Чтобы было бы, если бы Россия последовала примеру США
http://www.inosmi.ru/stories/01/05/29/2996/232982.html (Похищения и пытки за рубежом ("The Washington Times", США)).Мне интересно, что будет, если Германия и Италия потребуют выдачи сотрудников ЦРУ участвовавших в похищении. Они сейчас пытаются действовать отдельно от США - получается что конкуренция может способствовать правам человека.
DACIA DE LA INCEPUTURI PANA LA BUREBISTA
Spatiul carpato-danubiano-pontic a oferit conditii prielnice vietuirii inca din paleoliticul inferior (2.000.000 ien), de atunci fiind locuit permanent pana in zilele noastre.
Arheologia a adus la lumina zilei dovezi care atesta una din cele mai vechi civilizatii din lume. Unul din cele mai vechi elemente a fost dezgropat in satul Bugiulesti (com. Tetoiu, jud. Valcea) si anume un femur uman care dateaza din paleoliticul inferior. Analiza cu C14 i-a determinat varsta de 1.800.000-2.000.000 de ani. Paleoliticul ne ofera o bogata cultura de prund cu piatra folosita ca unelte gasite pe tot teritoriul tarii (m-tii Apuseni, Depresiunea Sibiu ui, Valea Dunarii, vaile Prutului, Oltutlui, Argesului, etc). Aceste unelte au fost folosite acum 1.000.000 de ani. Cele mai vechi arme si unelte in adevaratul sens al cuvantului au fost gasite la Cotu Miculinti (jud. Botosani). Varful de lance cu doua taisuri, harponul de pescuit, toporul-tarnacop de miner, toate acestea au fost realizate acum 18.000 de ani. Pamantul din zona Tartaria (jud. Alba) ne-a dezvaluit un alt vestigiu important: Tablitele de la Tartaria. Varsta lor de 7.000 de ani le impune ca pr ima exprimare a omului in scris, ele fiind cu 1.000 de ani mai vechi decat tablitele sumeriene de la Djemet-Noar (6.000 ien).
Neoliticul ne ofera spectaculoase culturi cum ar fi cele de la Cris, Gumelnita, Boian, Petresti, Vadastra si celebra cultura Hamangia cu statuetele Ganditorul si Sotia sa care denota un inalt rafinament artistic si o tehnica avansata (mil. 4-3 ien). Un alt moment de varf pe plan european il reprezinta inegalabila ceramica policroma de la Cucuteni.
Inceputul mileniului 2 ien reprezinta inceputul epocii bronzului. Aceasta epoca aduce doua revolutii in societatea carpato-danubiano-pontica: folosirea uneltelor din metal si diferentierea tracilor in marele neam indo-european. In aceasta perioada Transilvania este una din putinele regiuni ale lumii unde arama devine la un moment dat principalul mijloc de productie. Ca urmare uneltele si podoabele ajung la un inalt nivel de maiestrie. Descoperirile de la Sarata-M onteoru, Poiana, Tufalau, Gusterita, Erna, s.a. relava acest lucru. Epoca bronzului aduce si perfectionarea olaritului, dar si a medicinei, tamaduitorii ajungand la un nivel destul de inalt pentru a putea vindeca fracturi si a realiza trepanatii craniene.
In anul 1.000 ien incepe epoca fierului si aparitia unei civilizatii originale si deosebite in spatiul carpato-danubiano-pontic: civilizatia geto-daca. Prima perioada a epocii fierului (Hallstatul) dureaza la noi din 1000 ien pana in 500 ien. Aceasta perioada poate fi studiata prin numeroasele unelte descoperite la Cetatenii de Vale, Comalau, Costesti, Craciunesti, Gradistea, Mosneni, Poiana, Piscul Crasanilor. Brazdarele de plug, secerile, coasele, topoarele, ca rligele de undite, armele (sica) si podoabele (fibulele si bratarile pentru brat, cerceii), arhitectura (bordeiele de campie si casele de munte, stanile, cetatile cu val de pamant si inatrituri) ne arata o civilizatie originala si bine dezvoltata.
Adoua perioada a fierului (LaTene) este cea mai importanta din istoria veche a Romaniei. Arheologia este ajutata acum de izvoare scrise, detaliate care ne ofera o imagine completa despre civilizatia geto-daca. Arheologia ne demonstreaza amploarea si gradul inaintat la care au ajuns geto-dacii, perfectionandu-si uneltele, cetatile, armamentul, ceramica, podoabele. Operele scriitorilor antici completeaza tabloul civilizatiei stramosilor nostri aducand informatii de spre religia, stiinta, societatea si politatica geto-dacilor.
