Eugen Doga: „Avem foarte multe talente, care merita o soarta mai fericita”

CRONOS: Domnule Doga, pana la sfarsitul anului mai sunt doar cateva zile, iar dumneavoastra plecati la Moscova. De ce n-ati ramas sa sarbatoriti Revelionul acasa?Eugen Doga: In cele cateva zile ramase, se pot face inca multe lucruri. Daca n-as pleca, nu as mai avea posibilitate sa revin. E o chestie cam moldoveneasca - „acasa”. Pentru mine, casa este lumea spirituala pe care am reusit s-o cuceresc. De la Moscova, mai fac o vizita la Baku, dupa care ma intorc iarasi in capitala Rusiei pentru ca, revenit la Chisinau, sa nimeresc, direct din avion, la premiera baletului „Luceafarul”, programata la Teatrul de Opera. Eu mi-am creat si traiesc un alt mod si un alt ritm de viata, sunt in alte dimensiuni. Nu-mi place galagia din seara de Revelion, cu impuscaturi din pistoale pneumatice. Dar voi reusi sa-l cuprind pe Mos Craciun in pragul casei mele, impreuna cu familia.Intuiesc, insa, incotro bateti. Chiar daca aici parca toate-s intoarse cu capul in jos (ceea ce ma intristeaza), oricat as colinda eu lumea, totuna ma voi intoarce. Adevaru-i ca oricine vrea sa moara pe pamantul sau.CRONOS: Viata culturala a societatii noastre s-a desfasurat in 2007 sub semnul Anului Eugen Doga. Daca faceti o totalizare, sunteti multumit de evenimentele programate cu acest prilej si de felul in care au fost realizate acestea?E. D.: Nu am de gand sa-mi termin activitatea cu Anul Doga. Se va termina numai „masura”, dupa cum le place unora sa numeasca acest frumos program, care as dori sa nu se mai sfarseasca niciodata. Si totusi, Anul Eugen Doga se incheie cu frumoase realizari - volumul enciclopedic al Academiei de Stiinte a Moldovei „Eugen Doga - compozitor, academician”, „Ileocuereuiul dinnudc, cec acdnoreuir? ndcdreu adlelic” (Moscova), „Meditatii pe portativ” (Bucuresti), pliantele „Eugen Doga in do major” (Chisinau), „A clderel eaiialice” (Sankt Petersburg), doua CD-uri ce contin 12 ore de muzica. Dar cel mai important e ca am avut multe concerte - la Chisinau, Moscova, Sankt Petersburg, Kazan, Biskek, Zurich, Iasi. O deosebita placere mi-au facut intalnirile cu studentii de la Academia de Muzica si cu cei de la Liceul „Stefan Neaga”, unde am invatat si eu muzica…CRONOS: Daca ati avut o mare surpriza in Anul Eugen Doga, care a fost ea?E. D.: Surpriza s-a produs in momentul in care am vazut un pian cu coada in salonul meu de muzica - un Forster, la care m-am asezat si am cantat imediat. Era data de 2 martie, la sezatoarea muzicala devenita traditionala in acest salon, dupa ziua mea de nastere. In cazul acesta, conducerea de varf a republicii s-a tinut de cuvant... O alta surpriza mare a fost sa vad ca publicul nu m-a uitat - acel de acasa, dar si cel de prin alte parti.CRONOS: Eugen Doga, Emil Loteanu, Ion Druta, Ion Ungureanu sunt personalitati care au inviorat viata culturala a Moscovei. Azi, cine dintre basarabeni ar putea completa cu spectatori sali din capitala Rusiei?E. D.: Acum, lucrurile artistice nu mai depind de geografie sau de genetica. De altfel, si inainte trebuia sa concurezi mereu, ca sa obtii ceva in acea tara imensa. Mai e ceva: daca apesi pe strune slab, lumea nu te aude, daca apesi prea tare - strunele se rup. E greu sa razbati de unul singur in lume. Avem foarte multe talente, care merita o alta soarta, mai fericita. In aceasta viata de piata, cred ca principalul manager in domeniul culturii ar trebui sa fie statul, cu toate parghiile sale administrative, caci avem un potential spiritual enorm. Noi, de la o vreme, facem zazanie numai cu vinul si cu patlagelele. Dar cu astea n-ai s-o duci mult...CRONOS: Va amintiti iernile