Parere...

Noi, cele trei milioane… Astia suntem!Urmarind avalansa de cereri pentru redobandirea cetateniei romane din ultimele saptamani, mi-am reconfirmat doua observatii mai vechi. Prima este ca noua, moldovenilor, ne este caracteristic sa rezolvam probleme importante pe ultima suta de metri si doar in turma. Ne place imbulzeala si harmalaia. Din miile acelea de oameni, care azi trimit in disperare scrisori recomandate pe adresa Consulatului, fiecare in parte nu a stiut timp de 16 ani ca are nevoie de cetatenie? Daca si pana acum, cand lunar se depuneau cel mult 1200 de cereri, procedurile durau cu anii, de cat timp vor avea nevoie autoritatile romane pentru a studia actualele solicitari, numarul carora a crescut de o suta de ori? Ne trezim in ceasul al doisprezecelea si apoi ne plangem oftand de „mintea moldoveanului cea de pe urma” ori de lipsa de noroc. Cea de a doua constatare este si mai neplacuta. Suntem incoerenti pana la prostie. Sociologii straini se blocheaza atunci cand trebuie sa interpreteze datele sondajelor realizate la Chisinau. Peste 70 la suta din respondenti se declara nemultumiti de nivelul lor de trai, tot atatia considera gresita directia de dezvoltare a tarii, jumatate din cei chestionati spun ca in ultimii ani viata lor s-a schimbat in rau. Cu toate acestea, la intrebarea „care este liderul politic in care aveti incredere?” cei mai multi raspund „Vladimir Voronin” si sustin ca daca duminica ar fi alegeri, ar vota din nou pentru partidul comunist. Astia suntem! Votam cu comunistii, ne declaram „moldoveni” la recensamant, dupa care ne sarim din piele sa obtinem pasapoarte romanesti, pentru a putea gasi in lumea mare scapare de comunismul moldovenesc. Ne plangem ca alesii nostri ne mint si ne fura, dar cu toate astea, la fiecare votare dam puterea pe mana acelorasi personaje compromise. Admiram poliglotii, dar conducatori ni-i facem pe cei care leaga cu greu doua vorbe chiar si in propria limba. Continuam sa credem gogomaniile de la „Mesager” si din „Moldova Suverana”, desi viata ne demonstreaza zilnic o cu totul alta realitate. Pentru cateva sute de euro pe luna, mergem in strainatate sa ingrijim de batranii altora, abandonandu-ne acasa parintii neputinciosi, iar cand acestia mor si sunt condusi pe ultimul drum de vecini, ii bocim la telefon de peste hotare. Ne pretindem buni crestini, dar intorcandu-ne de la orice inmormantare barfim cum arata mortul, cat de scumpe au fost pomenile si cat de gustos praznicul. La nunti si alte ceremonii venim de fiecare data cu cateva ore mai tarziu decat suntem invitati, dar si dupa asta mai asteptam o ora-doua pana sa fim asezati la masa. Vrem sa detinem proprietati, dar suntem nostalgici dupa colhozuri. Nu restituim niciodata la timp imprumuturile, iar in loc de scuze, ne suparam pe creditor atunci cand isi cere banii inapoi. Cumparam fara remuscari lucruri furate, dar ii blestemam pe hoti daca suntem jefuiti. Organizam Poduri de flori peste Prut, insa obisnuim sa ascultam cantece rusesti de puscarie. Avem de aproape doua decenii acces la valorile culturale romanesti, dar tot ce am reusit sa importam din tara-muma sunt manelele orientale cu iz tiganesc. Ne aratam foarte mandri de suveranitatea si independenta noastra, insa suntem oricand dispusi sa vorbim ruseste daca un singur alolingv se face a nu intelege limba pamantului care il hraneste. Sarbatorim cu mare fast ocuparea tarii noastre de trupe straine si luam de la gura copiilor pentru a inalta monumente celor care ne-au ucis, schingiuit si deportat cu sutele de mii parintii si bunicii. Visam sa ajungem in Europa, dar peste tot unde mergem rontaim seminte de floarea-soarelui si de bostan si lasam in urma noastra mormane de coji scuipate pe jos. Suntem deopotriva paradoxali, naivi, ipocriti, derutati, inexplicabili, ridicoli, contradictorii, inconsecventi, caraghiosi, greu de inteles...Noi, cele trei milioane, sau cati om mai fi ramas neplecati deocamdata in grecii, italii si portugalii, avem urgent nevoie de un curs de terapie colectiva, care sa ne faca putina ordine prin creieri. Poate prindem la minte, devenim mai rationali, mai logici si mai previzibili.Tudor Vlah, pentru TIMPULhttp://www.timpul.md/Rubric.asp?idIssue=391&idRubric=4226de akord?