Еволюция это миф. (часть 1-ая)

Здесь представлены некотороые замечания американского палеонтолога Паркера, который выявляет что, за 120 лет раскопок, не нашлось никаких доказательств еволюции одного вида из другого, (так называемые "переходные звена"). ==========================DOVEZILE FOSILE de Gary E. Parker- fragmente -"Veriga-lipsa dintre oameni si maimutele antropoide... este doar cea mai pompoasa a intregii ierarhii de creaturi-fantoma. In arhiva fosilifera, verigile-lipsa sunt de fapt regula... Cu cat au cautat mai mult oamenii de stiinta dupa forme intermediare intre specii, cu atat au fost mai frustrati” [Newsweek, 1980]. ***************************************"Conceptul de evolutie trambitat in manuale se bazeaza pe fantome si nascociri ale imaginatiei, nu pe fosile si fapte stiintifice. Stephen Gould si Niels Eldredge (1977) pun problema astfel: “Gradualismul filetic [evolutia treptata]... nu a fost niciodata 'vazut' in roci.”Evolutia nu a fost niciodata vazuta in roci. Evolutia nu este o deductie logica bazata pe observatii stiintifice, deoarece observatiile erau contrarii teoriei chiar de la bun inceput, asa cum a afirmat insusi Darwin. Daca nu s-a bazat pe dovezi sau logica, atunci de unde a venit conceptul de evolutie? Gould si Eldredge furnizeaza raspunsul: “ [Evolutia treptata] a exprimat tendintele culturale si politice ale liberalismului secolului al XIX-lea.” Iata ce a fost prezentat in scolile noastre in ultimii 100 de ani ca “faptul evolutiei” - tendintele culturale si politice ale liberalismului secolului al XIX-lea"!!!***************************************"Stim acum, ca rezultat al descoperirilor facute in ultimii treizeci de ani, nu numai ca exista o separatie neta intre lumea vie si cea nevie, dar ca aceasta separatie este de o natura dramatica in intreaga natura, lipsita in mod absolut de orice fel de punte reprezentata de forme intermediare (“verigi lipsa”) si, aidoma altor separatii majore ale naturii, formele intermediare nu numai ca sunt empiric absente, dar sunt si conceptual imposibile" [Michael Denton, Evolution: A Theory in Crisis, 1985]------------------------------------------------------GARY E. PARKER si-a obtinut doctoratul in biologie cu un complement in geologie (paleontologie). Este autor al mai multor articole tehnice si a patru carti de biologie. A castigat mai multe distinctii academice, inclusiv alegerea sa in societatea onorifica nationala a cadrelor universitare, Phi Beta Kappa, precum si calitatea de membru in Fundatia Nationala pentru Stiinta. Cercetarile sale in domeniul endocrinologiei amfibienilor au dus la primirea sa in Societatea Americana a Zoologilor. Cu experienta didactica de 10 ani in colegiu (parte ca evolutionist), Dr. Parker a venit in 1976 la Institutul de Cercetare Creationista si la Christian Heritage College, unde este acum seful catedrei de biologie. In aceasta calitate, participa la numeroase conferinte si cercetari in domeniul stiintelor Creatiei. Parker: “Sa zicem ca sunteti scafandri amatori, ca mine. Sa ne imaginam ca facem o scufundare in ocean, in trecutul indepartat, pe cand trilobitii erau vii. Daca comparam viata din marile in care inotau trilobitii cu ceea ce vedem azi in oceane, ce am avea de spus? "Priviti la toate formele noi de viata, la varietatea crescuta si complexitatea sporita!". Nu, nu asta am avea de spus catusi de putin. Am spune mai degraba: "Ce s-a intamplat? Unde au disparut toate? Ce s-a intamplat cu toti trilobitii? Unde sunt toate brahidpodele?". Erau candva mii de specii; acum au mai ramas doar o mana de specii. Ne-am putea, de asemenea, intreba ce s-a ales de marii nautiloizi, cu cochiliile lor lungi, ce puteau depasi trei metri. Singurii care au mai ramas sunt maruntii nautilusi cu cochilie spiralata...Extinctie, nu evolutie, este regula care rezulta din compararea vietii marine fosile cu speciile de nevertebrate marine pe care le gasim azi: de fapt, toate grupurile majore, probabil cu exceptia scoicilor si melcilor, sunt reprezentate de varietati mai mari si mai complexe ca fosile decat ca forme actuale. Este greu de imaginat ce lovitura puternica reprezinta aceste dovezi pentru evolutie. Sa presupunem ca aveti o dorinta arzatoare de a vedea de unde vin melcii. Rascoliti arhivele fosilifere din toata lumea, va intoarceti in timp pana chiar la "inceputuri" si tot ce gasiti este faptul ca melcii se trag din melci. De unde au venit cele mai complexe nevertebrate, membre ale grupului sepiilor si caracatitelor? Va apucati din nou sa scormoniti arhiva fosiliera pana la cele mai vechi nivele si cu siguranta tot ce veti afla este ca sepiile se trag din sepii. De fapt "primele" sepii nautiloizii, sunt ceva