Una din cele mai vechi stiri ni-i prezinta pe geti in anul 514 ien opunand rezistenta regelui persan Darius care pornind impotriva scitilor, ajunsese in teritoriile gete. Desi i-a invins pe getii dobrogeni, Herodot continua, spunand ca getii sunt "cei mai viteji si mai drepti dintre traci". O alta stire din aceeasi perioada provine de la Tucidide si ii mentioneaza pe regii odryzi Sitalces si pe urmasul sau Seuthes conducand in sec. V ien o uniune de triburi de la N Haemus si un trib getic care le platea 400 de talanti tribut.
Sofocle mentioneaza intr-un pasaj din Triptolem un rege get pe nume Charnabon care domnea peste geti in jurul anului 500 ien.
Urmatorul rege in ordine cronologica este un personaj important desi anonim, fiind cunoscut ca "rex Istrianorum". Pompeius Trogus ne relateaza amanuntit incursiunea regelui scit Atheas in Dobrogea anului 339 ien. Acesta intampina rezistenta regelui get care ii tine piept cu succes, insa moare din cauze necunoscute, lasand drum liber prin Dobrogea, aliatului lui Atheas, regelui Filip al II-lea.
Patru ani mai tarziu, in 335 ien, fiul lui Filip, Alexandru Macedon, ajunge in conflict cu getii. De aceasta data insa nu in Dobrogea ci in dreptul raului Arges. Ajuns la Dunare, pe malul nordic al fluviului s-a adunat in scurt timp o armata getica de 4.000 de calareti si 10.000 de pedestrasi. Intr-una din noptile urmatoare, Alexandru Macedon construieste peste Dunare un pod din monoxile luate de la localnici si face o incursiune in teritoriul getic. Stim de la P olemaios ca regele trac va trece prin bogate lanuri de cereale. Armata getilor se retrage in cea mai apropiata cetate si considerand ca nu are sanse in fata lui Alexandru Macedon, paraseste orasul cu copiii si femeile. Orasul ramas pustiu ofera o bogata prada armatei macedoneene. In fruntea unei uniuni de triburi dacice care intra in conflict cu Alexandru Macedon, poate chiar cea pomenita mai sus se afla regele get Moskon. Dar Alexandru cel Mare plecase sa-i pedepseasca pe triballi si acest fapt la care se adauga poate inospitalitatea barbara sfarseste aici incursiunea sa in teritoriile getice.
Nu mult dupa aceste evenimente, generalul lui Alexandru Macedon, responsabil in Thracia, Zopyrion, intra in conflict cu getii in anul 326 si este sfaramat dupa cum laconic ne relateaza Curtius Rufus.
Anul 300 ien il gaseste in Getia pe Dromichaites, rege get care conducea o puternica uniune de triburi capabila sa tina la distanta armata marelui Lysimach. Teritoriile dobrogene au stat la baza conflictului dintre cei doi. Regele trac a mobilizat armata care odata a apartinut lui Alexandru cel Mare, in fruntea ei aflandu-se fiul sau Agathocles si in anul 292 ien a atacat teritoriul regelui Dromichaites. Acesta il invinge pe trac luandu-l prizonier. Scontand o li istire a lui Lysimach, Agathocles este eliberat si trimis acasa incarcat cu daruri scumpe. Insa regele Lysimach va porni el insusi intr-o noua expeditie de pedepsire a getilor cu o armata de 100.000 de ostasi. Dromichaites, insa, se arata pentru a doua oara superior armatei macedoneene, Lysimach avand aceeasi soarta ca si fiul sau. Operele literare ale lui Diodor din Sicilia si Pausanias ne releva faptul ca regatul lui Dromichaites era o democratie militara. Soarta lui Lysimach este discutata in public, r gele get convingandu-si ostasii ca este in interesul lor sa nu-l pedepseasca pe regele trac ci sa incerce sa-si atraga simpatia lui. In aceasta idee getii organizeaza in capitala Helis, un banchet cu doua mese. La cea saraca s-au asezat getii iar la cea incarcata cu obiecte pretioase si mancaruri alese, macedoneeni. Astfel Dromichaites il convinge pe Lysimach ca nu are nici un interes sa-i cucereasca si o prietenie intre cele doua popoare este solutia ideala. Aceasta colaborare va fi pecetluita prin casato ria regelui get cu fiica lui Lysimach.