copilariei?E. D.: Erau foarte friguroase. Chiar si prin martie, troienele inca erau cat poarta. Mi-am mesterit o sanie cu volan, ceva deosebit pe atunci, si baietii ma invidiau. Tata era plecat la razboi, de unde nu s-a mai intors… Imi mai amintesc ca, atunci cand treceau frontul inapoi, un grup de soldati rusi au venit in curtea casei noastre. Aveau o cana de zahar rosu. Au scos din podul casei samovarul si au vrut sa faca ceai. Mi-au intins cana cu zahar. N-am inteles si am turnat apa peste tot zaharul, lasand soldatii fara ceai. Dar primii soldati care au intrat in satul nostru la inceputul razboiului au fost italieni. Apoi au venit ostasii romani. Multi ma luau in brate si imi fredonau cantece. Unele din acele cantece le tin minte si acum.CRONOS: Cu care dintre compozitorii contemporani sustineti relatii de prietenie sau de colaborare?E. D.: N-am si nu am avut prieteni printre compozitori. Nu urasc si nu invidiez pe nimeni, invidia si gelozia sunt in afara existentei mele. Oricum, muzica pe care o scriu eu nu o va putea scrie altul. De ce sa-mi fie frica? Dar nici eu nu voi plagia. La nevoie, ma adresez sertarului meu interior, ramas de la mama. Exista multi profesionisti mediocri care se coopereaza, precum faceau militienii sovietici - mergeau la serviciu cate trei. De ce? Unul stia sa conduca motocicleta, altul - sa scrie, iar al treilea - sa citeasca. …Eu am facut studii serioase la vremea mea.CRONOS: La ce lucrati in prezent?E. D.: Ca un fir rosu prin creatia mea trece muzica de film. Lucrez la doua proiecte - un serial si un lungmetraj. Pe ultimul il consider foarte interesant, fiindca pe teme istorice nu am mai scris muzica de mult. Reprezinta o perioada cruciala din istoria Rusiei - anii 1916-1925. Imprimarea muzicii se va face cu o orchestra simfonica, nu cu aparatura electronica. Foarte incet, dar continui sa adun muzica pentru opera „Dialogurile dragostei”. Doresc sa o implinesc spre vara viitoare.CRONOS: Ati incercat sa va promovati creatia peste Prut? In general, colaborati cu compozitori din Romania?E. D.: Am sustinut un concert cameral in Bucuresti, la Sala Radio. Am cantat la Iasi. Si gata! Am mai avut o intelegere cu conducerea Ateneului Roman pentru un concert in luna martie, dar si cu Uniunea Compozitorilor, pentru un concert de muzica camerala. Pacat ca au ramas numai in faza de proiect... Apropo, de ce sa colaborez cu compozitorii? Interesul meu e sa colaborez cu interpretii. Am contacte de creatie cu unii - Anastasia Lazariuc, Mihai Constantinescu, Loredana Groza... Daca vor fi programate niste concerte, sigur ca voi apela la interpretii romani. Stiu chiar la care anume.CRONOS: Unde-i „Maria-Mirabela”, succesul deosebit realizat impreuna cu Grigore Vieru?E. D.: „Maria-Mirabela”, de la a carei aparitie a trecut un sfert de veac, este o lucrare reusita, de talie internationala. A fost prezentata ca musical la Praga, la Belgrad. Acum se pregateste o aparitie la Taritino din Moscova. Dar la Chisinau nici nu se pomeneste de ea, copiii de azi nu mai stiu ce-i „Maria-Mirabela”. Discurile stau la mine acasa. De ce nu ar fi un musical la „Licuriciul” din Chisinau?CRONOS: Ca bastinas din partea de est a republicii, credeti intr-o solutionare pozitiva a conflictului transnistrean?E. D.: Inainte de toate, nu vad niciun conflict. E vorba de ambitiile unui grup de fosti conducatori ai complexului industrial-militar al imperiului sovietic, sustinuti de spiritele proimperialiste. Aici nu-i vorba de separatism, ci de ocupatie. Mai este o inselaciune cand se compara Abhazia ori Kosovo cu Transnistria. Abhazii ori albanezii locuiesc, din mosi-stramosi, pe acele pamanturi, dar la noi e un fel de