mai impresionante decat oricare din formele actuale. Si, desigur, trilobitii se trag numai din trilobiti. Cu alte cuvinte, veti gasi numai melci si sepii si trilobiti ca fosile; nu veti gasi "sepiomelci" si "melcosepii" si "sepiolobiti" sau orice alta forma intermediara, sau un stramos comun. "Verigile lipsa" dintre aceste grupuri lipsesc inca. De fapt, putini oameni de stiinta, daca or mai fi vreunii, mai cauta inca fosile care sa fie forme de legatura dintre principalele grupe de nevertebrate. Motivul este simplu: toate grupurile apar distinct separate ca linii diversificate, chiar si in cele mai vechi nivele fosilifere (Valentine, 1978). Evolutionistii sunt pe deplin constienti de aceste lucruri, desigur, si unii au admis ca aceasta "explozie a vietii din rocile cambriene ("trilobitice") pare a favoriza conceptul de creatie.Dar ce facem cu rocile precambriene care se gasesc sub cele cambriene? Evolutionistii obisnuiau sa spuna ca ar fi gasit in ele stramosii formelor de viata din cambrian, daca aceste roci nu ar fi fost supuse unui puternic flux termic, care a distrus resturile fosilifere. Aceasta "scuza" nu mai merge azi. Desi cele mai multe roci precambriene sunt de natura magmatica sau metamorfica, si deci incompatibile cu conservarea unor fosile, au fost acum descoperite vaste suprafete cu roci precambriene sedimentare care ar fi putut si ar fi conservat stramosii comuni ai formelor complexe de viata din cambrian, daca acesti stramosi ar fi existat. In realitate, foarte putine fosile precambriene au fost gasite, iar cele care exista sustin cu tarie conceptul creatiei. Sotia mea si cu mine am gasit meduze si membri ai grupului viermilor (anelizi) in faimoasele coline de la Ediacara din sudul Australiei, si ele erau tipuri separate si de o complexitate similara formelor de azi. (Observati, va rog, ca aceasta elimina scuza ca stramosii neidentificati din precambrian erau forme gelatinoase care nu s-au pastrat din acest motiv!) Cele mai "vechi" fosile precambriene descoperite pana acum sunt niste alge marine verzi-albastre care formeaza structuri de roci numite stromatolite. Algele verzi-albastre sunt forme complexe din punct de vedere biochimic, cu un sistem energetic de tip fotosinteza (transformarea energiei solare in energie chimica), iar ramasitele lor au fost gasite foarte aproape de locurile unde au fost descoperite vii si astazi - coasta de vest a Australiei, intre orasele Geraldton si Canarvon, si, respectiv, coasta de sud, langa Adelaide.Creatia este sustinuta si prin faptul ca putem utiliza aceleasi criterii de clasificare atat pentru plantele si animalele vii, cat si pentru cele gasite sub forma de fosile. Chiar si printre tipurile care au disparut, nu gasim "forme de tranzitie" sau forme care sa fie mai greu de clasificat (atunci cand forma fosila este suficient de completa) decat vreo forma actuala. Majoritatea oamenilor presupun ca fosilele si evolutia merg mana in mana. Unii oameni chiar gandesc ca "a crede" in fosile echivaleaza cu "a crede" in evolutie. Am fost atat de profund indoctrinati cu materiale didactice ba chiar cu materiale de divertisment care fac reclama evolutiei, incat gasim ca e foarte greu a gandi ca fosilele sunt un argument la fel de puternic impotriva evolutiei pe cat sunt in favoarea creatiei. Am oare dreptate? 0 mai fi cineva care crede ca fosilele sunt o dovada impotriva evolufiei? Ei bine, da... Charles Darwin este unul. Da, Charies Darwin, parintele conceptului modern al evolutiei! Darwin credea ca dovezile fosile erau "poate cea mai evidenta si serioasa obiectie ce putea fi adusa teoriei [evolutiei]." De ce? Pentru ca el cunostea cateva chestiuni legate de fosile pe care le cunoastem si noi. Capitolul dedicat de Darwin dovezilor fosile este intititulat "Asupra imperfectiunii arhivei geologice". In acest capitol el s-a ocupat de "brusca aparitie" a unor grupuri de fosile in stratele fosiliere cele mai vechi. Ajuns la chestiunea formelor intermediare (acele fosile presupuse a avea caractere ce dovedesc trecerea de la un tip la altul) Darwin a scris urmatoarele: "... verigi intermediare? Cu certitudine, geologia nu a scos la iveala nici macar o singura forma cu treceri organice fin gradate iar aceasta este poate cea mai serioasa obiectie ce poate fi adusa teorei" [evolutiei] (sublinierea noastra)Deci, Darwin se gasea in fata unui conflict. Teoria (evolutia) si faptele (fosilele) nu se potriveau! La ce avea sa renunte el, la fapte sau la teorie? Darwin a ales sa arunce la gunoi faptele. Desigur, un om de stiinta nu face in mod normal asa ceva. Dar Darwin avea o ratiune, chiar o speranta cand a procedat asa. El a trecut "responsabilitatea" conflictului in seama "imperfectiunii arhivei geologice". Pe vremea lui, stiinta paleontologiei (studiul fosilelor) abia se nastea. El spera ca pe masura ce noi fosile aveau sa fie descoperite in intreaga lume, se vor gasi "verigi lipsa" care sa confirme teoria lui.Ei bine, ne gasim la 120 de ani de cand a afirmat Darwin aceste lucruri si intre timp au fost colectate mii de tone de fosile de peste tot in lume. Si ce dovedeste aceasta uriasa masa de fosile? Am descoperit oare "verigile lipsa" care sa confirme teoria evolutiei, sau tot ce am gasit reprezinta dovezi ale variatiei in interiorul tipurilor create? David Raup trece in evidenta dovezile pentru noi. El a fost curator al celebrului Field Museum of Natural History din Chicago. Acest muzeu poseda 20% din toate fosilele cunoscute, asa ca Raup este intr-o pozitie care ii permite sa emita judecati privitoare la arhiva fosilifera. Articolul sau din numarul din ianuarie 1979 al buletinului muzeului (Field Museum Bulletin) se intituleaza "Conflicte intre Darwin si paleontologie", articolul fiind completat si diversificat in numarul din martie 1983 al aceluiasi buletin. Raup incepe prin a spune ca "majoritatea oamenilor cred ca fosilele reprezinta un element foarte important al pledoariei in favoarea interpretarilor darwiniste privind istoria vietii. Din nefericire aceasta nu este riguros adevarat." El citeaza apoi acelasi pasaj din Darwin pe care l-am citat si eu, anterior si subliniaza ca Darwin a fost "jenat" de dovezile fosile. El merge mai departe afirmand ca suntem azi in posesia unor vaste cunostinte privitoare la fosile, fapt ce ne impiedica a motiva conflictul dintre teoria evolutiei si arhiva fosilifera prin "imperfectiunea arhivei geologice". El mentioneaza, de asemenea, asa cum am facut-o si eu, ca Darwin se astepta ca acele goluri ale teoriei "verigile lipsa", sa fie descoperite in viitor. Apoi Raup face un rezumat al acelor descoperiri: "Ei bine ne gasim acum la 120 de ani dupa Darwin, si cunostiintele despre arhiva fosiliera au fost mult imbogatite; ironia este ca azi avem si mai putine dovezi de tranzitii evolutioniste, decat aveam pe vremea lui Darwin. Vreau sa spun prin aceasta ca unele cazuri dasice de schimbari darwiniste din arhiva fosila, ca spre exemplu calul din America de Nord, au trebuit sa fie eliminate sau modificate, ca rezultat a unor informatii mult mai detaliate." Ce afirmatie! Darwin a spus ca dovezile fosile sunt ce mai evidenta si serioasa obiectie impotriva teoriei sale. Raup spune ca 120 de ani de cercetare au inrautatit situatia evolutiei darwiniste. Paleontologi faimosi de la Harvard, American Museum si British Museum par a indica ca nu avem nici macar un singur exemplu de tranzitie evolutionista. Raup merge mai departe si spune ca "avem in continuare o arhiva care arata schimbarea, dar una care cu greu poate fi privita ca o consecinta rezonabila a selectiei naturale. Atunci cand comparam fosile cu forme actuale de viata, remarcam schimbari, este adevarat, dar nu schimbari de felul celor asociate cu selectia naturala. Este doar o variatie in interiorul tipurilor, tipul de schimbare anticipat intotdeauna de creationisti." Raup este inca evolutionist, dar demersul lui este de genul "supravietuirea celui mai norocos" in loc de supravietuirea celui mai adaptat". Acuzand, cu o usoara doza de admiratie totusi, el spune: "selectia naturala ca proces este in regula. Suntem, de asemenea, destul de siguri ca se desfasoara in natura, desi exemplele de calitate sunt surprinzator de rare." Studiile genetice sugereaza ca mutatia-selectia nu ar putea conduce la schimbari evolutioniste; arhiva fosilifera pare a dovedi ca nici in trecut nu a condus la asa ceva.Raup incearca atunci sa argumenteze ca "design-ul ingineresc optim" este cea mai buna dovada in favoarea evolutiei - adica exact acelasi argument pe care geneticianul Lewontin de la Harvard, il considera cel mai bun argument in favoarea creatiei! Unul dintre motivele pentru care evolutia continua sa reziste, este credinta unor paleontologi ca geneticienii sunt in posesia adevaratei dovezi, si asa mai departe, din disciplina in disciplina, in ansamblul biologiei - fiecare pasand responsabilitatea dovezii in ograda celuilalt. Si cum profesionistii discuta intre ei aceste chestiuni, mitul dovezilor covarsitoare in favoarea evolutiei merge mai departe.Dupa ce a deplans repetatele esecuri de reconciliere ale evolutiei cu dovezile fosile, paleontologul Niels Eldredge (1986) se lamenteaza ca singura alternativa este "Creatia speciala". Asa cum am vazut, fosilele nevertebratelor, de departe cele mai abundente dintre toate fosilele, ofera un puternic argument in favoarea creatiei. www.sfaturiortodoxe.ro