Calendarul Popular
Divinitatile Calendarului Popular alcatuiesc un original Panteon in care zeii imbracati in haine crestine si sfintii crestini imbracati in haine precrestine sunt ierarhizati dupa rang, putere, virsta, atributii, grade de rudenie. Aceste reprezentari mitice isi mai fac aparitia, cind si cind, in peisajul spiritual contemporan : au zile de celebrare, li se sacrifica cite un animal (porcul la Craciun, mielul la Sangiorz), sunt invocate pentru rezolvarea unor probleme presante precum alungarea secetei (Paparuda, Caloianul), aflarea ursitei (Sanvasai, Santandrei), casatoria fetelor (Maica Precesta, Mos Nicolae). Ele isi manifesta puterea in timpul ce le apartine in calendar : zeita mama (Dochia), zeul tata (Craciun) si Fiul lui Dumnezeu (Iisus) de-a lungul intregului an ; Sangiorzul in anotimpul calduros, Samedrul in anotimpul friguros ; Ielele in noptile de vara, Strigoii mai ales in noptile de iarna ; Santoaderul este de temut in saptamina Caii lui Ssantoader, Filip cel Schiop in perioada imperecherii lupilor ; Martolea pedepseste femeile care lucreaza in seara zilei de marti , Dumnezeu pe cei ncare lucreaza Duminica etc . Calendarul taranului roman se bazeaza pe orologiile cosmice de mare precizie(solstitii, echinoctii, faze lunare, rasaritul si apusul astrilor si constelatiilor) si pe bioritmul de reproducere a plantelor si animalelor : Nunta Urzicilor( Duminica Floriilor) este ziua cind infloresc urzicile si ni mai sint bune de mincat ; la Sanziene sau Dragaica (24 iunie), ziua cea mai lunga a anului , infloresc plantele cu acelasi nume ; Impuiatul Ursilor (1 august) indica perioada de imperechere a ursilor ; la Nunta Oilor (14 octombrie) se amesteca berbecii cu oile pentru imperechere ; la Ziua Cucului (25 martie)incepe cucul a cinta , vestind ziua egala cu noaptea a echinoctiului de primavara etc. Calendarul popular a fost specific unei societati orale, in carea educatia se bizuia pe memorizarea cunostintelor utile, de unde si zicala populara , astazi cu inteles peiorativ , « A face capul calendar ! ».(dupa ZILE SI MITURI lui Ion Ghinoiu).