in Basarabia si cea romana in Moldova de peste Prut.Cit priveste elaborarea limbii „moldovenesti”, ca deosebita de romana, aceasta isi avea deja un istoric al sau, inceputa cu L. Madan si M. Sergievskij in fosta RASSM, care nu insemna altceva decit crearea unui surogat de limba.Vom preciza ca acelasi N. Derjavin, acad. al A.S. a URSS, specialist in etnogeneza slavilor, in studiul sau Despre originea poporului moldovenesc va sustine ca moldovenii ar fi „descendentii directi ai populatiei locale slave stravechi”, iar limba „mold.” ar fi „limba de provenienta slava”. Un alt „teoretician”, A. D. Udalcov, argumenta, la o sesiune stiintifica desfasurata la Chisinau, ca „poporul mold.” si deci si limba sa, s-au format ca rezultat al „incrucisarii” elementelor vestice latine cu elemente estice slave”5.Aplicind in practica aceste elucubratii ale imaginarului ideologic sovietic, I. Ceban publica la 9 sept. 1945 art. Ociscjati moldavskij jazyk ot cjuzich vlijanij, in care ii indemna pe cititori sa foloseasca cit mai multe cuvinte rusesti, intrucit „stiinta marxist-leninista socoate influenta culturii ruse asupra culturii moldovenesti drept un fenomen progresist”. A. Borsci, venit de la Kiev pentru a contribui la impunerea limbii „mold.”, ajungea la urmatoarea concluzie la o sedinta din mai 1948: „In ziarele si cartile care se publica aici pot fi gasite o multime de cuvinte care nu trebuie sa existe in limba mold., care usor pot fi schimbate cu cuvinte rusesti. E obligator oare sa se foloseasca cuvintele „complot”, „complotist” s.a.m.d.? Oare nu poate fi folosit cuvintul rusesc „zagovor”? Limba moldoveneasca trebuie facuta moldoveneasca”. A. Lazarev, pe atunci ministru al invatamintului, chema „sa se dea riposta celora care neaga existenta limbii moldovenesti”6.Tendinta premeditata de a identifica structu­ra si fondul lexical de baza ale limbii „mold.” cu limba rusa, impunerea alfabetului rusesc, poluarea intentionata cu cuvinte si expresii din limba rusa trebuiau sa devina, ulterior, probe „stiintifice” ale existentei asa-zisei limbi mold. In plus, pentru autorii „noii ortografii”, alfabetul nu era o simpla „reflectare in scris a sunetelor limbii”, ci intii de toate, o „orientare politica”.Ar fi cazul sa amintim ca Gh. Bogaci, V. Coroban s.a. care „duceau o linie nihilista si cosmopolita a negarii, adeseori ascunse, a originalitatii limbii „mold.”, a istoriei sale, a legaturilor sale cu limba rusa, o linie a inchinarii fata de cultura vest-europeana”, care aveau curaj sa-l infrunte pe Ceban, au fost etichetati ca „elemente burghezo-nationaliste moldovenesti, carora „le trebuia teoria asta pentru a intari legal cotropirea Moldovei si a lichida sinestatornicia statului moldovenesc”. In viziunea aceluiasi Lazarev, devenit deja secretar al C. C. al P.C.M, acesti cercetatori „s-au rostogolit pina la negarea completa a sinestatorniciei limbii mold., afirmind ca nu-i nici o deosebire intre limba mold. si cea romana”7.Desi la conferinta din dec. 1951, organi­zata de Institutul de lingvistica al A.S. al URSS impreuna cu Institutul de Istorie, Limba si Literatura de la Chisinau la care au fost discutate problemele lingvisticii „moldovenesti”, lingvistii de la Moscova au demonstrat ca limba „mold.” este o limba romanica, iar specificul ei il constituie nu elementele slave, ci structura gramaticala si fondul lexical de baza, I. D. Ceban s-a pronuntat din nou pentru scrierea palatalizata – cheatra, ghine, vraghie, jin etc. - , sustinind ca limba literara nu trebuie sa coincida cu dialectul muntean, adica cu limba romana, aducind ca argument cuvinte „norodnice moldovenesti” – aist, amu, aiasta, aistia, iamus, oi aduce, or face, cusma, a chiti, a jurui, a se inji, ministergura etc.In realitate, moldovenistii luptau impotriva „influentei romanesti”, pledind pentru imprumuturile artificiale din limba rusa, „cea mai progresista limba din lume”. De aceea, in domeniul limbii, moldovenismul a insemnat interzicerea alfabetului latin, haosul ortografic si ortoepic, limitarea artificiala a lexicului, introducerea masiva a rusismelor si orientarea spre limba vorbita. Insa scopul separarii limbii „mold.” de limba romana nu putea fi nicidecum atins, intrucit „oricite rusisme ar fi adoptat si cu oricite creatii ad-hoc s-ar fi incarcat, o limba bazata pe graiurile „moldovenesti” si care pastra structurile esentiale ale acestora nu putea fi altceva decit o forma a limbii romane; o forma fara indoiala aberanta si hibrida, anacronica si absurda, dar totusi o forma a limbii romane, ba chiar numai a dialectului dacoroman”8. * * *Asadar, moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al „poporului moldovenesc”, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului roman, reprezinta o inventie a ideologiei sovietice staliniste, menite sa justifice anexarea Basarabiei de catre Rusia tarista si, ulterior, formarea RASSM si a RSSM. Proiect de sorginte sovietica, moldovenismul se bazeaza pe o lectura istorica voit distorsionata si acrediteaza ideea unei diferentieri etno-lingvistice intre „moldoveni” si romani9. Aceasta ideologie insa nu va marturisi niciodata dogmatismul sau. Ea disimuleaza, prin propria-i „rationalitate”, caracterul sau esential si anume ca se afla in serviciul unei puteri.Desi K. Heitmann scria negru pe alb in 1965: „Atit in cercurile largi ale opiniei publice, cit si in cercurile de specialitate aproape ca nu este stiut faptul ca, pe linga cele zece culturi romanice cunoscute, mai exista una in partea rasariteana a Romaniei: asa-numita cultura moldoveneasca, cultura ce pretinde ca ar avea, cel putin, o limba aparte si o literatura aparte. Ea insa nu a fost reprezentata de nimeni dincolo de hotarele sale”10, iata ca comunistii au ajuns sa reprezinte ei insisi limba „mold.” la Bruxelles si Strasbourg. Doar ca impostura se vede de departe.____________1. Cf. http://www.365days.ro/articol-1152-la-ue-continua-sa-existe-oficial-limba-moldoveneasca/2. D. Dungaciu, Moldova ante portas, Bucuresti, Tritonic, 2005, p. 833. D. Deletant, Prefata la W. P. van Meurs, Chestiunea Basarabiei in istoriografia comunista, Chisinau, Ed. Arc, 1996, p. 104. Detalii in acest sens ne ofera Gh. Negru in excelentul sau studiu Politica etnolingvistica in R. S. S. Moldoveneasca, Chisinau, Prut International, 2000.5. Ibidem, p. 856. A. S. C. A. S. R. M., fond 3, inv. 1, dosar 58, filele 137, 208 – apud Gh. Negru, p. 35.7. A. Lazarev, Sarcinile de neaminat ale lingvistilor din Moldova, in Moldova socialista, 23 noiembrie 19518. E. Coseriu, Latinitatea orientala, in Limba romana, 1994, nr. 3, p. 219. D. Dungaciu, p. 8310. K. Heitmann, Limba si politica in Rep. Moldova, Chisinau, Arc, 1998, p.7