Tot in sec. III ien o inscriptie histriota afirma existenta unui rege get care conducea o uniune de triburi dintre Muntenia si Moldova: Zalmodegikos. Acest rege avea o influenta mare in zona, el fiind capabil sa tina ostatici 60 de histrioti, sa blocheze veniturile majore ale cetatii milesiene si sa blocheze pescuitul la gurile Dunarii. Istoria continua identic cu regele get Rhemaxos care apara de atacatori orasele pontice. In jurul anului 200 ien, Zoltes ataca Histria. Diplomatii milesieni obtin de la regele Rhemaxos 100 de calareti dar prin interventia fiului sau Phradmon, numarul creste la 600. Ultimii doi regi au condus amandoi in a doua jumatate a secolului III ien. Evenimentele si geografia il propun pe Rhemaxos ca urmas al lui Zalmodegikos.
In acelasi spatiu munteano-dobrogean, anticul Iustinius, il mentioneaza pe regele Oroles prin care getii inregistreaza un nou varf de dezvoltare. In legatura cu acest rege aflam ca el continua pe linia lui Dromichaites, daca nu si ca urmas la tron cel putin pe cea a pildelor. Regele Oroles suferind o infrangere mai mult rusinoasa decat dureroasa, in fata bastarnilor, isi pedepseste ostasii sa dorma cu capul la piciorele sotiilor si devina sclavii acestora pana i si vor fi spalat rusinea in lupta, ceea ce se va si intampla. Mai importanta din aceasta povestire este concluzia ca fata de democratia militara a lui Dromichaites, Oroles are puteri depline asupra ostasilor sai.
In anul 168 ien un personaj contestat de istorici, isi face aparitia in scena istorica: Cloilios. Acest get conduce o armata de 10.000 de ostasi, iar felul cum il prezinta Appian il impune ca rege a unui trib daca nu a unei uniuni de triburi.
Oroles este ultimul mare rege get. Pompeius Trogus, ne spune foarte laconic ca prin regele Rubobostes, centrul puterii geto-dace se muta din Campia Munteniei in Transilvania, moment ce pregateste marii regi daci ce vor urma.
DACIA IN TIMPUL LUI BUREBISTA
PERSONALITATEA REGELUI
Un caracter solid si echilibrat, ajutat de calitatile unui geniu militar si un imens talent diplomatic, cunoscator al caracterului uman, un om robust, cu conditie fizica foarte buna, luptator fiind si calator, il impune ca cel mai mare rege dac si una din personalitatile de marca ale istoriei romanesti.
NUMELE
Avand in vedere numarul mare de copii prin care au ajuns la noi operele scriitorilor antici, putem lua in calcul doar radicalul numelui. Autorii antici, sau poate copistii creeaza confuzie, numele regelui aparand in multe izvoare in forme diferite chiar si la acelasi autor. Cel mai des intalnit este Byrebistas ca in decretul dionysopolitan in cinstea lui Acornion. Numele regelui dac, cunoaste insa cele mai variate forme: Byrabeistas, Burbistas, Boirebista, Buruista.
DOMNIA
Burebista s-a nascut ca fiu al regelui care avea capitala la Argedava in jurul anului 110 ien. Tatal lui Burebista trebuie sa fi avut o mare influenta in zona, atata timp cat reprezentantii oraselor pontice apelau la el. Acest context social, a avut, probabil un rol hotarator in viata lui Burebista, primul vizionar al unitatii administrative a populatiei carpato-danubiano-pontice. Avand in vedere evenimentele ulterioare, nu ne este greu sa ne imaginam, tineretea lu Burebista, o viata de print-ostas. Ajuns la maturitate, incepe procesul de unificare a tuturor dacilor. Prima datare precisa in acest sens o avem de la Iordanes, care ne spune ca la inceputul domniei lui Sylla la Roma, deci in anul 82 ien, Burebista este deja la conducerea uniunii de triburi. Acest fapt este sustinut de tezaure monetare cum ar fi cel de la Galiganul de Jos (jud. Arges), ce contine, monede dintre anii 150-81 ien, ceea ce inseamna ca vreun nobil dac sau un oras si-a ingropat tezaurul, odata cu revolutia inceputa de Burebista. Intre anii 80-70 ien, aflam din decretul dionysopolitan ca Acornion, intra in contact cu Burebista. In interval de 20-30 de ani, regele dac, isi definitiveaza opera: Dacia Mare. Acest lucru are loc pana in anul 48 ien, cand prietenul sau, acum, Acornion, transmite dorinta regelui de a interveni in politica Romei, deci avea si resursele necesare acestei actiuni. In anul 44 ien, in timpul unei probabile revolte de palat, regele este asasinat.
