ac ecoul celor mai alese si nobile sentimente de profund romanism si va chem sa lasati pentru o clipa grijile zilei si sa dati ascultare cantecului care are darul de a ne trezi din somnul cel de moarte: “Desteapta-te romane!”; lasati-va mangaiati de tonurile batranelor noastre doine in care se mai aud jalea si suferintele indurate de neamul nostru cu stravechi radacini dacice; ascultati dorurile acestei natii neinfricate care se dura pe sine in vitregiile vremurilor, isi zidi viitor trainic sub soarele lumii, refuzand impilarea, aplecarea capului sub sabie si jug straine.Multe li s-ar putea reprosa romanilor si slava Domnului li se imputa destule, dar un fapt ramane mai presus de orice: neamul nostru dacoromanesc are mari si inegalabile virtuti care au facut posibila perpetuarea lui prin veacuri, prin foc si sabie, prin urgii si samavolnicii cumplite, casunate de unii si de altii pe care n-a dorit a-i cunoaste. Bland si iertator, dar mai ales rabdator, fiu al cutezantei si sperantei, dacoromanul a suportat cu eroism oricate furtuni, oricate valuri cotropitoare au trecut peste el, dandu-si viata pentru triumful ideii de neam si de tara. La nevoie dacoromanul a devenit aprig, viteaz ca nimeni altul in lupta cu cei care au atentat la rabdarea, la bunatatea si pacea caminului sau.Deschideti adevaratele carti de istorie si va veti insufleti pentru a cata oara de minunatele pilde de patriotism, de eroism, dus pana la ultimele sale consecinte. De aceea, cred, dragi romani raspanditi in tus-patru vanturile planetei ca mai mult ca oricand nu aveti dreptul sa va uitati obarsia, marii inaintasi care trudira prin veacuri, cu bratul si cu mintea la mentinerea fiintei nationale, pe cei care infaptuira cea mai mare, mai glorioasa lucrare a acestei natii - Romania Mare. Cum nu-i vom putea uita nici pe cei ce au vegheat la linistea putina de care am avut parte, noi cei traitori pe aceste mioritice plaiuri.Adesea cand se rosteste numele lui Stefan cel Mare si Sfant, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul Unificatorul de Tara, Constantin Brancoveanu cel prigonit pentru credinta lui crestina, Horea si Iancu, romanul se inchina cu piosenia.Acum in valtoarea acestui inceput de mileniu, cand se agita cu isterie steagul separatismului, noi, dacoromanii, trebuie sa fim mai uniti ca oricand, sa facem scut si temelie unitatii de neam si de tara. Sa infruntam cu abnegatie, cu daruire in suflete vrajmasia si pizma atator neamuri.A sosit timpul ca toti dacoromanii sa fie una, sa folosim capitalul nostru de idei, proiecte, fapte, nazuinte spre a fi o natie puternica, o cetate de cetina si piatra pe care sa n-o poata ingenunchia nimeni.Sa redescoperim mandria de neam, de tara, de unitate si fratie indiferent pe care parte a globului ne-am afla. Numai prinzandu-ne in Hora Unirii, facand legamant solemn in fata vitregiilor de tot felul ne putem conserva fiinta etnica, ca neam, ca tara, ca limba, ca leagan al civilizatiei in aceasta parte a Europei.Sa fim uniti in cuget si-n simtiri cat vor dura veacurile!Dumnezeu sa ne ajute!