regiune Kaliningrad. In timpul razboiului - si nu conflictului - din 1992, mii de moldoveni au fost alungati cu forta peste Nistru de pe pamantul lor stramosesc, iar in casele lor s-au cuibarit cazacii. De unde cazaci in Moldova? E o batjocura! In asemenea situatie, nu mai poti organiza un referendum, fiindca s-a schimbat raportul demografic in regiune. Cei care ne-au alungat cu tancurile Armatei a 14-a vor sustine hotii de acolo. Situatie mai murdara nu gasesti in alta parte a lumii. Ca sa ma duc la mormantul mamei, trebuie sa le platesc hotilor vama. In timp ce ei trebuie trasi la raspundere intr-un tribunal international…CRONOS: Totusi, cat de des mergeti „acasa”, in Transnistria?E. D.: Desigur ca, si in mormant fiind, mama asteapta sa merg incolo. Nu m-au invitat nici macar la scoala in care am invatat. Ca artist, de doua ori am fost la oamenii din Mocra. O data - cu filmul „Se cauta un paznic”, in timpul sovietic, la insistenta regizorului filmului, poetul Gheorghe Voda. Desi autoritatile locale au fost anuntate, nimeni n-a organizat prezenta localnicilor. Au venit cativa gura-casca, iar la urma nici nu puteam lua filmul din cabina de proiectie, care fusese incuiata. A doua oara insa, cand am venit acolo cu o orchestra din Leningrad, am avut o intalnire extraordinara. S-a intamplat asta pentru ca fusese o indicatie de la Comitetul Central. Tot atunci, am prezentat un concert si pentru muncitorii de la Uzina metalurgica din Rabnita, in camp deschis, pentru ca uzina abia se construia. Erau constructori din Basarabia, dar acum ea nu ne mai apartine. Nici transnistrenilor nu le mai apartine, au luat-o rusii. Importam curent electric din Ucraina, desi am avut Centrala electrica de la Cuciurgan, care functioneaza si exporta lumina electrica chiar si in Romania. De ce nimeni nu pune problema retrocedarii ei? De ce Ministerul nostru de Externe nu-i spune Rusiei ca nu ar trebui sa cumpere lucruri furate? Ce mai cauta, dara, reprezentantii nostri la ONU, la Bruxelles, la Strasbourg? Sa nu-mi spuna nimeni ca ating probleme care nu ma privesc. Ba ma privesc, pentru ca de ele depinde viata mea si raza muzicii mele.CRONOS: Cand sositi de la Moscova, ce va deranjeaza cel mai tare in Chisinau?E. D.: Disconfortul incepe chiar atunci cand urc in avion. Tot timpul verific daca nu cumva au incurcat avioanele. Daca plec spre Baku sau spre Kiev, sunt sigur ca merg pe cursa fixata. La noi, toti pasagerii si echipajul vorbesc numai rusa. Uneori, se mai aude si cate o limba straina. Dar unde a disparut a noastra, cea romana? A reaparut moda de a nu vorbi materna. La noi, in foarte multe institutii de stat nu se mai „ poarta” limba constitutionala, ori cum vreti s-o numiti. Adevarul e ca majoritatea moldovenilor circula cu trenul, nu cu avionul. Pentru ca sunt saraci. Uneori, se intampla prin magazine ca o pacatoasa de vanzatoare te bruscheaza daca i te adresezi in limba ta materna, dar si a ei. Ce-i asta, fratilor? Noi, oriunde am merge, ne integram, ne asociem cu obiceiurile, traditiile si limbile popoarelor bastinase. Limba romana nu intamplator ne e data. Ea s-a adapat, de-a lungul istoriei, cu aroma codrilor, cu mustul vitei-de-vie, cu trilurile ciocarliei. In aceasta limba voievozii au chemat ostenii la batalii pentru a apara casele si pamanturile noastre. Or, dragostea de mama inseamna dragoste, respect si fata de limba ei. Eu nu as putea trai acolo unde nu inteleg ce vorbeste lumea. Dar uite ca unii, bagati peste noi, pot. De ce rabdam si chiar incurajam asa ceva la noi acasa?CRONOS: Guvernantii incurajeaza asa ceva…E. D.: Cum sa nu te deranjeze, bunaoara, faptul ca 99 la suta din spatiul nostru informational este