CAPITALA
Dupa cum s-a vazut mai sus, Burebista s-a nascut la Argedava. In prima faza a proiectului sau si-a stabilit capitala la Costesti, pana a construit Sarmizegetusa Regia.
GRANITELE
Celui mai mare regat din istoria noastra i se pot urmari granitele pe urmatorul traseu: se pleaca de pe malul Marii Negre, la sud de Sozopol (Bulgaria), se merge de-a lungul Balcanilor pana la Morava. De aici se urca spre nord-vest pana la Dunare. In continuare spre nord pana la Bratislava. De aici pe Carpatii nordici se ajunge la Nistru care ne duce pana la Parutino, inapoi pe malul Marii Negre.
POLITICA INTERNA
Unificarea tuturor dacilor a avut loc pe mai multe planuri:
militar: Strabo, ne indica numarul de 200.000 de ostasi ai armatei lui Burebista. O armata cu experienta, cu siguranta bine pusa la punct, putea sa impuna respect oricarui dusman.
social: daca la un soldat se considera patru necombatanti, rezulta o populatie totala de aproximativ 1.000.000 de oameni. Se pare ca regele se putea baza pe marea majoritate a populatiei de rand, insa nobilimea nu ii impartaseau in aceeasi masura viziunea.
administrativ: Burebista este conducatorul suprem care conduce cu inteligenta si la nevoie cu forta. Un ajutor important pentru rege este marele preot, in aceasta perioada, Deceneu, precum si o cancelarie regala competenta. Pentru o mai buna organizare realizeaza o structura birocratica, punand coordonatori in economie, peste armata, peste judecatori, peste medici.
economic: bate moneda, cea existenta nemaifiind suficienta pentru comertul care creste vertiginos. Agricultura se bazeaza pe cereale, deasemena, oieritul, apicultura si extractiile de sare, asigura alimente nu numai pentru consumul intern, ci si pentru export. Extractiile de minereuri, asigura materialul necesar metalurgiei in continua dezvoltare. Se impune controlul regal al aurului, marea majoritate a podoabelor fiind din argint. Comertul are directia principala Dacia-Grecia dar nu lipseste nici cel cu Imperiul Roman.
juridic: vestitele belagines sunt acum redactate in cancelaria regala
moral-religios: populatia este adusa la o viata cu norme morale avangardiste, implementate in mare parte cu ajutorul religiei. Exemplul celebru este convingerea populatiei sa taie viile, pentru a renunta la vin.
POLITICA EXTERNA
Politica externa a regelui Burebista consta mai mult in expeditii de cucerire decat in relatii diplomatice. Unul din primele atacuri ale lui Burebista, are loc in sudul Dunarii, in alianta cu scordiscii. Acest atac din anul 74 ien, ii asigura regelui dac, o zona tampon intre triburile sudice si Dacia. Evenimente necunoscute cu exactitate, fac sa apara divergente intre daci si fostii aliati scordisci. Acest fapt duce la razboi intre cele doua neamuri si care se doved ste fatal pentru scordisci. Odata cu anul 60 ien incepe campania lui Burebista impotriva celtilor boi si taurisci din vestul Daciei. Critasiros conducatorul celtilor, desi dispune de o armata cu experienta, va fi nimicit, aceste triburi celtice disparand dupa aceste lupte. Aceste evenimente ii aduc lui Burebista porecla de "nimicitorul de celti". O alta etapa importanta in istoria Daciei burebistiene, se desfasoara intre anii 55-48 ien. Scena este malul pontic. In acest interval, orasele grecesti de la Olb a la Apollonia vor ajunge sub stapanirea lui Burebista. In acest moment, Dacia este o putere demna de luat in seama in spatiul european. Chiar si romanii in frunte cu maretul Cezar privesc dacii ca pe un real pericol. Pozitia lui Burebista in scena europeana ii permite sa intervina in politica interna romana. La Roma tocmai izbucnise razboiul civil. Preferatul regelui dac este Pompeius care vorbeste in fata Senatului de un ajutor militar din parte unui priete personal. Cu un diplomat ca Acornion de partea a, cu siguranta ca Burebista este acest "prieten" al lui Pompeius. Asa cum probabil au planuit, regele dac ii trimite ajutor militar lui Pompeius pentru razboiul de la Pharsalia. Pompeius, nesabuit insa, nu asteapta corpul dacic de armata si Cezar nu numai ca obtine o victorie zdrobitoare dar se si hotaraste ca urmatoarele campanii militare, planuite de mult oricum, sa se desfasoare in Dacia. Aceste razboiae civile de la Roma il secatuiesc pe Cezar de resurse ceea ce ii ofera posibilitatea lui Burebista s a intreprinda actiuni de destabilizare a puterii romane. Intre acestea se numara amestecul pe plan diplomatic, in rascoala dalmatilor de pe malul Adriaticii. Pentru a-si intari armata, va actiona in continuare pe cale diplomatica, intervenind pe langa regele part, Mitridates VI Eupator. La orizont se profileaza ciocnirea intre cei doi titani dar in acelasi an, ambii conducatori, atat Cezar cat si Burebista sunt asasinati, ambele tari fiind sfasiate.
