OGLINDA

Ceilalti sunt, mai degraba, oglindirea ta ; nu poti iubi sau uri ceva la cineva decat pentru ca reflecta ceva ce iubesti sau urasti la tine insuti. Mens sana in corpore sano Conform modelului holografic al universului, fiinta umana este o ‘colectie’. Inauntrul fiecarei fiinte umane se afla ‘amprenta’ intregii omeniri : mii de ganduri, emotii, inclinatii ce se combina in trasaturi si caracteristici specifice. Nu exista nici o trasatura pe care o putem vedea sau percepe si care noi sa nu fim. Noi suntem totul. Desi toate acestea nu sunt exprimate simultan tot timpul (ar fi imposibil), fiecare om are, potential, capacitatea de a manifesta orice trasatura pe care o observa la altul. Avem in noi potentialul de a actiona la fel ca oamenii pe care-i judecam cel mai aspru sau precum oamenii pe care-i admiram cel mai profund. Din acest potential tot, fiecare om manifesta pe parcursul vietii sale un anume registru predominant de trasaturi. Unii sunt in general veseli, binevoitori, optimisti, increzatori - altii, mai tristi, inchisi, maniosi, tematori ; totul depinzand de tiparul, programarea lor genetica, de mediul in care au crescut si de propriile lor experiente trecute. Desi aceste manifestari ne fac sa fim diferiti unii de ceilalti, acelasi potential care exista in noi, care este ceea ce suntem noi, ne face sa nu fim separati insa. Mai precis, atunci cand recunoastem o anumita trasatura in cineva, acest lucru se intampla deoarece o recunoastem mai inainte in noi insine. Daca nu am recunoaste-o in noi, nu am putea-o vedea in altul. Ceilalti oameni ne arata ceea ce ar trebui sa privim in noi. Ei oglindesc propriile noastre credinte si convingeri despre noi insine. In memoria noastra se afla inregistrate forme, figuri, experiente, situatii, atitudini, ginduri si emotii, intamplari si imagini pe care le-am experimentat de-a lungul vietii si pe care le recunoastem cand ne reintalnim cu ele. Aceasta procedura a ‘recunoasterii’ se desfasoara in mod inconstient, automat si a fost ‘setata’ in mintea noastra inca din primii ani de viata, cand incepem sa devenim ‘relativ’ constienti de noi insine si de ceilalti (spun ‘relativ’ pentru ca de fapt nu suntem pe deplin constienti – este tot un proces mai mult sau mai putin inconstient). Daca tu crezi ca cineva este egoist sau violent, de exemplu, poti fi sigur ca si tu ai propriile tale momente de egoism si violenta, cel putin verbala (chiar daca, poate, la scara mai mica – dar ai potentialul de a fi la fel ca celalalt, in anumite conditii). Daca tu crezi ca cineva este curajos sau binevoitor, acestea sunt reflectari ale propriilor momente de curaj si bunatate (din nou - chiar daca, poate, la scara mai mica, dar ai potentialul de a fi la fel ca celalalt, in anumite conditii). In fiecare dintre noi se ascunde un mic demon si un mic inger, un mic Hitler si un mic Iisus – si trebuie sa ne cultivam capacitatea de a alege cine si ce dorim sa fim in fiecare moment al vietii. O capacitate pentru care, momentan, datorita genelor proprii si mediului, inca ne luptam sa o obtinem. Tot ceea ce se exprima in noi vom vedea in alta parte. Lumea intreaga e o oglinda care iti trimite inapoi propria imagine. De exemplu, unii oameni ii judeca pe altii cand acestia din urma dovedesc o trasatura pe care primii nu o accepta in ei insisi. De fapt, invidia, acuzatia, judecata, ura sunt indreptate impotriva lor insisi; ceilalti sunt doar un stimul exterior ce declanseaza reactia interioara a unei parti neacceptate din fiinta lor impotriva unei alte parti, a subpersonalitatii dominante ce le