ocupat de straini, in special - de rusi. Peste tot se promoveaza ORT sau NIT. Avea dreptate Bismarck: cine stapaneste informatia stapaneste si lumea. In Rusia n-o sa vedeti posturi TV sau de radio americane, chinezesti sau frantuzesti. Am vorbit candva cu ministrul Culturii din Franta. Acolo, obligatoriu, 70 la suta din transmisiunile posturilor de radio sau TV sunt de productie franceza. Totul ce e strain se difuzeaza in afara celor 70 la suta, dar cu plata dubla. Asa pot fi acoperite cheltuielile pentru productia nationala. E o chestie foarte desteapta. Dar la noi mereu auzi: „N-avem bani…”. N-avem cap...CRONOS: Ce nu ati reusit inca sa duceti la bun sfarsit in creatia dumneavoastra?E. D.: O, multe! Foarte multe. Si nu e vorba doar de creatiile pe care nu le-am scris, ci si despre cele care nu au fost interpretate, tiparite, inregistrate ori filmate.CRONOS: Care, credeti, a fost cel mai important eveniment politic pentru R. Moldova in 2007?E. D.: Alegerile locale. Poate si altceva, dar eu nu urmaresc cu deosebit interes problemele politice. Sa dea Domnul sa ma descurc cu ale mele, cele muzicale.CRONOS: Cum explicati scandalul politic dintre Chisinau si Bucuresti care, in anul curent, a atins culmi periculoase, cu ecouri internationale?E. D.: Nu vad un motiv serios, pentru a cauta explicatii profunde. Fiecare inainteaza motivele sale. Pacatul e ca, in asemenea cazuri, nu se aud strunele viorilor si nu se vad imbratisarile fratesti. Cineva vrea sa uitam baladele cu munti si valuri de mare, adunate sute de ani de poporul nostru. E ingrozitor sa privesti la cele ce se intampla ca la un apus de soare...CRONOS: Sunteti de acord cu acei care sustin ca, la Chisinau, muzica si cultura muzicala degradeaza?E. D.: Dar la Chisinau nu numai muzica degradeaza. Si noi degradam. Nu ne cunoastem istoria, nu ne respectam limba, nu ne-am consolidat societatea. Mai avem printre noi conlocuitori, dar nu compatrioti. Din pacate, se pare ca fabula „Racul, broasca si o stiuca” a fost scrisa despre noi. Dar cred ca asa ceva nu va dura mult, iar sfarsitul lumii este inca departe.CRONOS: Ce va insemna Salonul de muzica „Eugen Doga”, pe care il veti deschide in curtea casei dumneavoastra?E. D.: Acest salon va fi, in primul rand, locul meu de creatie - un fel de cabinet de lucru. In al doilea rand, acolo voi organiza sezatori muzicale cu mici formatii artistice, solisti vocali ori instrumentisti. Vor vi invitati reprezentanti ai misiunilor diplomatice, intelectuali din Chisinau si din strainatate, oameni politici si de cultura. Scopul este de a promova imaginea Moldovei spirituale in lume, de a promova talente noi, dar si de a ne cunoaste mai bine pe noi. Salonul este prima etapa dintr-un program mai desfasurat, care include activitati cu copiii, unele studii privind notele muzicale, discurile s.a.m.d. Salonul a aparut in spatiul locativ refacut al apartamentului meu. Mi-au ramas doar sufrageria si dormitorul.CRONOS: Regretati ceva?E. D.: Depinde la ce va referiti. Bunaoara, regret mult faptul ca la Radiodifuziunea noastra nu mai este Orchestra „Folclor”, care era singura mangaiere pentru sufletul moldoveanului. Cand mergeam la tara, vedeam in fiecare ograda un difuzor, prins de un copac sau pe peretele casei, din care rasuna muzica populara. Acum, nu se mai canta. Si Orchestra „Folclor” este neglijata. In ceea ce priveste creatia mea, nu regret nimic. Dar as vrea sa pot compune si azi, sa zicem, „Flori de mar”, cantec pe care l-am scris prin anii ’50, cu o orchestrare deosebita. In ceea ce fac, am ramas acelasi, mereu. Nu-mi schimb creatia dupa cum o cere moda. Dar nici imaginea nu mi-o schimb, nu vreau sa fiu un mascarici...