DACIA INTRE BUREBISTA SI DECEBAL
Asasinatul lui Burebista a dus la desfiintarea uriasului regat. O glorioasa epopee ia sfarsit dar istoria dacilor si a confruntarilor cu vechii dusmani continua. Politica inceputa de Burebista e dusa mai departe de urmasii sai. Marele regat este impartit in patru apoi in cinci regate.
Principala formatiune, adevarata urmasa a tarii lui Burebista, este cea din Transilvania care isi va pastra capitala la Sarmizegetusa. Conducatorul acestui regat va fi Deceneu care acum isi asuma si conducerea laica pe langa cea religioasa. Cu siguranta ca in timpul si dupa asasinat au existat doua fractiuni. Cea care il sustinea pe Burebista a iesit invingatoare, dovada fiind ca faptul ca viceregele si prietenul lui Burebista, Deceneu a preluat conducerea. Faptul c acum regatul este mai mic si cel mai probabil fara elemente straine, destabilizatoare, la care se adauga si imaginea sacra a lui Deceneu, ne face sa credem ca acesta a putut conduce destul de usor. O dovada in plus ca oamenii au fost multumiti de regele-preot, este ca urmasul lui Deceneu este un alt preot si anume, Comosicus, "care nu-i este cu nimic mai prejos". Despre acesta stim ca a condus pana in anul 29 ien. Lipsa stirilor despre acesta formatiune, ne creeaza imaginea unui regat linistit condus prud ent de regi-preoti, poate convingand populatia sa duca o viata pasnica.
Insa permanentul pericol roman si al triburilor migratoare, impune un conducator militar. Acesta este Scorilo. El urca pe tron in anul 29 ien, timp in care la Roma se desfasurau marile razboaie civile. Aceasta situatie instabila ii indemna pe daci la amestecul in lupta pentru putere de la Roma. Scorilo insa si-a dat seama ca acest lucru nu este prudent, iar pentru a-si convinge supusii a pus doi caini sa se bata intre ei si cand erau in focul bataii, le-a aratat un lup, pe care indata, lasand furia dintre ei, cainii s-au aruncat asupra lupului. Analogia caini-romani, lup-daci i-a convins pe daci sa nu se amestece in politica interna a Romei. Dupa dispute indelungate, specialistii sunt unanimi in a-l identifica pe Scorylo lui Frontinus cu Coryllus al lui Iordanes. Dar Scorilo este unul din rarele cazuri in care exista si confirmarea arheologica: pe un vas de lut descoperit la Sarmizegetusa Regia cu inscriptia "DECEBALVS PER SCORILO" ("Decebal fiul lui Scorilo"). In cei 40 de ani cat domneste Scorilo politica lui militara se limiteaza la incursiuni devastatoare in provinciile romane din sudul Dunarii. Din anul 69 en, istoria regatului intracarpatic continua cu domnia fratelui lui Scorilo, Duras-Diurpaneus. Iordanes afirma ca urmasul lui Coryllus este Dorpaneus. Ca si in cazul precedent, Dio Cassius i-a pus in incurcatura pe istorici, mentionand ca regele care ii urmeaza lui Coryllus este Duras. Din nou se accepta unanim ca Duras este unul si acelasi cu Diurpaneus. Regele dac din perioada 69-87 en nu are parte de evenimente marcante, dar spre deosebire de fratele sau, lui Duras nu-i displaceau atacurile asupra posesiunilor romane din Moesia. Odata cu venirea lui Domitian la carma Imperiului Roman problemele devin mai delicate iar varsta il determina pe Duras sa predea stafeta competentului sau nepot Decebal.