conduce fiinta si care nu accepta exprimarea primeia. Pana cand nu vor constientiza acest lucru, va parea ca se vor ‚lupta’ tot timpul cu tine – cand de fapt se lupta cu ei insisi. Un caz concret : de multe ori se intampla sa respingem anumite trasaturi pozitive (bunatate, cinste, corectitudine, curaj, incredere) manifestate de altii (sa incercam sa-i ‚pacalim’, sa-i judecam, invidiem, uram tocmai pentru ca manifesta astfel de trasaturi, considerand, din diferite motive, ca e justificat ceea ce facem). In realitate, aceleasi trasaturi se afla si in noi (si daca am sta sa ne gandim putin, am gasi nenumarate momente din viata noastra in care am dat dovada de aceleasi trasaturi, in diferite situatii). Dar pur si simplu nu ni le amintim – aceste trasaturi si momentele in care le-am manifestat sunt acoperite de ‚straturi de memorie’ intregi de trasaturi si situatii contrare (‚negative’), pe care bineinteles ca le manifestam mult mai adesea si in mod inconstient (e mult mai usor). Si asa ajungem sa respingem de fapt nu pe altii, ci parti din fiinta noastra, pe care altii doar le oglindesc. Atunci cand admiram ceva la un om, ceea ce vedem acolo exista si in noi. Daca ne simtim neauziti, eclipsati, neintelesi, este pentru ca asa ii facem pe altii sa se simta. Englezii au o vorba ‘What goes around, comes around” – “Ce pleaca de la tine, la tine se intoarce”. Primesti ceea ce oferi. Acesta este principiul oglinzii. Dupa cum remarcam, acest principiu se bazeaza pe ideea ‘proiectiei’ : transferam involuntar asupra altora comportamentul nostru inconstient, astfel incat ni se pare ca aceste caracteristici exista ‘cu adevarat’ in alti oameni (in realitate asta este ceea ce ceilalti manifesta, nefiind cu adevarat asa). Vedem in altii ceea ce ne place si ceea ce nu ne place in noi. Atragem catre noi oameni cu aceleasi trasaturi pe care le negam in noi (indiferent ca sunt pozitive sau negative), tocmai pentru a ni le putea vedea in ei. Iar urmatorul pas ar fi acceptarea lor, intelegerea lor, integrarea in propria fiinta, pentru a redeveni intregi, pentru a ne recapata totalitatea negata atat de multa vreme. De cele mai multe ori respingem la altii ceea ce noi consideram a fi trasaturi ‘negative’. Iar ceea ce avem de facut este sa integram propriile trasaturi negative in fiinta noastra, sa stim despre noi ca suntem si ‘buni’ si ‘rai’. Daca noi credem ca trebuie sa fim doar una sau alta, vom continua ‘lupta’ noastra cu ceilalti (de fapt lupta noastra interioara) pentru a fi ceea ce credem noi ca trebuie sa fim. Principiul oglinzii mai are un aspect interesant : pe langa faptul ca in jurul tau se afla persoane ce manifesta trasaturi asemanatoare neasumate inca de tine, pe care le poti constientiza observandu-i pe ei, vei atrage in campul experientei tale si persoane ce manifesta trasaturi total opuse celor manifestate predominant de tine. Cum spunea Neale Donald Walsch, autorul “Conversatiilor cu Dumnezeu” : “Imediat ce decizi cine si ce esti, tot ceea ce nu esti va apare in viata ta”. Va fi un alt tip de oglinda – una in care vezi ceea ce tu nu vrei sa manifesti (de fapt nu alegi sa manifesti pentru ca stii ca nu iti este de folos). Si te folosesti de ea pentru a-ti intari si mai mult propria stare de a fi. Fiecare dintre noi putem beneficia de acest principiu al oglinzii. Si il putem folosi in mod constient pentru a ne ‘recupera’ partile uitate din noi insine, pe care ceilalti ni le reveleaza. Cand o vom face, vom redeveni intregi, vom fi noi insine cu adevarat. Iar acesta este cel mai important lucru in viata.( Marius Stan )