Fidelitate...fidel celuilalt sau fidel tie insuti?.........

Am citit nu demult o carte (Andre Moreau- Tainele autoterapiei asistate) care atinge acest subiect shi m-a intrigat prin faptul ca spune niste lucruri care dupa parerea mea se bat cap in cap. Este vorba despre terapia Gestalt shi iata citeva idei de ale autorului: fidelitate (fides) = incredere, adica a avea incredere in celalalt, a-l face pe celalalt sa aiba incredere in tine. Din nefericire cuvintul este uneori pervertit ,devenind sinonim cu abstinenta, limitare, detentie, devine un "nu", o restrictie impusa libertatii sexuale. Prin urmare cuplul devine o inchisoare, un loc al reprimarii...Fidelitatea ar fi in acest sens un ambalaj al posesiei. Ceea ce este cu adevarat important devine a fi fidel nu celuilalt, ci propriei persoane. Adica: sa te asculti pe tine ca tot intreg (Gestalt), sa fii egoist, intr-o oarecare masura, pt ca este normal, sa-ti dai seam de nevoile tale, de ce ai pofta si sa stii ce poti sa faci in aceasta privinta. Cu alte cuvinte: de indata ce iubesti, de ce tre sa te sufoci pt ca celalat sa respire??? Kam asta-i ideea... poate careva dintre voi ati trecut prin situatii in care apare al treilea in relatie, ce-ati facut shi cum ati actionat? Sunteti de acord cu autorul acestei lucrari? Sau daka s-ar intimpla, ce ati face? PS: akuma, forumistii "psihologi" sa nu interpreteze gresit, la mine totui ok cu fidelitatea, ma intereseaza tema asa... din simpla curiozitate ;)