Alt regat desprins din uriasul stat al lui Burebista este cel din Muntenia. Aici urmasul lui Burebista a fost Coson care este atestat in primul rand de vestitele monede dacice de aur care ii prezinta numele si in al doilea rand de Suetonius. Din izvoarele lui se stie ca domneste in jurul anului 30 ien si in Campia Munteniei, ca dovada este prima si singura data cand autorul foloseste numele de geti in loc de daci. Acest rege se implica in lupta dintre Octavianus, Antonius si Lepidus pe de-o parte si Brutus in cealalta tabara, in favoarea celui din urma. Faptul ca regele get se aliaza cu dusmanul lui Cezar ar putea demonstra apartenenta regelui get la partida credincioasa lui Burebista si a nealinierii sale la grupul de rasculati care l-au ucis. Brutus este invins de adversarii sai dar Coson va obtine iertarea invingatorilor si mai mult decat atat se pregatea inrudirea prin alianta a celor doi. Octavian trebuia sa se casatoreasca cu fiica regelui dac, iar Iulia fiica imparatului roman sa devina regina geta. Desi exista posibilitatea ca regele get sa fi domnit concomitent cu alt rege get si anume Dicomes, marea majoritate a istoricilor prefera contrariul. Ba mai mult Dicomes este considerat urmasul lui Coson si nu neaparat in sens dinastic dar exista si aceasta posibilitate. Daca Coson a domnit inainte de 30 ien, Dicomes domneste dupa 30 ien. Localizarea temporala poate fi stabilita prin faptul ca regele get se amesteca in lupta dintre Antonius si Octavianus. Intr-o prima faza ii ofera ajutorul celui din urma dar neprimind raspuns de la isi ofera o parte din armata lui Antonius. Cercetatorii, studiind acest lucru si posibilele miscari de trupe confirma si localizarea spatiala a regatului lui Dicomes in Campia Munteniei. Aliatul roman al lui Dicomes a fost insa invins, soldatii getii fiind luati prizonieri si siliti sa se lupte in amfiteatre cu suebi. Pe langa acest eveniment major izvoarele antice mai consemneaza implicarea lui Dicomes in lovitura bastarnica din anul 29 ien. Un alt rege get ce a domnit in Campia Munteana mentionat lapidar de Plutarh si Dio Cassius este Tiamarcus, care conducea regatul ce avea capitala la Buridava. Arheologia confirma existenta regelui printr-un ciob de lut pe care sta scris textul "basileus Tiamarcos".
In Banat a domnit un important rege get si anume Cotiso. Mult timp s-a crezut ca acesta este acelasi cu Coson dar ultimele cercetari au demonstrat contrariul. Regatul sau era atat de aproape de romani incat devine "linia de bataiea dacului Cotiso" cum consemneza Horatiu. In principiu politica regelui get se rezuma la atacuri in partile illyro- pannonice, mai ales iarna cand Dunarea ingheata. Faptul ca "dacii stau infipti in munti" (Florus) si ragazul oferit de romani duc la consolidarea regatului condus de Cotiso astfel incat dacii nu au fost infranti de Lentulus ci doar respinsi si imprastiati asa cum mentioneaza si Horatiu care il sfatuieste intr-un poem pe Mecena sa nu mai fie framantat de grija Romei fiindca armata lui Cotiso a fost invinsa. Alt rege banatean din regiunea Buzau-Olt este Reicipier. Acest rege get este mentionat intr-o inscriptie de la Durostorum alturi de Decebal. El conducea dacii cotensi care aveau capitala la Ramidava.
Ultima regiune in care au ramas urmasi ai lui Burebista este una destul de zbuciumata deoarece aici nu se mai intalnesc doar doua civilizatii puternice ci trei si anume cea getica, cea romana si cea elena. Este vorba de Dobrogea. Aici domnesc concomitent trei regi geti: Roles, Dapyx si Zyraxes. Toti trei conduc in jurul anului 30 ien. Roles este regele get care conduce regatul al carei cpitala era probabil Sacidava, asadar tribul sacilor. In anul 29 ien. Octavian il trimite pe Licinus Crassus impotriva bastarnilor care ii atacasera pe tracii denteleti, aliati ai romanilor. Roles isi ofera ajutorul romanilor ceea ce ii va aduce regelui dac titlul de "prieten si aliat al poporului roman" acordat de Octavian personal la Corint in anul 29 ien. In anul urmator insa Roles intra in conflict cu vecinul sau nordic Dapyx. Roles primeste la cerere ajutorul lui Crassus. Cele doua armate aliate reusesc sa alunge de pe campul de lupta armata lui Dapyx intr-o cetate fortificata. Aici Crassus se intelege cu un soldat get in limba greaca. Tradarea se materializeaza prin deschiderea portilor cetatii. Cele doua armate aliate navalesc inauntru si are loc un adevarat macel. Dapyx moare eroic in fruntea armatei sale. Populatia din jurul cetatii se refugiaza intr-o pestera numita Keiris. Ajunsi aici romanii nu incearca sa-i asedieze pe daci ci ii zidesc inauntru. Aceste reusite ale romanilor ii dau curajul lui Crassus sa-l atace si pe cel mai nordic rege get din Dobrogea: Zyraxes. Atacul final are loc in capitala Genucla, construita pe malul Dunarii. Vazand ca nu are sanse de victorie, Zyraxes reuseste sa fuga cu tezaurul la sciti pentru a forma o noua armata, dar conflictul ramane nefinalizat.
In acest fel intreaga Dobroge ajunge sub stapanirea romana.
DACIA LUI DECEBAL
PERSONALITATEA REGELUI
Dio Cassius descriindu-l pe Decebal spune: "era priceput in ale razboiului si iscusit la fapta; stiind cand sa navaleasca si cand sa se retraga la timp, mester in a intinde curse, viteaz in lupta, stiind a se folosi cu dibacie de o victorie si a scapa cu bine dintr-o infrangere; pentru care lucruri el a fost mult timp pentru romani un potrivnic de temut". Acest portret entuziast se putea referi numai la o personalitate exceptionala.
NUMELE
Ultmiul rege dac are parte de cele mai multe izvoare atat scrise cat si arheologice. Se accepta unanim numele DECEBAL desi in cele mai multe izvoare latine apare sub forma DECEBALI iar pe un vas funerar descoperit la Sarmizegetusa Regia se poate citi textul in limba daca:"DECEBALUS PER SCORILO" ceea ce inseamna "Decebal fiul lui Scorilo". Asadar este posibil ca adevaratul nume al regelui dac sa fie DECEBALUS.
DOMNIA
Regele Decebal s-a nascut intre anii 55-60 en, ca fiu al regelui dac Scorilo. Talentul sau militar il ridica in scurt timp in fruntea armatei iar cand unchiul sau Duras-Diurpaneus ajunge prea batran ii ia locul bine meritat in fruntea poporului geto-dac in anul 87 en, cu ocazia ofensivei imparatului roman Domitian. Zbuciumata domnie a regelui dac dureaza pana in anul 106 cand desi este invins nu este ingenuncheat, el curmandu-si viata pentru nu a ajunge viu in maini le dusmanilor sai.
CAPITALA
Capitala statului dac aflat sub conducerea regelui Decebal era cu certitudine Sarmizegetusa Regia. Acum o capitala in adevaratul sens al cuvantului, mostenirea lasata de Burebista este un oras mult mai complex, inconjurat acum si de o asezare civila complexa.
POLITICA INTERNA
Putine izvoare s-au pastrat din multele si bine documentatele scrieri care au existat lucru stiut cu certitudine semnate de scriitori care au vizitat Dacia. Dar cele care au ajuns pana la noi, sunt suficiente pentru a realza tabloul politicii interne dusa de regele Decebal.
pe plan militar isi dezvolta armata, acum adaptata insa la iminentul pericol roman. Pentru aceasta, numeste responsabili cu oastea, o doteaza cu arme noi de tip roman, aducand mesteri latini, primind dezertori din armata romana, studiaza modelul armatei adverse;
pe plan social este de mentionat stratificarea mai pregnanta si mai complexa a paturilor sociale, cu aparatele administrativ, judiciar, religios aferente;
pe plan administrativ construieste un aparat de stat care contine prefecti pentru fiecare ramura economica, la fel si in industrie, detine o cancelarie competenta, aparatul judiciar este mai bine gandit decat cele anterioare aparatul religios se mentine in forma cunoscuta de conducere duala (rege si preot), in plus invatamantul prezinta o dezvoltare mai accentuata are in aceasta perioada;
pe plan economic canalizeaza negotul acum spre deosebire de perioada Burebista, pe directia Dacia-Imperiul Roman (arheologia confirma cantitatea foarte mare de produse importate iar izvoarele scrise cea exportata), agricultura se mentine la cote superioare cu aceleasi maxime la cereale, ovine si produse apicole. Industria metalifera, fie ca e vorba de metale ferose pentru arme (pentru dotarea puternicei armate), fie ca e vorba de metale pretioase (care ajung sa ia forma numeroaselor podoabe descoperite sau care ajung in visteria regala destul de mare pentru a scoate din impasul financiar Imperiul Roman), prezinta o dezvoltare fara precedent;
pe plan religios construieste noi si magnifice sanctuare in incinta sacra a capitalei ceea ce demonstrreaza rolul de liant pe care il avea religia in societatea dacica, si importanta pe care i-o acordau atat regele cat si viceregele-preot Vezina.
POLITICA EXTERNA
Caracteristica principala a politicii externe dusa de regele Decebal este imbinarea cu ingeniozitate a actiunilor militare si a celor diplomatice atat cu adversarii cat si cu aliatii.In anul 87 en in urma unei solii batjocoritoare, imparatul Domitian il trimite pe generalul Fuscus sa atace Dacia, acesta fiind insa distrus la Turnu Rosu. Ofensiva este reluata de romani in anul 88 en sub conducerea lui Tettius Iulianus. Apriga batalie de la Tapae ii scoate oficial pe romani invingatori (aici se desfasoara episodul in care Vezina scapa de pe front prefacandu-se mort). Domitian nu fructifica avantajul si pleaca sa ii pedepseasca pe cvazi si marcoman dar actiunea se termina rau pentru romani care vor fi nevoiti sa cada la pace cu dacii. Aceasta pace din anul 89 pare a avea termeni buni pentru romani, Diegis primeste diadema de rege clientelar, Domitian premiaza soldatii romani, este aclamat ca invingator si totusi ani de zile aceasta pace este privita la Roma ca una rusinoasa pentru romani din pricina ca Imperiul va cumpara cu bani grei linistea de la sudul Dunarii. Extinderea maxima a Imperiului Roman este asigurata de noul Imparat Traian. Dupa trei ani de pregatiri la 25 martie 101 Traian pleaca din Roma pentru a intra in Dacia in fruntea a 13-14 legiuni in total 150000 de soldati. In timpul inaintarii, Dio Cassius mentioneaza episodul in care burii germanici cu aliatii lor ii trimit lui Traian (desi nu este mentionat se considera ca din partea lui Decebal) o ciuperca uriasa pe care era scris un mesaj prin romanii sunt sfatuiti pentru binele lor sa se intoarca inapoi. La Tapae se da o noua batalie, una sangeroasa pentru ambele tabere. Este inregistra faptul ca insusi Imparatul isi sfasie roba ca sa ofere medicilor bandaje. Invingator, Traian e aclamat ca imperator si se stabileste peste iarna in depresiunea Hategului. Pentru a scoate din functiune nucleul de aici Decebal ataca garnizoanele de la sudul Dunarii ceea ce il face pe Traian sa duca jumatate de armata sa in dincolo de fluviu, insa gheata este subtire si multi daci, sarmati si roxolani se ineaca, planul fiind compromis. In primavara anului 102 tarabostesi de frunte merg in solie la Traian pen ru a stabili o intalnire intre cei doi conducatori. Imparatl roman insa ii trimite doar pe Sura si Claudius Livianus dar care nu vor reusi sa vorbeasca cu Decebal (probabil din cauza unor probleme interne). Primavara aduce inceperea unei noi campanii romane in care Maximus o ia prizoniera pe sora lui Decebal odata cu luarea cetatii Costesti (in care sunt gasite stindardele armatei lui Domitian) si patrunderea lui Lusius Quietus prin Turnu Rosu ori pasul Vulcan si a lui Marius Laberius Maximus prin pasul Br n, ceea ce il va face pe Decebal sa mearga personal la Traian care desi aflat la poalele capitalei dacice accepta pacea in schimbul careia il obliga pe regele dac sa predea toti soldatii si mesterii romani si sa darame zidurile cetatilor. Traian il angajeaza pe Apollodor din Damasc sa construiasca vestitul pod de la Drobeta, aduna armata, Decebal recurge la actiuni similare incalcand termenii in care s-a incheiat pacea. La 4 iunie 105, Traian pleaca din nou de la Roma in fruntea legiunii I Minerva. Decebal parasit de unele capetenii geto-dace aproape ca reuseste sa il asasineze pe Traian, il ia ostatic pe Longinus care insa se sinucide, toate aceste actiuni au ca scop silirea lui Traian sa se retraga. Aceste lucruri nu il impiedica pe imparatul roman sa treaca la ofensiva. Romanii intra in Dacia pe trei cai: Tapae, pasul Vulcan si pasul Oituz. Dupa multe lupte in munti, armata r
Mai bre, spamer, n-ai fi putut tu sa scrii in temele care deja exista?
Cu toate acestea e interesant, putin am aflat nou dar totusi tie multmesc pentru lucru bun.
#3 Lucrez istoric la muzeul national din Balti. Despre Dacia am scris aici aprocsimativ in 7 min.
Si cue doresti sa-i comunici despre citetele mai sus? :=))
Astea sunt lucruri cunoscute si in majoritate documentate, iti place tie sau nu...